mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


1 Comment

Cand dam ceai copiilor?

Am mai scris despre ceai si proprietatile lui, insa e un subiect destul de arzator, asa ca revin cu informatia. Si mai adaug…

Ceaiul este bautura obtinuta prin infuzia frunzelor culese de la planta Camellia sinensis. Exista ceai negru, verde, rosu, alb etc., toate fiind diferite prin perioada in care au fost culese, metoda de prelucrare, proprietatile senzoriale pe care le au. In general aceste ceaiuri contin cantitati mari de teina, un compus chimic asemanator ca structura cu cofeina (din cafea) si care are proprietati de excitare a sistemului nervos. De aceea nu se recomanda aceste ceaiuri nici unui copil. Eu i-as da ceai negru/verde copilului meu atunci cand as fi pregatita sa ii dau si cafea… adica mai tarziu.

Tot sub denumirea de ceai sunt prezentate si infuziile unor plante (cum sunt musetelul, teiul, menta etc.), avand efect terapeutic asupra organismului nostru. Sau infuzia de fructe uscate. Desi in trecut aceste ceaiuri se foloseau inca de la nastere pentru a calma bebelusul, in timp s-a descoperit ca ele au mai mult efecte negative decat pozitive si se recomanda evitarea lor. In primele 6 luni de viata bebelusul ar trebui hranit doar cu lapte. Indiferent ca este lapte matern sau lapte praf, ceaiul este un aliment care trebuie evitat. De ce?

In primul rand datorita continutului in teina, care, asa cum spuneam si mai sus, are efect excitant asupra sistemului nervos, putand agita bebelusul. Apoi, ceaiul este bogat in polifenoli care inhiba absorbtia fierului in organism. Adica bebelusul poate face anemie feripriva, o boala destul de frecventa si cu repercursiuni asupra dezvoltarii lui. Apoi, frunzele sau florile de ceai (in special cele cultivate in zone populate si poluate) pot contine cantitati importante de fluor sai aluminiu, ambele cu efecte devastatoare asupra sistemului nervos si rinichilor. Tot in ceai se pot gasi cantitati mici de oxalati (prea mici pentru a fi periculoase), si acestia se pot acumula la nivelul rinichilor, imbolnavindu-i. Asadar, oferirea ceaiului bebelusilor este de evitat pentru a creste un copil sanatos.

Mai mult, ceaiul nu are valoare nutritiva, si nu va face decat sa umple stomacul unui bebelus, fara sa-i ofere nutrientii necesari. Iar bebelusul va refuza laptele, adica exact ceea ce are menirea sa-l hraneasca. Si OMS recomanda alaptarea exclusiva sau oferirea de lapte praf acolo unde nu e posibil, fara a da copilului apa sau ceai in primele 6 luni de viata.

Eu cred ca nici dupa 6 luni nu ar trebui sa ii dam ceai copilului. Exceptand cazurile in care e bolnav si un ceai i-ar putea ameliora simptomele. Insa cu siguranta ca daca oferim ceai in loc de apa, acel ceai nu va mai avea efectul scontat atunci cand chiar are nevoie de el.

Pe cand avea putin peste 2 ani, T a descoperit ceaiul. I l-am prezentat frumos, ca pe un obicei al unor popoare, ca motiv de socializare, i-am povestit despre ceaiuri si ce fac ele, cum se prepara si cum se consuma. Eram la o terasa si a fost incantat ca a putut desface singur saculetul, l-a lasat in apa fierbinte si a observat cum se coloreaza apa. Apoi a asteptat cuminte sa se raceasca si l-a baut cu inghitituri mici. Dupa ce l-a terminat a mai cerut unul. Nu l-a baut, insa i-a facut placere sa-l pregateasca. Acum T bea ceai cand este bolnav, uneori cand li se ofera la gradinita si rareori dimineata la micul dejun acasa.

Voi cum beti ceaiul?

Advertisements


Leave a comment

La librarie in Constanta

Va povesteam aici relatia noastra cu cartile. Adica ne plac cartile, le iubim si, ca atare, le si cumparam. Mie imi place sa rasfoiesc o carte inainte de a o cumpara, sa vad cum ma atrage, sa simt mirosul de hartie, sa vad cum e organizata etc. De aceea cumpar carti in special din librarii. Am incercat sa transmit pasiunea si mai departe. Acum T nu este interesat de a rascoli librariile, insa cu siguranta ii place sa citim. Insa eu insist sa il duc in librarie, din cand in cand si sa il ajut sa isi aleaga carti. Problema e ca sunt din ce in ce mai putine librarii. Si din ce in ce mai neprietenoase cu copiii.

In Constanta am gasit doua librarii in care mergem cu placere de fiecare data. Una in Mall, Carturesti, pe care o vizitam cel mai des. Si a doua e Pravalia cu carti in centrul orasului. Imi plac ambele, sunt bine aprovizionate. Gasesti carti pentru toate gusturile, sunt prietenoase chiar si cu copiii. In Carturesti sunt chiar si fotolii pe care te poti aseza sa rasfoiesti sau chiar sa citesti dintr-o carte. La Pravalia cu carti iti poti cumpara o carte si apoi poti merge in cafeneaua alaturata sa o citesti. E fain conceptul, insa nu stiu cat e de apreciat.

Tot in aceste librarii am vazut si jocuri si jucarii pe care nu le prea gasesti in alte magazine in oras. Doar pe net. Avem nevoie de astfel de locuri in oras. Locuri cu multe carti ce pot fi rasfoite in tihna, apoi cumparate sau imprumutate.

Am auzit vorbe faine si despre sectia de imprumut copii de la biblioteca judeteana. Mi-am propus sa o incerc.

Voi de unde mai cumparati carti pentru copii? Live.


Leave a comment

Cu ce jocuri ne jucam?

Pentru ca tot se apropie Craciunul m-am gandit sa povestim putin despre jocurile pentru copii mai mari de 3 ani. Copiii, nu jocurile. Jocurile sunt foarte faine, in general, pentru ca ii pun pe copii sa gandeasca, sa respecte reguli, sa creeze noi reguli, sa petreaca timp impreuna, dar si impreuna cu parintii. T nu este mare fan jocuri, insa vad ca in ultima vreme situatia s-a mai schimbat.

T a primit de curand un joc care mie mi s-a parut foarte fain pentru ca nu e competitiv. Dimpotriva, jucatorii sunt incurajati sa faca echipa sa salveze pestisorii din gura rechinului Sheila. Jocul se numeste Sheila Shark, este produs de Huch! &friends si recomandat copiilor peste 4 ani. Ideea de baza a jocului este urmatoarea: pestisorii se joaca in reciful de corali cand, dintr-odata, rechinul Sheila se apropie. Din fericire, Tinto, caracatita, este in apropiere. Jucatorii trebuie sa faca echipa cu Tinto sa improaste cu cerneala, astfel ca Sheila sa nu mai vada pestisorii. Jocul e fain, nu dureaza mult si sigur va veti distra.

Un alt joc, foarte drag noua, este Shelby’s snack shack game, de la Educational Insights, recomandat tot de la 4 ani. Noi il avem de pe la 3 ani si ne-am jucat destul de des cu el. Noi l-am folosit pentru a invata sa numaram si sa socotim. Si a functionat! In principiu, Shelby este un caine care a ingropat oase in nisip, pe plaja, iar jucatorii trebuie sa il ajute sa le gaseasca pe toate. Se invarte un ac, si se colecteaza de pe plaja numarul corespunzator de oase. Pescarusii pun bete-n roate, ei iti fura oasele din bol. Sau iti poti pierde randul daca nimeresti casuta nepotrivita. Jocul stimuleaza si motricitatea fina, are o penseta sub forma de Shelby cu care se colecteaza oasele. Noi adunam si scadeam oasele din bol la fiecare rand, dar si la final. Jocul e competitiv, insa eu faceam echipa cu T si la final doar adunam, asezam frumos si numaram de atat de multe ori oasele ca nu mai stiam cine a castigat.

Cel de-al treilea joc, de la Noriel, este Piratii din Pacific. Varsta recomandata 4 ani si mai mult. In principiu, jucatorii viteji pornesc pe urmele piratilor din Pacific si incearca sa adune cat mai multi bani. Tabla de joc este o harta, si poate fi o ocazie buna de a invata un copil cum sa se orienteze. Mai mult, jocul poate fi folosit ca pretext pentru a face adunari si scaderi, uitand astfel de latura competitiva a lui. Pentru ca in final e important ca toata lumea sa se simta bine si nu cine castiga, nu?

Voi ce jocuri aveti si va plac?


Leave a comment

Reteta rapida – Malai

Am gasit pe un grup reteta de prajitura Malai. Parea rapida, asa ca am incercat-o. Ma gandeam ca e minunata pentru micul dejun al copiilor (si nu numai al lor), impreuna cu lapte sau iaurt. Noi am devorat-o la cina, ca era calda si buna.

Am luat 3 oua, un praf de sare, o cana de zahar (am folosit zahar muscovado), putina vanilie, 5 linguri de ulei de masline, jumatate de cana de faina impreuna cu un plic de praf de copt, le-am amestecat cu mixerul intr-un bol. Am adaugat cam jumatate de kilogram de iaurt (de capra folosim noi), o cutie de ricotta (merge si fara) si apoi malai pana am obtinut o compozitie mai groasa decat cea de clatite sau cam ca cea a checului. Am amestecat bine, bine si am pus compozitia in tava de briose. Ce mi-a ramas am pus in doua forme de prajituri. Am pus la cuptor, la 180°C, cam 20-30 de minute.

DSC_3868.JPG

Ies frumos colorate si umflate, numai bune de mancat cu iaurt sau lapte. Cred ca pot fi adaptate si pentru copii mai mici, daca inlocuim zaharul cu fructe. Mi-am propus sa incerc in curand.

Pofta buna!


Leave a comment

Notite despre Campionatul de joaca pentru parinti

Asa cum am spus aici, Mirela Retegan a fost la Constanta cu Campionatul de joaca pentru parinti. Am fost si eu si mi-a placut. A fost o intalnire plina de optimism, de voie buna, de jocuri si oameni faini care, cu siguranta, vor schimba ceva in relatia cu copiii lor. Si nu numai cu copiii.

Seminarul s-a bazat pe experienta Mirelei cu propriul copil, ceea ce a fost tare bine, pentru ca stim ca acele jocuri functioneaza. S-a pus accentul pe unicitatea fiecarui copil si a fiecarui parinte, folosind jocul ca limbaj comun intre parinti si copii, limbajul iubirii. E timpul sa renuntam, sau macar sa constientizam si sa incercam sa uitam, la stereotipurile preluate de la parinti sau din alte medii, cum ca al nostru copil trebuie sa fie cuminte, sa asculte, sa nu planga, sa nu se murdareasca etc. E timpul sa il ajutam sa isi construiasca incerederea in el, curajul si sa il sustinem in demersurile lui, oricat de stupide ni se par uneori.

Copiii se trezesc in fiecare dimineata sa se joace, de la aceasta idee a construit Mirela acest seminar. Este realitatea pe care noi o negam deseori, lasandu-le copiilor atat de putin timp pentru joaca. Si tot seminarul a fost construit frumos, in jurul activitatilor noastre zilnice.

In primul rand am aflat idei despre cum sa pregatim jocul, fiecare in functie de copilul lui si de ideile pe care le are. Bune pentru antrenament sunt cantecelele Aram sam sam, Cucu bau, Rem-pom-pi, si altele asemenea pe care le putem dansa impreuna cu copilul, transformand in final dansul intr-un joc si multe rasete.

Apoi, ne putem juca de-a trezitul de dimineata (batem toba sau trezim copilul somnoros cu surle si trambite), de-a spalatul pe dinti, de-a micul dejun, jocul in bucatarie, de-a curatenia si asa mai departe, in functie si de rutina zilnica a fiecaruia. Practic, toata ziua ne-o putem petrece jucandu-ne impreuna cu copilul. Putem inventa povesti (Mirela ne-a povestit Povestea cariei), copiii au nevoie de ele. Cu copiii speriati de intuneric ne putem juca in intuneric. Atunci cand calatorim ne putem juca de-a avionul sau trenul.

Pentru cei ce petrec mult timp in masina exista ”Jocuri de jucat in trafic” care permit copilului sa se distreze si parintelui sa fie atent la condus. Noi il avem de ceva vreme, ne jucam cu drag jocurile de pe CD si chiar am mai inventat si noi unele.

Cand banuim ca exista lucruri despre care copiii nu vor sa vorbeasca ne putem juca de-a coaforul… si in timp ce copilul iti face parul, tu il poti provoca la o discutie ca intre client si angajat.

O idee tare draga mie, pe care mi-am propus sa o incerc cat de curand, este jurnalul cu buline. Pentru ca toti din jur ii pun diverse etichete copilului, uneori folosesc chiar si prea-minunatele buline pentru a-si intari vorbele (de parca cuvintele nu ar durea destul). Vom face un caiet special in care zilnic vom pune buline colorate pentru ei care ne-au marcat ziua. Pentru ca nu sunt adepta etichetarilor si nu as vrea sa il invat sa puna etichete, cred ca nu vom folosi un cod de culori ci il voi lasa sa aleaga de fiecare data culoarea care il ajuta pe el sa exprime ce simte in acel moment.

La cumparaturi, unde de regula cei mici nu au rabdare, se pot juca diverse jocuri, astfel incat sa ne fie usor sa bifam toata lista. De exemplu, ii putem da copilului un cos de cumparaturi, il lasam sa aleaga ce isi doreste iar la final va trebui sa aleaga un singur obiect din cosul lui, pe care il cumparam. Pentru copiii mai mari, putem sa-i rugam sa caute cel mai ieftin sau cel mai scump iaurt, cea mai colorata salata sau mai stiu eu ce alte idei ne vin.

Tot la acest seminar mi s-a confirmat ca facand ziua de nastere a copilului speciala, cu siguranta isi va aminti mai usor de ea. Sau cel putin va vedea pozele si isi va da seama cat de mult il iubim. Nu e nici greu, nici costisitor, sa umflam cateva baloane cand copilul doarme, pentru ca dimineata sa se trezeasca inconjurat de ele. Anul trecut i-am pus lui T o lumanare intr-o briosa si imediat cum s-a trezit i-am adus-o. Aproape plangea de bucurie. Anul acesta nu am mai avut briosa, asa ca i-am pus lumanarea intr-o portocala. A fost la fel de incantat. Si, asa cum spunea si Mirela, e fain sa facem din aducerea tortului un moment special. Copilul cu siguranta va simti toata dragostea ce i-o purtam.

Seminarul, dupa cum am spus, a fost incarcat de multe idei faine de jocuri si povesti. Mai mult, ne-am dezmortit, ne-am relaxat si ne-am distrat teribil punand in practica unele jocuri. Asadar, recomand cu drag sa mergeti la aceasta intalnire cu Mirela cand va mai veni in orasul vostru!


2 Comments

Cum inveti copilul sa se descurce singur sau despre atelierele Montessori

Am aflat de educatia Montessori pe vremea cand cautam gradinite cu educatie fara pedepse si recompense in Constanta. Am citit cate ceva, recunosc, nu am aprofundat domeniul foarte mult. Din ce am citit mi-am dat seama ca educatia in stil Montessori este un mod de comportament natural, pe care noi l-am adoptat in familie fara sa il numim cumva.

Nu pot spune ca facem doar Montessori, insa am adaptat mediul, casa, nevoilor copiilor. Adica au jucariile la indemana, pot umbla peste tot prin casa, se pot juca cu toate lucrurile la care au acces. Rotim periodic jucariile. Am securizat dulapurile si sertarele in care se afla lucruri periculoase pentru ei, cum ar fi sertarul cu medicamente. Totodata, le-am explicat de ce unele lucruri le sunt inaccesibile. Cartile si cutiile cu activitati stau la nivelul lor, iar noi ne intindem frumos pe podea atunci cand suntem solicitati la joaca.

I-am incurajat sa se descurce singuri, chiar daca uneori a fost mai greu sau s-au accidentat. T a facut oua omleta cu tati de la 2 ani. A avut un singur accident, s-a lovit usor de tigaia fierbinte. Am tratat, a trecut, insa si acum isi aminteste de rana aceea.

Pe vremea cand l-am dat pe T la gradinita nu existau gradinite Montessori in Constanta. Acum exista niste grupe Montessori, se deschide (sau s-a deschis deja) o gradinita Montessori si exista un Centru Montessori (Centrul Montessori Start pentru viata), unde merg cu M la ateliere specifice.

Imi plac activitatile Montessori, si copiilor le plac, insa nu imi doresc sa ii cresc doar in acest stil. Sau poate nu m-am documentat eu suficient, si probabil am preluat niste idei de la persoanele nepotrivite. Am fost si cu T la ateliere candva, si pentru ca la un moment dat se plictisea si doamna era ocupata, i-am prezentat eu un material de care parea interesat. Mi s-a interzis cu desavarsire sa mai fac asta, neavand specializarea potrivita. Nu mi s-a parut montessoriana aceasta abordare, insa am trecut peste. Ce ma mai infurie uneori este faptul ca se fac averi pe spatele celor ce vor sa educe Montessori, cu jucariile in stil Montessori. Daca am citit eu bine, Maria Montessori folosea in acest tip de educatie materiale comune, gasite in casa si in jurul ei, nicidecum nu cumpara sau incuraja folosirea unor materiale atat de scumpe, cum sunt cele aparute in zilele noastre. Asadar, eu nu vad de ce o gradinita Montessori trebuie sa fie dotata doar cu materiale cumparate cu licenta. Repet, e doar opinia personala.

Copiii invata repede sa foloseasca materialele, sunt lasati in ritmul lor si, cel putin toeretic, tot procesul de invatare este cat se poate de natural, fara a fi necesara impulsionarea copilului prin diversi stimuli, fara a opri copilul din activitate pe motiv ca ”Gata, stii acum” etc.

Singura problema pentru care nu sunt decisa sa apelez la un astfel de sistem pe termen lung e faptul ca, cel putin in Constanta, nu exista Montessori decat pana la nivel maxim 6 ani. Si apoi as fi nevoita sa imi trimit copilul intr-o scoala de stat (sau privata) care se foloseste de pedepse, recompense, note, amenintari, teme etc. Si cred ca adaptarea, trecerea de la un sistem natural la pedepse si recompense va fi greoaie. Voi ce experiente aveti cu sistemul Montessori?