mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

Copiii si prietenia

Leave a comment

Aseara veneam din oras, impreuna cu copiii. Afara, in jurul blocului erau mai multi copii pe care T si i-a facut de mult prieteni si cu care se joaca aproape in fiecare seara. Vazand cativa baieti jucandu-se cu mingea, T s-a dus catre ei, a mers langa cel mai mare din grup si i-a spus : ”Si eu sunt male, pot sa ma joc si eu cu mingea”. Baiatul l-a indepartat, i-a spus ca e mic si ca nu il lasa sa se joace cu mingea.

M-am simtit inutila, nu stiam cum sa il ajut, nu stiam cum sa reactionez. L-am urmarit pe T si am observat ca a mers catre alti baieti, care s-au retras din jocul cu baiatul cu mingea pentru a manca o inghetata. I-a salutat si apoi a mers cu mine in casa. Nu parea suparat. I-am spus ca uneori, unii copii sau oameni nu vor sa vorbeasca/sa se joaca cu alti copii. A urmati sirul de intrebari ”de ce?”, dupa care si-a vazut in continuare de joaca lui.

Insa eu deja ma framantam, incercam sa gasesc raspunsuri sa nu mai fie dat deoparte. Apoi mi-a picat fisa: copiii ar putea fi capabili sa isi rezolve singuri problemele. Si sunt convinsa ca si T ar putea sa se faca placut de copiii de la bloc. Si totusi de ce ma doare pe mine atat de mult? Banuiesc ca ar putea avea legatura cu modul in care eram tratata in copilarie de alti copii (nu imi amintesc inca mare lucru de aceea este doar o supozitie). Sau ca m-a suparat tare mult modul in care au vazut cei de la fosta gradinita la care a mers T rezolvarea problemei lui, prin izolare de ceilalti copii. Nu stiu, insa cu siguranta stiu ca al meu copil se va descurca in orice situatie.

De unde stiu asta? Pai ii povesteam sotului experienta noastra si el imi spune ca s-a mai intamplat ceva similar de vreo 2 ori cand era cu T afara. Prima data, vazand ca acel copil nu il primeste in jocul lui cu mingea, oricat de mult ar incerca sa ii faca pe plac, T a stat, s-a gandit bine, a inventat un joc simpatic care i-a atras pe ceilalti copii, iar baiatul cu pricina a ramas singur (nu pentru ca nu ar fi fost primit in joc, ci din prea multa mandrei probabil). Alta data, dupa ce a fost indeparatat de mai multe ori de langa joc de catre acelasi baiat, T a cerut tatalui sau mingea din masina si a adus-o pe campul de joaca. Era mai mare si mai noua, asa ca toti copiii au venit sa se joace cu mingea lui T. Inclusiv cel care l-a refuzat pe T in jocul lui. Am incercat sa ii invat pe T sa nu se razbune si uneori ne iese.

Asadar, se pare ca T este destul de mare si capabil sa isi rezolve singur problemele de joaca in fata blocului. Ramane ca eu, mama lui, sa devin la fel de puternica ca si el si sa nu ma las intimidata de copiii care ”nu vor sa se joace” cu mine.

Advertisements

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s