mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

De ce nu vrea copilul la gradinita?

Leave a comment

De cand a inceput gradinita (iaca se fac 2 ani de la prima zi de gradi) T a trecut prin diverse perioade… La inceput nu a fost foarte incantat, mai ales ca era inca alaptat si era mai dificil sa stea atat timp fara mine. Plus ca ii era mult mai bine cu mami acasa, nu trebuia sa imparta jucariile si nici nu era fortat sa faca activitati. Insa a invatat foarte multe lucruri, fiind curios ii pregateam activitati si le foloseam atunci cand parea interesat de ele… e greu sa astepti 15 copii sa fie curiosi si dornici de activitate in acelasi timp…

A urmat o perioada in care a mers cu placere la gradi… Adica se trezea dimineata si mergea direct la usa, nerabdator sa ajunga la gradi… Apoi s-a rupt filmul… Am schimbat gradinita dupa ce am aflat ca T nu era tratat cum se cuvine…

In Constanta nu exista gradinita care sa educe fara pedepse si fara recompense. Incercam sa ne adaptam situatiei, insa este destul de dificil, atat pentru noi, parintii, cat si pentru T. Este dificil pentru mine sa accept ca al meu copil sa fie dresat, sa faca anumite lucruri de frica (frica de a fi pedepsit, frica de a nu fi recompensat, frica de a nu fi iubit de parinti sau educatoare) si nu pentru ca i-ar placea sa invete, sa cunoasca, sa se joace. Nu inteleg in ruptul capului de ce e mai usor sa ameninti un copil decat sa il faci curios… Cui i-ar placea sa mearga zilnic la un loc de munca unde e zilnic amenintat ca daca nu face aia, este pedepsit, sau nu isi primeste bonusul? Stiu ca sunt oameni care merg la astfel de locuri de munca, insa sunt convinsa ca nu se duc cu placere… si atunci de ce imi oblig copilul sa accepte o astfel de situatie?

Eu vreau sa cresc un copil care sa stie sa aleaga ce vrea sa faca, care sa isi aleaga o meserie pe care sa o faca cu placere (chiar daca vrea sa fie vanzator sau maturator) si care, atunci cand va fi adult, va merge cu placere la munca, motiv pentru care va da tot ce e mai bun din el si va cauta sa se autodepaseasca. Si vine minunatul sistem de invatamant sa il invete ca viata e grea, ca trebuie sa accepte toate nedreptatile si ca un copil nu poate face ce vrea el, va face cand e adult… Dar daca eu nu l-am invatat sa faca ce ii place cand e copil, de unde va sti el sa faca ce vrea cand e adult?

In fine, la noua gradinita T s-a adaptat foarte bine atat timp cat educatoarea a inteles cum este el educat si cum gandeste el… pentru ca da, el gandeste si vede lucruri pe care noi credem ca le putem ascunde. Insa mai sunt si optionale, mai vin si educatori fara experienta si fara pasiune pentru meseria pe care si-au ales-o, si atunci T reactioneaza. Nu mai vrea la gradinita. Cand e pedepsit pe nedrept, cand e trimis la coltul rusinii (desi denumirea locului de pedeapsa nu e asta, el asa ii spune), cand e tintuit intr-un scaun si i se prezinta informatii pe care el le cunoaste sau care nu il intereseaza, atunci protesteaza… Si mie mi se activeaza nevoia de a-l proteja, si parca nu l-as mai trimite ”in gura lupului”… insa o fac… de fiecare data… si ii explic ca trebuie sa invete sa isi rezolve problemele de la gradi… si ca noi, parintii, suntem langa el sa il ajutam atunci cand ne solicita…

Asadar, cand un copil refuza sa mearga la gradinita, intrebati-va daca nu cumva se intampla ceva:

  • E intr-un mediu nou, unde nu cunoaste pe nimeni si in care trebuie sa imparta iubirea si atentia educatoarei cu alti copii
  • E constrans sa stea la masa, pe scaun, sa faca activitati care nu ii plac sau de care e plictisit sau chiar depasit
  • E pedepsit sau amenintat cu un soi de pedeapsa (de exemplu ca nu va primi o recompensa)
  • Nu se poate intelege cu ceilalti colegi, ii sunt luate jucariile din mana si tot el e certat ca nu vrea sa imparta
  • Este etichetat si izolat voluntar sau involuntar de catre cadrele didactice sau copii
  • Nu simte ca face parte dintr-un grup, se simte neinteles si se izoleaza singur

Ce e de facut?

Pai, depinde de copil… daca merge prima data la gradinita e bine sa fie pregatit pentru ce urmeaza… sa i se povesteasca si cele bune (intalneste alti copii, isi face prieteni, invata lucruri noi), dar si cele mai putin bune (imparte jucariile, sta pe scaun, imparte atentia educatoarei, parintii nu sunt in preajma).

Noi am citit multe carti pe tema asta (recomand Zgamboi, ce cotoi, Sorichit nu vrea la gradinita, La gradinita (Catherine Dolto), The Complete Book of First Experiences (Usborne). Si am povestit mult, despre ce va face acolo, despre ce situatii ar putea sa apara si incercam sa gasim impreuna solutii.

Apoi ne-am jucat mult pe tema gradinitei… cand ne solicita in jocul lui cu masinutele de exemplu, puneam toate masinutele la rand si spuneam ca sunt la gradinita. Intotdeauna era o masinuta care nu voia la gradi si facea tot felul de giumbuslucuri sa nu ajunga acolo… si T radea de se prapadea … Asa am aflat ca el a fost la un moment dat izolat de ceilalti copii si ca ceilalti copii erau sfatuit sa nu se joace cu el pentru ca musca… asa am aflat ca el se apara muscand… Si multe altele… La fel procedam si cu alte jucarii, in functie de ce avea chef sa se joace. La un moment dat, probabil cand era foarte incarcat emotional, T venea si imi cerea sa jucam un astfel de joc. Jocul de-a violenta (o bataie cu perne in pat), ca si cel de-a prinselea pe o tema data (de exemplu, pe fructe: el imi spune para balaie si eu il alerg pana il prind sau pana se impotmoleste undeva), a fost util in descarcarea emotiilor cu care T venea de la gradinita.

T nu prea ne vorbeste despre ce se intampla la gradinita. Am incercat diverse metode, de la intrebari stupide care sa il amuze la discutii serioase… pentru ca vrem sa stim de unde apare acest refuz al lui… Uneori reusesc sa il fac sa spuna cate ceva intrebandu-l glumet: ”Ce a facut azi Andrei, s-a dat de trei ori peste cap si s-a transformat in masina?” si imi spune ca nu, a facut tumba si s-a jucat frumos… Cred ca nu mi-a raspuns niciodata la intrebarea ”Ce ai facut azi la gradi?” cu mai mult de un ”Bine”.

Toata joaca asta a avut succesul prevazut, de ceva vreme T merge iar cu drag la gradinita. Se pare ca si personalul cu care intra T in contact a inteles modul in care gandeste T si cum poate fi tinut in priza (in mod pozitiv) toata ziua. Am scurtat si ziua de gradinita, acum nu mai doarme acolo. Probabil si somnul de pranz, prin faptul ca era obligatoriu, il deranja.

Voi ce metode mai folositi pentru a convinge copilul sa mearga la gradinita?

Advertisements

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s