mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

Despre regresia fratelui mai mare

2 Comments

Inca dinainte de a se naste M, fratiorul mai mic, am incercat sa il pregatesc pe T sa il accepte usor si nu nu aiba mari probleme in a se obisnui cu noua situatie. In mare, am si reusit. La un moment dat chiar ma intrebam ce fac asa bine ca cel mare se poarta atat de frumos cu praslea. Mai au momente de ”cearta” sau cand isi dau ”ignore”, insa totul a decurs destul de fain pana acum.

De ceva vreme cel mare a inceput sa refuze sa doarma la pranz. Si acasa si la gradi, aceeasi poveste. Am pus pe seama schimbarilor de la gradi. Insa ne este din ce in ce mai greu sa tinem pasul cu el cand nu doarme la pranz. Devine nervos, super-energic si agitat. Nu reusim sa ne conectam, oricate jocuri as initia.

Cand ii dau san celui mic vine peste mine, il da la o parte, imi sare in spate, face orice sa nu ne fie usor sa ii dau bebelusului sisi.

Apoi a inceput sa ne ceara sa il imbracam noi, desi se imbraca singur de ceva vreme. Doar ne intreba daca a pus corect hainele sau incaltamintea. Acum nu se imbraca pana nu o face unul dintre noi.

Mai nou, mananca mai bine cand ii dam noi. Mananca singur de cand avea un an jumate… insa acum, are momente cand nu vrea sa manance pana nu il hraneste unul dintre noi cu lingurita.

Desi nu l-am mai purtat in sistem de cand am ramas insarcinata, in ultimele saptamani mi-a cerut expres sa il port in SSC. Nu doar in brate ci in sistem, cu bretelele legate si tot tacamul, exact cum il port pe cel mic.

Apoi mi-a picat fisa: avem de-a face cu regresia fratelui mai mare, moment in care cel mare doreste sa ne purtam cu el asa cum ne purtam si cu cel mic. Desi zilnic il iau in brate, il alint cum fac si cu cel mic, ma joc, ne conectam, facem lucruri impreuna, se pare ca nu e suficient… voi cauta niste jocuri sa ii fac ai usoara trecerea. Ceva idei?

Advertisements

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

2 thoughts on “Despre regresia fratelui mai mare

  1. aceeasi situatie din Mai 2016 doar ca am fetite;).incercam pe rand ,si eu dar si tati sa avem momente doar cu cea mare pt a simti toata atentia pe ea.ieri am iesit in Mall si credea ca vin si eu sa sarim impreuna dar mare i.a fost dezamagirea cand a vazut ca o iau si pe bebe doar sa o plimb in carut sa mai doarma mai mult ca acasa…traim in Kw si e mai cald aici pana in Oct….si m.a intrebat…vine si surioara?….de ce nu sari cu mine?….i.am spus ca dc sar fac pipi in pampersi;)))am nevoie dc am acvititati high impact…

    Like

    • Pana la urma cred ca se vor obișnui cu ideea, important e sa ii înțelegem și sa fim alături de ei când au nevoie. Noi mai încercăm, și pare sa aibă impact, timpul petrecut 1 la 1. Ies doar eu cu cel Mare, sau doar tați cu el și facem activități pe care nu le putem face și cu cel mic (mergem la film, sau la un atelier) etc. Și multa răbdare…

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s