mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

I. Teoria meniului din gradinita

1 Comment

Acest articol face parte dintr-o serie de 3 articole pe tema alimentatiei copiilor la gradinita, articole ce ar putea fi premiate la concursul Lumina Stiintei organizat de ASUR, www.asur.ro. Asadar, daca v-a placut articolul, va rog sa dati Like si daca vreti sa il citeasca si prietenii vostri, nu strica un Share. Fiecare actiune Like si Share ma va duce mai aproape de premiu, iar voi veti putea afla cam ce mananca copiii vostri la gradinita, in Constanta, si ce am putea face sa ii hranim mai bine/sanatos.

Cele trei articole propuse de mine sunt: 1. Teoria meniului din  gradinita, unde voi dezbate experienta mea cu mesele din cadrul gradinitelor, precum si o analiza a alimentatiei in gradinite din punctul de vedere al profesionistului in industrie alimentara (atat cat sunt eu dupa 5 ani de facultate, un doctorat si 10 ani de cercetare si educatie in industria alimentara). 2. Meniul viitorului in gradinite, unde intentionez sa propun cateva modificari de meniu dedicat copiilor, usor de realizat, ieftin si bun, care sa ii asigure energia si nutrientii necesari dezvoltarii micutilor nostri. 3. Jocul de-a mancarea, in care aduc alimentatia sanatoasa in fata copiilor de gradinita prin joc, cantece si voie buna, astfel incat acestia sa fie mai atrasi de legume si fructe decat de chipsuri si suc.

 

Am vizitat multe gradinite particulare din Constanta si, implicit, am strans multe idei de meniuri pentru copii… sau asa ar fi trebuit. Realitatea este ca aproape toate gradinitele au un meniu saptamanal sau lunar, pe care il repeta la nesfarsit. Mai mult, aproape toate gradinitele se lauda ca au un nutritionist colaborator care le calculeaza meniul, iar parintii cred ca asta e numai de bine… Realitatea e putin diferita.

Sa vedem de ce…

Eu cred ca un meniu nu ar trebui repetat nici la o saptamana, nici la doua, nici la o luna. E normal sa se repete ocazional unele feluri de mancare, insa e bine sa mentinem o alimentatie cat mai variata si echilibrata, atat pentru noi, adultii, cat si pentru copiii nostri. Repetand un meniu, acesta nu mai indeplineste criteriul de diversitate, nu?

Apoi, nu mi se pare atat de important ca meniul din gradinite sa fie neaparat calculat ”la sange”, in grame mancare, proteine, lipide, glucide. Cred ca se poate obtine un echilibru si ”din ochi”, oricum nu respecta nimeni cantitatile si toate ingredientele. Mi se pare mai important sa tinem seama de necesarul copilului; el stie, daca ne oprim sa il ascultam putem afla si noi, ce alimente ii trebuie, din instinct. Organismul lui are uneori anumite carente si va da de stire creierului sa i le indeplineasca. Insa e dificil sa asculti 20-50 de copii, fiecare cu dorintele, preferintele si necesitatile lui. Mai mult, unii nutritionisti lucreaza dupa grafice de acum 30-50 de ani, care cu siguranta nu mai sunt de actualitate, necesitatile alimentare modificandu-se dupa schimbarea stilului de viata, iar cercetarile in domeniu au luat avant odata cu stapanirea metodelor moderne de analiza a alimentelor, demonstrandu-se ca unele alimente, pe care le consideram odata extrem de sanatoase, ar putea face chiar rau unui organism in formare.

De exemplu, am remarcat in aproape toate gradinitele oferirea de ”ceiut” la micul dejun. Nu sunt impotriva ceaiului, eu insami l-am prezentat copilului ca pe un obicei existent in alte tari, i-am povestit cum beau englezii ceai, cum il beau japonezii. I-am dat si ii dau in continuare sa bea atunci cand simte nevoia sau cand e bolnav si vrea celebra licoare, insa cu siguranta nu il vad ca pe un aliment cu care sa incarc stomacul copilului in fiecare dimineata. De ce? Pentru ca nu are valoare nutritiva si doar umple stomacul copilului, nemailasand loc pentru celelalte alimente, pentru ca are teina, compus similar ca structura cu cafeina, si care are efect excitant putin mai slab decat al cafeinei, pentru ca ceaiul contine polifenoli care inhiba absorbtia fierului, conducand in final la anemie (una din surse aici).

Tot la micul dejun se ofera copiilor, in multe gradinite, preparate din carne si cereale. Sa le luam pe rand… Preparatele din carne, daca nu sunt facute in mod traditional, fara azotati, azotiti, si alti coloranti, sare in exces, conservanti si alti aditivi, e bine sa le consumam cat mai rar, spre deloc. Cu atat mai putin sa le oferim copiilor nostri in fiecare zi. Cocktailul de aditivi din aceste preparate, alaturi de carnea si subprodusele de origine animala de calitate indoielnica le fac indezirabile, din punctul meu de vedere, in meniul zilnic. Cerealele, daca sunt cele din comert, pe langa faptul ca de multe ori au cacao/ciocolata (excitant nervos), contin cantitati mari de zahar. Iar zaharul e nociv, are efecte similare cu ale drogurilor (aici sunt detalii despre efectul zaharului). Ideal ar fi sa se ofere copiilor cereale fara zahar adaugat, insa sunt prea putini copii care ar consuma astfel de cereale.

Tot pentru a umple stomacul copiilor se serveste si supa. Supele vazute de mine in gradinite sunt apa cu paste si uneori urme de carne… Si chiar daca ar fi mai consistenta, nu mi se pare o idee prea buna sa umplu stomacul copilului cu supa/ciorba si cateva legume si apoi sa ma astept sa manance si un fel 2. Eu am oferit un singur fel de mancare copilului, si in rarele randuri cand am avut ciorba/supa la masa, copilul nu a mai primit si al doilea fel de mancare. La gradinita il incurajez sa manance ce isi doreste din cele doua feluri de mancare prezentate (supa si felul 2), niciodata nu il presez sa manance din ambele.

Rareori am gasit in meniul unor gradinite peste. Sunt destul de cunoscute efectele benefice ale pestelui (cateva sunt prezentate aici), precum si riscurile asociate cu consumul de peste de captura. Parerea mea este ca ar trebui pastrat un echilibru intre consumul de peste si consumul altor produse de origine animala, si, cel putin o data pe saptamana copilului ar trebui sa i se serveasca peste la gradinita, macar pentru exemplul pozitiv.

La fel de rar am observat in meniurile afisate in gradinite, alt tip de carne decat carnea de pui. Parca nici nu exista curcan, vita, porc. E drept ca nu as da copilului meu zilnic carne de porc, insa nu m-ar deranja sa manance o data sau de 2 ori pe luna un muschi de porc pregatit bine. Si nici nu cred ca i-ar creste colesterolul.

Dupa cele doua feluri de mancare, la pranz, copilului ii este servit desertul. Dulce, plin de zahar, gustos si asteptat de toti copiii. Copilul meu aproape ca nu mananca mancarea pana ce nu ii spun ce avem desert. Pana sa mearga la gradinita desertul era o gustarica, servita de regula dupa somnul de pranz, si consta in fructe. Acum, dupa masa de pranz cere desertul. Nu il primeste intotdeauna, insa la gradinita il primeste. Si dupa desert, dupa infuzia masiva de zahar, copilului i se cere sa adoarma. Si toata lumea se mira ca e agitat si adoarme greu sau deloc…. Pai e simplu, zaharul introdus in organism trebuie sa iasa, sub forma de muuulta energie, si apoi copilul se poate relaxa. Mai mult, conform noilor studii in domeniu, se pare ca la jumatate de ora dupa ingestia de zahar copiii se pot concentra mult mai bine pe o activitate (aici). Pai si de ce sa irosim efectul zaharului pe mersul la somn?

Gustarea la gradinita, la programul prelungit este diversa. De multe ori consta intr-un fruct, ceea ce e bine… fruct pe care copilul nu apuca sa il manance (se trezeste tarziu, se ia cu joaca, nu e incurajat nicicum), ceea ce nu e bine. Asadar, ma gandesc ca ar fi util si sanatos ca si la gustare copiii sa fie asezati in jurul mesei si sa fie cumva incurajati sa manance acel fruct. Am intalnit si gradinite (multe din pacate) la care gustarea era tot ceva dulce, gen paste cu lapte, gris cu lapte, orez cu lapte, alternate in cele 5 zile ale saptamanii. Indulcite. Cu zahar. E adevarat ca cei mici au nevoie de niste energie dupa somn, dar parca nici asa… in primul rand valoarea nutritiva este destul de scazuta, in al doilea rand e prea mult zahar! Nu am gasit nici un meniu pe care un nutritionist sa scrie cam cat zahar (zaharoza) consuma un copil zilnic la gradinita. Cantitatea ne-ar speria…

Cam asa arata meniurile din gradinitele particulare de la noi. Rare sunt acele gradinite care ofera mancare altfel, mese bogate in fructe si legume si echilibrate din punct de vedere nutritiv. Meniurile sunt facute si calculate dupa criteriile de acum 30 de ani, sunt invechite, copiii nu au sansa sa guste mancaruti noi, combinatii surprinzatoare, de cele mai multe ori doar pentru ca noua, adultilor, ni se pare ”bleah” sa mancam peste cu mure.

Urmeaza un articol in care propun cateva modificari ce pot fi aduse meniurilor standard din gradinite. Aceste modificari se vor face mai devreme sau mai tarziu in functie de reactia parintilor si de unitatea lor in fata responsabililor gradinitei.

Advertisements

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

One thought on “I. Teoria meniului din gradinita

  1. Pingback: III. Jocul de-a mancarea sau cu mancarea | mamicieblog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s