mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Ne trezim si noi?

Zilele trecute mergeam cu mașina dintr-un punct în altul… trebuia sa fac stânga pe o artera circulata. La intersecția cu pricina era un accident minor, cel care voia sa facă stânga nu a acordat prioritate (a forțat ușor intrarea) și a fost lovit. Se circula greu. Așteptam liniștită sa se termine valul de mașini, sa pot trece. Aud claxoane, din ce în ce mai nervoase… eu aștept, mașinile erau destul de multe, niciuna nu voia sa ma lase sa trec. La un moment dat coboară un … individ din mașină și vine lângă mașina mea, zbierand “ce faci fa? Ce aștepți, de ce nu forțezi?”. Am rămas uimita de nesimțirea din trafic… adică da, știam ca sunt multi nebuni în trafic, însă unul mai idiot ca ăsta nu am mai întâlnit. Era evident ce se poate întâmpla când forțezi, accidentul era în fata lui… sa cobori din mașina aflata în trafic sa pui o întrebare la care nici măcar nu aștepți răspuns, nu dovedește prea multa inteligenta… iar limbajul… cred ca m-a deranjat cel mai mult modul în care mi s-a adresat… îmi pare rău că ai mei copii vor trai într-un asemenea mediu, și asta e motivul pentru care am început acest blog… poate încă un blog cu educație pozitiva va face diferența în societate…


2 Comments

Despre intarcarea blanda

Alaptarea este foarte importanta in viata bebelusilor, a copiilor mici, insa si pentru mamici. Cand l-am nascut pe T stiam doar ca vreau sa il alaptez, nu stiam cat timp, nu voiam supliment sau ceiut etc. Asa ca m-am informat cat am putut eu de bine si iata-ma cu bebe in brate, pus la san in ora magica, bebe care nu voia sa suga. Adormea rapid, era prea mic si obosea repede, nu aveam sfarcul format, el avea si icter… a fost un cumul de lucruri care au impiedicat un start bun in alaptare si dupa 3 zile de incercari nereusite, cand puiul dadea deja semne de deshidratare severa, am acceptat laptele praf. Nu am reusit alaptarea exclusiva cu T oricat de mult m-am straduit mai apoi, insa am redus cat am putut cantitatea de lapte praf pe care o primea, iar la momentul diversificarii laptele praf a fost cel inlocuit de mancare, nu sanul… asa ca ajunsesem la 2 ani si T era tot alaptat. Nu imi propusesem auto-intarcarea, insa nici nu voiam sa il intarc brusc pentru ca aceste metode mi se pareau inumane. Asa ca dupa varsta de 2 ani am inceput sa ii spun puiului ca va veni o vreme cand va trebui sa renunte la san (”sisi”), ca sisi va fi tot acolo, insa el va putea bea lapte din frigider… Faceam asta aproape zilnic, cand imi aminteam… Apoi am decis sa inlocuim cele mai importante supturi ale lui… Suptul de la somnul de pranz a fost rapid inlocuit de mangaiat, tinut in brate si povesti la gradi. La inceput l-am lasat pana la somnul de pranz la gradi, pentru ca apoi, tot povestindu-i cum dorm copiii in gasca, si cum asculta ei povesti, a agreat sa adoarma la pranz la gradi… Mai greu la inceput, insa apoi din ce in ce mai bine…

A urmat somnul de seara (era cel mai important moment cu sisi). Pe la 2 ani si 3 luni l-a luat tati la o poveste si i-a citit pana a adormit… a facut acest lucru in fiecare seara, mergeau in dormitor, isi luau carti si citeau… Dupa ce s-a mai obisnuit cu programul (2-3 saptamani) am inceput sa ii citesc si eu… Primele dati mi-a cerut sisi, ma asocia cu providerul de lapte cald dinainte de culcare. Nu il refuzam, insa nici nu ii dadeam, incepeam repede o poveste sau ii aratam niste poze pe carti… apoi a uitat si ii puteam citi linistita fara ca el sa mai ceara san. Pe la 2 ani si 4 luni sugea dimineata, dupa-amiaza cand venea de la gradi si noaptea (se trezea de 3-4 ori noaptea sa suga).

Apoi, recunosc, am fost ajutata… am ramas insarcinata si T a fost primul care mi-a dat de veste ca e ceva serios… nu s-a mai trezit dintr-odata noaptea sa suga… Dormeam toti foarte bine, noaptea intreaga si nu stiam cum de sunt asa odihnita… Asa ca am facut testul care arata ca T va avea un surior sau o fratioara (cum spunea el). Asa ca au ramas doar supturile de peste zi care, pana am nascut, s-au rarit de la sine. Ajunsesem ca inainte de a naste sa suga o data la 2-3 zile (atunci cerea, eu nu il indemnam). După ce am rămas însărcinată nu am mai avut ca obiectiv intarcarea lui T. Speram sa renunțe singur la  san (știam ca în primele luni de sarcina se modifica laptele, și T mi-a dat de înțeles ca asa e întrucât nu mai cerea la fel de des), iar dacă nu renunță, ma pregăteam sa alăptez în tandem. Mi se părea prea mult pentru el sa facă fata și intarcarii și venirii pe lume a noului frățior. Plus ca nu mi-am propus niciodată o data pana la care sa alăptez. Știam ca voi alăpta minim 2 ani, fără maxim.

Am nascut, a acceptat usor ca bebe papa sisi ca sa creasca, insa a vrut si el… Din ce in ce mai des in prima luna de stat acasa… Cum ma vedea ca ii dau lui M, cerea si el. La inceput i-am dat cat a vrut, apoi, dupa primele 2 luni am inceput sa il refuz. Cu blandete ii spuneam ca e timpul ca el sa bea lapte din frigider, iar bebe va bea sisi, cum a baut si el cand era mic… Nu mai puteam sa ii tin pe amandoi, atunci cand sugea T crestea mult productia de lapte si aproape de fiecare data se infundau canale la sanul din care sugea… Plus ca isi schimbase si modul de a suge si ma durea destul de tare. Ii mai dadeam din cand in cand, cand il vedem cumva depasit de situatie si stiam ca sisi il ajuta. Apoi a inceput sa ceara iar mai rar. Cerea la 2-3 zile, apoi la saptamana, apoi chiar mai rar. Ultima data cand i-am dat san avea 3 ani si 4-5 luni. Deja cerea foarte rar, o data la 2-3 saptamani. Acum are 3 ani si 8 luni, si nu a mai cerut… Probabil ca ar mai suge daca i-as da, insa nu vreau sa deschid cutia Pandorei…

Asa a decurs intarcarea lui T. Fără a-l minți, fără a acoperi sânii, fără a pleca noaptea de acasă sau, mai rău, trimiterea copilului la bunici. As fi putut face toate astea însă nu mi s-a părut corect  fata de copil. Și eu una sunt împăcată cu modul în care se termina povestea noastră de alăptare. A mea și a lui T.  Vom scrie partea a doua mai tarziu, peste cel putin 1 an jumate.


Leave a comment

Zumba pentru mamici purtarete

Cine a spus ca daca nasti prin cezariana nu poti face sport? Sau daca ai un bebe de cateva luni nu va puteti relaxa impreuna?

La noi nu s-a aplicat. M avea cam 3 luni cand am auzit ca se face grupa de babywearing zumba in oras… Asa ca am luat sistemul (neaparat ergonomic, sa nu chinuim nici pe bebe nici spatele mamei) si ne-am infiintat la usa… Primele sedinte au fost mai dificile, lipsa miscarii si-a spus cuvantul, precum si cele cateva (multe) kilograme suplimentare… Insa acum, dupa 3 luni de zumba, miscarea se face mult mai usor, etajele se urca mult mai repede, si incep si kilogramele sa se topeasca…

Iar bebe, e foarte fericit… Il intreb dimineata daca vrea sa mearga azi la zumba si rade cu toata gura si da din maini si din picioare… Si dupa ce ne echipam, la primele melodii, adoarme fericit si leganat… se trezeste cand aude melodia de final, de relaxare…

Si pentru ca ne place, si pentru ca vreau sa promovez miscarea pentru tinerele mamici, vom arata, eu impreuna cu alte mamici si bebei purtati, cum se poate face zumba cu bebe purtat, sambata, 2 iulie de la ora 18.00 la Casa de cultura din Constanta, in cadrul evenimentului Do you speak dance?. Vom intra la inceputul spectacolului, sa respectam programul de seara al bebelusilor.


Leave a comment

Cum mi-am dat seama ca al meu copil suferă la gradi?

Am învățat de la Otilia Mantelers ca orice copil va exprima mult mai bine și mai ușor ce face la gradi prin joc. Asa ca, odată ce am avut bănuiala ca al meu copil nu e tratat frumos la gradi, i-am urmărit jocul cu atenție… într-o prima faza a vrut sa ne jucam de-a cățeii… eu sunt mama cățel și el puiul… a vrut sa fim căței prietenoși, sa îl protejez când ploua și sa ne zbenguim fericiți când e vreme buna. T avea ceva probleme cu muscatul la gradi, asa ca în jocul nostru am vrut sa îl mușc, sa ii observ reacția. Și reacția lui m-a uimit: “nu, nu te juca cu cățelul asta, ca musca! Dă-te la o parte, lasă-l sa stea singur ca e rău și musca! “. Asa am aflat eu cum era tratat la gradi copilul meu…

Ideea izolării copilului care musca a mai apărut în câteva jocuri ale lui T. Era la fel de vehement când striga în gura mare la jucării ca acest copil musca, e rău și trebuie izolat…

Aceasta idee a disparut odata cu mutarea lui la alta gradinita si dupa ce l-am asigurat, in repetate randuri ca nu e rau si ca noi il iubim orice culoare ar avea, oricum ar fi. Jocul cu cateii il ajuta si acum, dupa jumatate de an sa treaca peste zilele mai grele, insa nu am mai regasit izolarea si ideea ca ar fi rau. In schimb, acum cateii primesc de mancare si sa joaca fericiti, atunci ca e zi. Noaptea sforaie imbratisati….


Leave a comment

Te iubesc, orice-ai face…

De mult voiam sa scriu despre ce carti ne-au mai imbogatit biblioteca, una dintre cele mai indragite fiind ”Te iubesc orice-ai face!”. Cartea a ajuns la noi in saptamana urmatoare lansarii de la Bucuresti si T a primit-o in aceeasi zi. I-am lasat-o pe pat. A venit acasa, a vazut cartea, a rasfoit-o si dupa ce a vazut cam despre ce e vorba, m-a pus sa o citesc. Am citit-o. S-a recunoscut in unele nazbatii ale Emei, asa ca m-a pus sa o mai citesc o data…. si inca o data… L-am convins, dupa a treia lectura, ca e timpul sa ne mai si jucam…. Insa la somn a cerut sa ii fie cititta tot cartea cu Ema… Si cand nu doarme la pranz imi spune ca face si el ca Ema, si ca prefera sa stea treaz si sa doarma mai tarziu, sa piarda distractia de afara, cum a facut si Ema… Stie ca il iubesc orice-ar face… Asadar, cartea e un succes total.

Oare cat de des simt copiii nevoia sa ne auda spunandu-le ca ii iubim? Ai mei par sa nu se sature…


1 Comment

”Indraznesc sa diversific”?

Joi am fost la proiectia filmului Indraznesc sa diversific, proiectie organizata de BBCenter, un centru pentru mamicile si viitoarele mamici informate, din Constanta. Filmul este al treilea film din campania initiata de Lion Mentor Association, campanie menita sa informeze tinerele sau viitoarele mamici. O intentie laudabila, de altfel. Nu am fost la celelalte doua proiectii, desi mi-am dorit, am fost plecata de fiecare data cand erau filmele programate. La prima vedere filmul este foarte fain, informatia este completa, sau cel putin pare.

Ce mi-a placut? Mi-a placut locul ales pentru proiectie, Bistraw Verde viu – desi nu sunt adepta unei alimentatii vegetariene sau raw vegane, nu exclud astfel de alimente, si sunt topita dupa dulciurile raw. Mai mult, T. a mancat doar dulciuri raw pana pe la 1 an jumate, in incercarea mea de a evita zaharul cat mai mult timp… Mi-a placut atmosfera si faptul ca am vazut acolo mamici cu care ma mai intalnisem si in cadrul altor evenimente BBCenter…. ceea ce inseamna ca se creeaza o comunitate de parinti altfel si la Constanta… Mi-a placut ideea generala a filmului, aceea de a informa despre ce este diversificarea, ce tipuri de diversificare exista, cu ce se incepe diversificarea etc. Mi-a placut Eugenia Dobrescu, care are experienta celor doi copii si care se ghideaza dupa principiile enuntate de OMS. Si care are idei fantastice in a-ti face viata mai usoara si diversificarea o joaca.

Ce nu mi-a placut? Singurele lucruri care nu mi-au fost pe plac au fost unele idei enuntate in film… Stiu ca filmul are intentia de a educa, si enunta toate posibilitatile existente, insa la o asemenea audienta mi se pare util sa nu inducem idei gresite. Nu stiu cine este Irina Dobre, insa ca si doctorand care apare in filme de documentare cum este acesta, ar fi trebuit sa apara si prin revistele cotate ISI, sau macar ca autor de articole in domeniu, articole indexate in baze de date… Nu o gasesc (asta nu inseamna ca nu e). Mi s-a parut ciudata interventia ei si faptul ca un doctorand pe tema de nutritie sa isiste asupra alimentatiei vegetariene si chiar vegane la copii. Asociatia Americana de Nutritie accepta vegetarianismul ca o forma de dieta si nu o recomanda pe termen lung. OMS, AAP (Asociatia Americana de Pediatrie) si alte astfel de grupuri stiintifice NU recomanda o alimentatie vegetariana in primii 3 ani de viata ai copilului. Cu atat mai putin vegana… Asta poate si pentru ca au murit copii datorita unei alimentatii dezechilibrate si nici nu se cunoaste efectul pe termen lung a unei asemenea alimentatii (daca nu e buna pe termen lung in cazul adultilor, de ce ar fi buna pentru copiii aflati in plin proces de crestere si dezvoltare). Despre copiii a caror moarte a fost legata de alimentatia vegana si vegetariana puteti gasi date la un simplu search pe google (in engleza). Mai mult, doctoranda spunea ca daca nu suntem capabili sa prindem hrana singuri, sa o putem manca cruda, atunci nu ar trebui mancata. Ar trebui sa citeasca putina antropologie de unde ar putea afla ca la inceput omul vana singur animalele si le devora nepreparate termic, asta dandu-i forta sa reziste capriciilor vremii, sa fie mai puternic si sa supravietuiasca. Mai mult, daca toti ne-am transforma in mici agricultori si crescatori de animale, doctoranzii nu ar mai avea pipete cu care sa faca cercetare…. si nu numai… Stiinta a avansat si una din marile descoperiri ale omenirii a fost focul… Cu ajutorul acestuia oamenii au observat ca hrana lor devine mai frageda, mai gustoasa si rezista mai mult timp… Sa fie clar, nu pledez pentru hrana preparata termic, insa consider ca trebuie pastrat un echilibru in alimentatie. Si o alta idee emisa in film si pentru care nu am gasit surse bibliografice care sa o valideze este ca laptele vegetal de canepa (parca) si susan are cea mai apropiata compozitie de laptele matern. Nu exista surse care sa ateste veridicitatea acestei informatii, si gandind din perspectiva unui inginer in industria alimentara nici nu ar avea cum… pentru ca proteina vegetala este inferioara celei animale, pentru ca nu poti gasi probiotice in laptele vegetal, pentru ca vitaminele si mineralele din sursa animala sunt diferite de cele din surse vegetale si mie mi se pare ca au speculat putin informatia (adevarata) cum ca susanul este o buna sursa de calciu…

In rest, privind in ansamblu, filmul este destul de educativ si o mamica ce il urmareste, daca este mai panicoasa, isi va pune inca o mie de intrebari pornind de la informatia prezentata. Si uitam ca diversificarea se face cu responsabilitate, informat, insa in joaca…