mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


1 Comment

Cand dam ceai copiilor?

Am mai scris despre ceai si proprietatile lui, insa e un subiect destul de arzator, asa ca revin cu informatia. Si mai adaug…

Ceaiul este bautura obtinuta prin infuzia frunzelor culese de la planta Camellia sinensis. Exista ceai negru, verde, rosu, alb etc., toate fiind diferite prin perioada in care au fost culese, metoda de prelucrare, proprietatile senzoriale pe care le au. In general aceste ceaiuri contin cantitati mari de teina, un compus chimic asemanator ca structura cu cofeina (din cafea) si care are proprietati de excitare a sistemului nervos. De aceea nu se recomanda aceste ceaiuri nici unui copil. Eu i-as da ceai negru/verde copilului meu atunci cand as fi pregatita sa ii dau si cafea… adica mai tarziu.

Tot sub denumirea de ceai sunt prezentate si infuziile unor plante (cum sunt musetelul, teiul, menta etc.), avand efect terapeutic asupra organismului nostru. Sau infuzia de fructe uscate. Desi in trecut aceste ceaiuri se foloseau inca de la nastere pentru a calma bebelusul, in timp s-a descoperit ca ele au mai mult efecte negative decat pozitive si se recomanda evitarea lor. In primele 6 luni de viata bebelusul ar trebui hranit doar cu lapte. Indiferent ca este lapte matern sau lapte praf, ceaiul este un aliment care trebuie evitat. De ce?

In primul rand datorita continutului in teina, care, asa cum spuneam si mai sus, are efect excitant asupra sistemului nervos, putand agita bebelusul. Apoi, ceaiul este bogat in polifenoli care inhiba absorbtia fierului in organism. Adica bebelusul poate face anemie feripriva, o boala destul de frecventa si cu repercursiuni asupra dezvoltarii lui. Apoi, frunzele sau florile de ceai (in special cele cultivate in zone populate si poluate) pot contine cantitati importante de fluor sai aluminiu, ambele cu efecte devastatoare asupra sistemului nervos si rinichilor. Tot in ceai se pot gasi cantitati mici de oxalati (prea mici pentru a fi periculoase), si acestia se pot acumula la nivelul rinichilor, imbolnavindu-i. Asadar, oferirea ceaiului bebelusilor este de evitat pentru a creste un copil sanatos.

Mai mult, ceaiul nu are valoare nutritiva, si nu va face decat sa umple stomacul unui bebelus, fara sa-i ofere nutrientii necesari. Iar bebelusul va refuza laptele, adica exact ceea ce are menirea sa-l hraneasca. Si OMS recomanda alaptarea exclusiva sau oferirea de lapte praf acolo unde nu e posibil, fara a da copilului apa sau ceai in primele 6 luni de viata.

Eu cred ca nici dupa 6 luni nu ar trebui sa ii dam ceai copilului. Exceptand cazurile in care e bolnav si un ceai i-ar putea ameliora simptomele. Insa cu siguranta ca daca oferim ceai in loc de apa, acel ceai nu va mai avea efectul scontat atunci cand chiar are nevoie de el.

Pe cand avea putin peste 2 ani, T a descoperit ceaiul. I l-am prezentat frumos, ca pe un obicei al unor popoare, ca motiv de socializare, i-am povestit despre ceaiuri si ce fac ele, cum se prepara si cum se consuma. Eram la o terasa si a fost incantat ca a putut desface singur saculetul, l-a lasat in apa fierbinte si a observat cum se coloreaza apa. Apoi a asteptat cuminte sa se raceasca si l-a baut cu inghitituri mici. Dupa ce l-a terminat a mai cerut unul. Nu l-a baut, insa i-a facut placere sa-l pregateasca. Acum T bea ceai cand este bolnav, uneori cand li se ofera la gradinita si rareori dimineata la micul dejun acasa.

Voi cum beti ceaiul?


1 Comment

La librarie in Constanta

Va povesteam aici relatia noastra cu cartile. Adica ne plac cartile, le iubim si, ca atare, le si cumparam. Mie imi place sa rasfoiesc o carte inainte de a o cumpara, sa vad cum ma atrage, sa simt mirosul de hartie, sa vad cum e organizata etc. De aceea cumpar carti in special din librarii. Am incercat sa transmit pasiunea si mai departe. Acum T nu este interesat de a rascoli librariile, insa cu siguranta ii place sa citim. Insa eu insist sa il duc in librarie, din cand in cand si sa il ajut sa isi aleaga carti. Problema e ca sunt din ce in ce mai putine librarii. Si din ce in ce mai neprietenoase cu copiii.

In Constanta am gasit doua librarii in care mergem cu placere de fiecare data. Una in Mall, Carturesti, pe care o vizitam cel mai des. Si a doua e Pravalia cu carti in centrul orasului. Imi plac ambele, sunt bine aprovizionate. Gasesti carti pentru toate gusturile, sunt prietenoase chiar si cu copiii. In Carturesti sunt chiar si fotolii pe care te poti aseza sa rasfoiesti sau chiar sa citesti dintr-o carte. La Pravalia cu carti iti poti cumpara o carte si apoi poti merge in cafeneaua alaturata sa o citesti. E fain conceptul, insa nu stiu cat e de apreciat.

Tot in aceste librarii am vazut si jocuri si jucarii pe care nu le prea gasesti in alte magazine in oras. Doar pe net. Avem nevoie de astfel de locuri in oras. Locuri cu multe carti ce pot fi rasfoite in tihna, apoi cumparate sau imprumutate.

Am auzit vorbe faine si despre sectia de imprumut copii de la biblioteca judeteana. Mi-am propus sa o incerc.

Voi de unde mai cumparati carti pentru copii? Live.


Leave a comment

Cu ce jocuri ne jucam?

Pentru ca tot se apropie Craciunul m-am gandit sa povestim putin despre jocurile pentru copii mai mari de 3 ani. Copiii, nu jocurile. Jocurile sunt foarte faine, in general, pentru ca ii pun pe copii sa gandeasca, sa respecte reguli, sa creeze noi reguli, sa petreaca timp impreuna, dar si impreuna cu parintii. T nu este mare fan jocuri, insa vad ca in ultima vreme situatia s-a mai schimbat.

T a primit de curand un joc care mie mi s-a parut foarte fain pentru ca nu e competitiv. Dimpotriva, jucatorii sunt incurajati sa faca echipa sa salveze pestisorii din gura rechinului Sheila. Jocul se numeste Sheila Shark, este produs de Huch! &friends si recomandat copiilor peste 4 ani. Ideea de baza a jocului este urmatoarea: pestisorii se joaca in reciful de corali cand, dintr-odata, rechinul Sheila se apropie. Din fericire, Tinto, caracatita, este in apropiere. Jucatorii trebuie sa faca echipa cu Tinto sa improaste cu cerneala, astfel ca Sheila sa nu mai vada pestisorii. Jocul e fain, nu dureaza mult si sigur va veti distra.

Un alt joc, foarte drag noua, este Shelby’s snack shack game, de la Educational Insights, recomandat tot de la 4 ani. Noi il avem de pe la 3 ani si ne-am jucat destul de des cu el. Noi l-am folosit pentru a invata sa numaram si sa socotim. Si a functionat! In principiu, Shelby este un caine care a ingropat oase in nisip, pe plaja, iar jucatorii trebuie sa il ajute sa le gaseasca pe toate. Se invarte un ac, si se colecteaza de pe plaja numarul corespunzator de oase. Pescarusii pun bete-n roate, ei iti fura oasele din bol. Sau iti poti pierde randul daca nimeresti casuta nepotrivita. Jocul stimuleaza si motricitatea fina, are o penseta sub forma de Shelby cu care se colecteaza oasele. Noi adunam si scadeam oasele din bol la fiecare rand, dar si la final. Jocul e competitiv, insa eu faceam echipa cu T si la final doar adunam, asezam frumos si numaram de atat de multe ori oasele ca nu mai stiam cine a castigat.

Cel de-al treilea joc, de la Noriel, este Piratii din Pacific. Varsta recomandata 4 ani si mai mult. In principiu, jucatorii viteji pornesc pe urmele piratilor din Pacific si incearca sa adune cat mai multi bani. Tabla de joc este o harta, si poate fi o ocazie buna de a invata un copil cum sa se orienteze. Mai mult, jocul poate fi folosit ca pretext pentru a face adunari si scaderi, uitand astfel de latura competitiva a lui. Pentru ca in final e important ca toata lumea sa se simta bine si nu cine castiga, nu?

Voi ce jocuri aveti si va plac?


Leave a comment

Reteta rapida – Malai

Am gasit pe un grup reteta de prajitura Malai. Parea rapida, asa ca am incercat-o. Ma gandeam ca e minunata pentru micul dejun al copiilor (si nu numai al lor), impreuna cu lapte sau iaurt. Noi am devorat-o la cina, ca era calda si buna.

Am luat 3 oua, un praf de sare, o cana de zahar (am folosit zahar muscovado), putina vanilie, 5 linguri de ulei de masline, jumatate de cana de faina impreuna cu un plic de praf de copt, le-am amestecat cu mixerul intr-un bol. Am adaugat cam jumatate de kilogram de iaurt (de capra folosim noi), o cutie de ricotta (merge si fara) si apoi malai pana am obtinut o compozitie mai groasa decat cea de clatite sau cam ca cea a checului. Am amestecat bine, bine si am pus compozitia in tava de briose. Ce mi-a ramas am pus in doua forme de prajituri. Am pus la cuptor, la 180°C, cam 20-30 de minute.

DSC_3868.JPG

Ies frumos colorate si umflate, numai bune de mancat cu iaurt sau lapte. Cred ca pot fi adaptate si pentru copii mai mici, daca inlocuim zaharul cu fructe. Mi-am propus sa incerc in curand.

Pofta buna!


Leave a comment

Notite despre Campionatul de joaca pentru parinti

Asa cum am spus aici, Mirela Retegan a fost la Constanta cu Campionatul de joaca pentru parinti. Am fost si eu si mi-a placut. A fost o intalnire plina de optimism, de voie buna, de jocuri si oameni faini care, cu siguranta, vor schimba ceva in relatia cu copiii lor. Si nu numai cu copiii.

Seminarul s-a bazat pe experienta Mirelei cu propriul copil, ceea ce a fost tare bine, pentru ca stim ca acele jocuri functioneaza. S-a pus accentul pe unicitatea fiecarui copil si a fiecarui parinte, folosind jocul ca limbaj comun intre parinti si copii, limbajul iubirii. E timpul sa renuntam, sau macar sa constientizam si sa incercam sa uitam, la stereotipurile preluate de la parinti sau din alte medii, cum ca al nostru copil trebuie sa fie cuminte, sa asculte, sa nu planga, sa nu se murdareasca etc. E timpul sa il ajutam sa isi construiasca incerederea in el, curajul si sa il sustinem in demersurile lui, oricat de stupide ni se par uneori.

Copiii se trezesc in fiecare dimineata sa se joace, de la aceasta idee a construit Mirela acest seminar. Este realitatea pe care noi o negam deseori, lasandu-le copiilor atat de putin timp pentru joaca. Si tot seminarul a fost construit frumos, in jurul activitatilor noastre zilnice.

In primul rand am aflat idei despre cum sa pregatim jocul, fiecare in functie de copilul lui si de ideile pe care le are. Bune pentru antrenament sunt cantecelele Aram sam sam, Cucu bau, Rem-pom-pi, si altele asemenea pe care le putem dansa impreuna cu copilul, transformand in final dansul intr-un joc si multe rasete.

Apoi, ne putem juca de-a trezitul de dimineata (batem toba sau trezim copilul somnoros cu surle si trambite), de-a spalatul pe dinti, de-a micul dejun, jocul in bucatarie, de-a curatenia si asa mai departe, in functie si de rutina zilnica a fiecaruia. Practic, toata ziua ne-o putem petrece jucandu-ne impreuna cu copilul. Putem inventa povesti (Mirela ne-a povestit Povestea cariei), copiii au nevoie de ele. Cu copiii speriati de intuneric ne putem juca in intuneric. Atunci cand calatorim ne putem juca de-a avionul sau trenul.

Pentru cei ce petrec mult timp in masina exista ”Jocuri de jucat in trafic” care permit copilului sa se distreze si parintelui sa fie atent la condus. Noi il avem de ceva vreme, ne jucam cu drag jocurile de pe CD si chiar am mai inventat si noi unele.

Cand banuim ca exista lucruri despre care copiii nu vor sa vorbeasca ne putem juca de-a coaforul… si in timp ce copilul iti face parul, tu il poti provoca la o discutie ca intre client si angajat.

O idee tare draga mie, pe care mi-am propus sa o incerc cat de curand, este jurnalul cu buline. Pentru ca toti din jur ii pun diverse etichete copilului, uneori folosesc chiar si prea-minunatele buline pentru a-si intari vorbele (de parca cuvintele nu ar durea destul). Vom face un caiet special in care zilnic vom pune buline colorate pentru ei care ne-au marcat ziua. Pentru ca nu sunt adepta etichetarilor si nu as vrea sa il invat sa puna etichete, cred ca nu vom folosi un cod de culori ci il voi lasa sa aleaga de fiecare data culoarea care il ajuta pe el sa exprime ce simte in acel moment.

La cumparaturi, unde de regula cei mici nu au rabdare, se pot juca diverse jocuri, astfel incat sa ne fie usor sa bifam toata lista. De exemplu, ii putem da copilului un cos de cumparaturi, il lasam sa aleaga ce isi doreste iar la final va trebui sa aleaga un singur obiect din cosul lui, pe care il cumparam. Pentru copiii mai mari, putem sa-i rugam sa caute cel mai ieftin sau cel mai scump iaurt, cea mai colorata salata sau mai stiu eu ce alte idei ne vin.

Tot la acest seminar mi s-a confirmat ca facand ziua de nastere a copilului speciala, cu siguranta isi va aminti mai usor de ea. Sau cel putin va vedea pozele si isi va da seama cat de mult il iubim. Nu e nici greu, nici costisitor, sa umflam cateva baloane cand copilul doarme, pentru ca dimineata sa se trezeasca inconjurat de ele. Anul trecut i-am pus lui T o lumanare intr-o briosa si imediat cum s-a trezit i-am adus-o. Aproape plangea de bucurie. Anul acesta nu am mai avut briosa, asa ca i-am pus lumanarea intr-o portocala. A fost la fel de incantat. Si, asa cum spunea si Mirela, e fain sa facem din aducerea tortului un moment special. Copilul cu siguranta va simti toata dragostea ce i-o purtam.

Seminarul, dupa cum am spus, a fost incarcat de multe idei faine de jocuri si povesti. Mai mult, ne-am dezmortit, ne-am relaxat si ne-am distrat teribil punand in practica unele jocuri. Asadar, recomand cu drag sa mergeti la aceasta intalnire cu Mirela cand va mai veni in orasul vostru!


2 Comments

Cum inveti copilul sa se descurce singur sau despre atelierele Montessori

Am aflat de educatia Montessori pe vremea cand cautam gradinite cu educatie fara pedepse si recompense in Constanta. Am citit cate ceva, recunosc, nu am aprofundat domeniul foarte mult. Din ce am citit mi-am dat seama ca educatia in stil Montessori este un mod de comportament natural, pe care noi l-am adoptat in familie fara sa il numim cumva.

Nu pot spune ca facem doar Montessori, insa am adaptat mediul, casa, nevoilor copiilor. Adica au jucariile la indemana, pot umbla peste tot prin casa, se pot juca cu toate lucrurile la care au acces. Rotim periodic jucariile. Am securizat dulapurile si sertarele in care se afla lucruri periculoase pentru ei, cum ar fi sertarul cu medicamente. Totodata, le-am explicat de ce unele lucruri le sunt inaccesibile. Cartile si cutiile cu activitati stau la nivelul lor, iar noi ne intindem frumos pe podea atunci cand suntem solicitati la joaca.

I-am incurajat sa se descurce singuri, chiar daca uneori a fost mai greu sau s-au accidentat. T a facut oua omleta cu tati de la 2 ani. A avut un singur accident, s-a lovit usor de tigaia fierbinte. Am tratat, a trecut, insa si acum isi aminteste de rana aceea.

Pe vremea cand l-am dat pe T la gradinita nu existau gradinite Montessori in Constanta. Acum exista niste grupe Montessori, se deschide (sau s-a deschis deja) o gradinita Montessori si exista un Centru Montessori (Centrul Montessori Start pentru viata), unde merg cu M la ateliere specifice.

Imi plac activitatile Montessori, si copiilor le plac, insa nu imi doresc sa ii cresc doar in acest stil. Sau poate nu m-am documentat eu suficient, si probabil am preluat niste idei de la persoanele nepotrivite. Am fost si cu T la ateliere candva, si pentru ca la un moment dat se plictisea si doamna era ocupata, i-am prezentat eu un material de care parea interesat. Mi s-a interzis cu desavarsire sa mai fac asta, neavand specializarea potrivita. Nu mi s-a parut montessoriana aceasta abordare, insa am trecut peste. Ce ma mai infurie uneori este faptul ca se fac averi pe spatele celor ce vor sa educe Montessori, cu jucariile in stil Montessori. Daca am citit eu bine, Maria Montessori folosea in acest tip de educatie materiale comune, gasite in casa si in jurul ei, nicidecum nu cumpara sau incuraja folosirea unor materiale atat de scumpe, cum sunt cele aparute in zilele noastre. Asadar, eu nu vad de ce o gradinita Montessori trebuie sa fie dotata doar cu materiale cumparate cu licenta. Repet, e doar opinia personala.

Copiii invata repede sa foloseasca materialele, sunt lasati in ritmul lor si, cel putin toeretic, tot procesul de invatare este cat se poate de natural, fara a fi necesara impulsionarea copilului prin diversi stimuli, fara a opri copilul din activitate pe motiv ca ”Gata, stii acum” etc.

Singura problema pentru care nu sunt decisa sa apelez la un astfel de sistem pe termen lung e faptul ca, cel putin in Constanta, nu exista Montessori decat pana la nivel maxim 6 ani. Si apoi as fi nevoita sa imi trimit copilul intr-o scoala de stat (sau privata) care se foloseste de pedepse, recompense, note, amenintari, teme etc. Si cred ca adaptarea, trecerea de la un sistem natural la pedepse si recompense va fi greoaie. Voi ce experiente aveti cu sistemul Montessori?


Leave a comment

De ce refuza T sa doarma la gradi? (II)

Rezolvarea problemei

Dupa ce am discutat cu directoarea gradinitei, care ne-a informat ca sunt parinti nemultumiti (intre noi fie vorba, am sesizat un singur parinte nemultumit, si dupa cum au decurs ostilitatile intre noi tind sa cred ca alta e nemultumirea sa) de activitatea lui T la ora somnului, am decis sa il luam pe T la ora somnului acasa, cel putin o perioada. Si e nesperat de bine.

Adica, pare sa aiba in continuare nevoie de acel somn de la pranz. Daca stam acasa se joaca foarte frumos, intelege (de cele mai multe ori) cand M doarme sau cand trebuie sa il culc pe M si face liniste. Azi chiar m-a ajutat sa il adorm, leganandu-l si cantandu-i. Si pare fericit. E cel putin multumit.

Au trecut deja aproape doua luni de cand il luam acasa la pranz si s-a schimbat atitudinea lui fata de somn. Considerabil. De cele mai multe ori adoarme singur la pranz, in timp ce eu il culc pe M. Daca nu adoarme, sta linistit, intelege ca M trebuie sa adoarma. Are nevoie sa ne conectam imediat ce vine de la gradinita si, daca nu sunt deja in dormitor cu M sa il adorm, ne imbratisam, vorbim despre ce s-a intamplat la gradi (eu intreb, el nu raspunde) si ne jucam putin. Apoi il duc pe M la somn, iar T sta linistit. Uneori se joaca, alteori priveste la televizor sau se uita pe o carte.

Cand nu reuseste sa adorma la pranz ne jucam cu lego mic (jucarii la acare are acces in special cand doarme M, fiind mici si usor de inghitit de acesta), citim sau jucam diverse jocuri in liniste. In aceste zile de regula adoarme seara foarte devreme (uneori se culca chiar la 5pm-6pm si doarme pana a doua zi). De cand stie ca nu e musai sa doarma la pranz a devenit mai cooperant si ne intelegem mai bine. Plus ca e mai odihnit si se poarta frumos si la gradinita.

Am scos desertul din meniu. Am rugat la gradinita sa ne puna desertul la pachet, asadar T nu mai mananca dulce dupa masa de pranz. Cand ajunge acasa mananca fructe si, doar dupa somn si nu in fiecare zi, cere si desert si il primeste. Inca o dovada ca infuzia de zahar ar putea avea legatura cu capacitatea copilului de a se odihni.

Pare ca gradinita nu e pentru el, chiar ne-a spus ca se plictiseste acolo. Probabil si pentru ca eu am lucrat mult cu el acasa, ca i-am raspuns la curiozitati si nu l-am lasat sa intrebe degeaba. Ceea ce l-a incurajat si, uneori, nu ii tace gura, punand sute de intrebari. Mi-ar fi placut sa ramana la gradi pana mai tarziu, imi dadea si mie putin mai mult timp si nu suferea atat dupa un partener de joaca. Pentru ca da, il mai si refuz uneori.


1 Comment

Inca un seminar de parenting! Cu Mirela!

Cum care Mirela? Mirela Retegan, cea care ne inveseleste copiii de fiecare data cand apare in scena… Iar in cazul meu nu inveseleste doar copiii, ci si pe mine… De prima data cand am vazut-o intrand pe scena mi-a fost simpatica… Nu as sti sa spun de ce, insa m-a cuprins o stare de bine, eram linistita… mai ales ca si cel mic (care acum e cel mare) era captat de povestea-cantec ce se desfasura in fata noastra.

Asadar, cine ne-ar putea invata cum sa ne jucam, daca nu chiar ea, Tanti Prezentatoarea, cea care a creat conceptul Zurli? Duminica de la 10.00 vine si la Constanta, fara Gasca de data asta, cu Campionatul de joaca pentru parinti. Abia astept! Mai sunt bilete, eu mi-am luat chiar azi, de aici!

Cu cine ma vad duminica la seminar?


Leave a comment

De ce refuza T sa doarma la gradi? (I)

De cand a inceput sa mearga la noua gradinita T are probleme de a adormi la pranz. Se vede ca e obosit, ar avea nevoie de acel somn, insa nu reuseste sa adoarma. Are zile (putine la numar) cand adoarme cu greu, si este ok. Cel mai des insa nu adoarme si pentru ca este foarte obosit si probabil este cumva amenintat, deranjeaza si ceilalti copii.

M-am tot gandit la motivele pentru care nu reuseste sa adorma si asta mi-a iesit:

  • Ii este frica de ceva. In ultima saptamana la fosta gradinita a avut ceva probleme cu somnul, a fost foarte suparat pentru ca, aveam sa aflam dupa vreo saptamana, doamna a tipat la el la somn. Printre altele i-ar fi spus si ”capul la perete ca…” ceva.. T a spus ca doamna s-a purtat urat cu el, insa nici pana acum nu am reusit sa aflam ce s-a intamplat. Ideea e ca de atunci a refuzat sa doarma la pranz, adoarme doar in masina sau in carucior, foarte rar in pat, cu poveste, asa cum era obisnuit.
  • Desene animate. Pentru a-l convinge sa stea linistit macar, la noua gradinita i s-au pus desene animate la ora de somn. Bineinteles, captivat fiind, T nu mai adoarme. Nu suntem impotriva desenelor animate, insa suntem impotriva desenelor animate puse la gradinita.
  • A fost deja etichetat. Pentru a ca venit de la o alta gradinita, pentru ca au fost probleme cu somnul inca de la inceput, deja au inceput sa il eticheteze, sa se poarte cu el ca atare. Poate ca nu este el cel care initiaza un joc inainte de somn, insa el este cel care e scos pe hol, care e cumva pedepsit.
  • Regresia fratelui mai mare. Am vorbit deja despre asta aici. Sunt si alte domenii in care T a regresat, ar putea fi si acesta unul dintre ele. Regresia a aparut treptat, incercam sa lucram cu el, sa ne conectam, sa facem lucrurile sa evolueze.
  • Nu ii este somn. Nu e suficient de obosit la momentul acela, nu poate adormi din diverse motive. La un moment dat unii copii renunta la somnul de dupa-amiaza. Poate e in acea faza, in care nu ii mai e necesar acest somn.

De tot atata timp (6 luni aproximativ), ne straduim sa gasim solutii pentru aceasta problema. Iata la ce ne-am gandit:

  • Fara desene animate. E o regula pe care am comunicat-o destul de mult gradinitei, nu este ok sa se uite la desene in timpul programului de la gradi, este ca si cum un parinte s-ar uita la filme in timp ce e la munca. Nu am fost auziti de multe ori. Si in timp ce eu il pregateam acasa pe T, ii spuneam ca nu mai primeste desene inainte de somn, la gradi i se puneau desene… Asa ca a ajuns ca al meu copil sa nu ma mai creada cand ii spun ceva.
  • Cu desene animate. Punem niste desene animate pe o tableta, o punem in ghiozdan si rugam sa i se puna acele desene in loc de somn. Asa sta si copilul linistit, nu mai deranjeaza alti copii si macar vede desenele pe care le aprobam noi, parintii. Problema e ca s-ar putea sa isi doreasca si ceilalti copii sa priveasca acele desene, si nu cred ca e ok pentru ceilalti parinti. Plus ca ar privi prea mult la ecran, 2 ore pe zi… In conditiile in care el nu se uita nici macar jumatate de ora, si nu in fiecare zi.
  • Sa zicem ca am accepta pedepsele. Cum il pedepsim? Ce privilegiu ii luam? Nu se uita la TV, nu se joaca pe telefon sau tableta decat foarte rar (uneori trece si cate o saptamana sau mai mult fara sa foloseasca TV, tableta sau telefonul), nu mananca dulciuri zilnic (decat ce primeste la gradi). Sa nu il mai scot afara? Pai si eu ce fac cu el in casa? Nu isi descarca energia bazaindu-ma pe mine? Nu ma pedepsesc de fapt pe mine, daca nu il las afara?
  • Program scurt. Ar fi o varianta sa il lasam la program scurt la gradi. Pe langa faptul ca nu ni se potriveste aceasta varianta, am ales o gradinita cu program lung tocmai pentru ca avem nevoie sa il lasam in siguranta undeva, ar fi si faptul ca el nu va inavata niciodata sa doarma cu ceilalti, sa faca liniste cand altii dorm, daca e tinut acasa. Pentru ca nu va fi pus in acea situatie. Plus ca sunt unele activitati care au loc dupa-amiza la gradinita, activitati de care dorim sa profite si T.
  • T ne-a spus ca l-au scos repede pe hol, ca el ar fi vrut sa doarma, nu au rabdare sa ii citeasca, ii pun prea repede desene animate, nu isi bat capul… Au fost rabdatori la inceput, insa acum, cand sunt si mai multi copii, nu mai asteapta putin… mai ales ca si parintii stau cu ochii pe camere si le atrag atentia la fiecare miscare.
  • Eliminarea desertului inainte de somn. Infuzia mare de zahar cu putin timp inainte de somn sigur nu il ajuta sa se linisteasca. Dimpotriva.