mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

Cum ne ajuta timpul special?

1 Comment

Pe vremea cand T mergea la o gradinita particulara din oras, care se declara fara pedepse si fara recompense si cu multa dragoste pentru copii, am intampinat mai multe probleme, unele rezolvate, altele care probabil il vor marca in viata… Despre una dintre aceste probleme si despre cum am trecut peste, voi povesti acum.

In ultima saptamana la fosta gradinita T a fost mai ”altfel”. Intr-o dupa-amiaza a venit foarte trist de la gradi. Intrebat ce s-a intamplat acolo ne-a spus sa il lasam in pace ca se gandeste… Am tot insistat, mai cu un joc, mai cu o vorba buna, insa nu a vrut nicicum sa ne povesteasca… stiam ca nu va povesti, copiii spun unele lucruri si dupa ani dupa ce s-au intamplat… Urmatoarea zi nu a vrut sa doarma la pranz la gradi, iar ziua de dupa chiar a fost cu scandal, zgariind educatoarea si nevrand sa intre in gradi la ora somnului. A fost si ultima lui zi la acea gradinita. Cat a stat acasa apoi nu am reusit sa il convingem sa adoarma la pranz in pat, citind o poveste, asa cum eram obisnuiti. Adormea doar daca il plimbam cu masina. Aceasta a fost si singura problema cu acomodarea la noua gradinita, refuza somnul la pranz. In timp ce colegii lui dorm, el vrea sa tipe, sa alerge, sa faca galagie. Singurul lucru pe care l-am aflat despre ce s-a intamplat atunci a fost ca doamna care i-a culcat i-a vorbit urat, printre altele i-a spus si ”capul la perete ca nu stiu ce-ti fac!”. Insa mai e ceva… ne-a spus chiar el ca asta nu a fost tot…

Am cautat solutii la problema, pentru ca e evident ca T este foarte obosit la pranz, vrea sa doarma, insa nu reuseste sa o faca, ceva il supara… Asa ca mi-am propus sa ii ofer ”timp special”, zi de zi, timp de o saptamana, sa vad ce se intampla….

Duminica, am inceput sa ne jucam cu formele magnetice, am construit masini si avioane, apoi jocul a dat in: ”mami tu esti mama caine, eu sunt puiul caine”. Asta cu cainii e un joc mai vechi al nostru, pe vremea cand nu intelegeam eu de ce musca, joc prin care am si aflat ca T era marginalizat la gradi, copiii erau indemnati sa il ocoleasca, sa nu se joace cu el si sa nu-l bage in seama. Spun ok si trec in patru labe, latrand… Am fost cainii care alearga, care dorm noaptea, care nu dorm la gradi, dar fac liniste ca ii deranjeaza pe ceilalti catelusi… Luni a adormit la gradi, mai tarziu, insa a fost ok. Luni nu am avut timp special, insa marti dimineata, inainte de gradi ne-am jucat 10 minute, ceva lejer, am mers cu masinile si le-am parcat… Feedback-ul de la gradinita e pozitiv, se vede ca acasa se vorbeste cu copilul. Marti seara timp special cu monstri si dinozauri… care merg la gradi, spun poezii, fac serbare, se joaca si dorm… Miercuri nu a dormit deloc la gradi… Joi dimineata timp special si joc de-a cateii… A dormit foarte bine la pranz, odata cu ceilalti copii… Joi seara nu am facut timp special, doar vineri dimineata ne-am jucat putin de-a catelusii… Se pare ca nu a fost suficient…

A urmat un weekend prelungit, sambata-luni, cand ne-am jucat cat am putut, in timp special sau nu… I-am dat puterea sa ia decizii, multe si l-am lasat, pe cat posibil, sa faca ce isi doreste. La fel si zilele ce au urmat… Aveam grija sa ne jucam zilnic, sa facem timp special si, de multe ori, urmaream atitudinea lui pentru somnul de pranz. Am pus si cateva limite, bland si l-am ascultat plangand. L-am lasat sa planga, l-am tinut in brate si am fost langa el. Imi amintesc ca intr-o zi a plans vreo 45 de minute ca nu am parcat masina unde voia el (gasisem loc mai aproape de casa). Abordarea a fost excelenta, avand in vedere ca toata saptamana a dormit bine la gradi, odata cu ceilalti copii si nu a mai simtit nevoia sa ii deranjeze.

Trio timp special-limite blande-staylistening face minuni, dupa cum deja stiam (am mai aplicat metoda si in alte situatii si ne-a ajutat).

 

Advertisements

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

One thought on “Cum ne ajuta timpul special?

  1. Pingback: Limite, cu blandete | mamicieblog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s