mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Un an nou… mai multe de facut!

A mai trecut un an… E vremea bilantului de sfarsit de an, ca-n contabilitate… Pentru noi a fost un an frumos, desi presarat pe alocuri cu neputinta… A fost primul an de mamicie de 2 nazdravani si chiar daca inceputul mi s-a parut dificil, acum nu ma mai satur de ei… Mai ales ca acum le pot face fata!

Ce imi doresc de la noul an? Nu foarte multe si sunt convinsa ca voi reusi sa fac ce mi-am propus.

Vreau sa calatoresc mai mult, sa reluam seria excursiilor de week-end, sa vedem locuri noi si frumoase. Vreau sa tip mai putin la cei dragi mie (deja am inceput, deci sunt pe drumul cel bun!). Vreau timp de calitate cu nazdravanii mei, pe care il voi valorifica la maxim…

Vreau sa ma inconjor de mai multi oameni buni, calzi, primitori, cu zambetul pe buze, carora nu le e frica sa se simta bine… si la fel vreau sa fiu si eu… Vreau sa tin la distanta oamenii care sunt tristi tot timpul, care nu reusesc sa isi gaseasca calea… doar pentru ca nu vreau sa fiu cumva influentata de neputinta lor…

Imi doresc enorm sa reusesc cumva sa schimb mentalitatea invechita din sistemul nostru de invatamant, sa fac cumva sa se vada ca se poate educa altfel, cu daruire, iubire si respect pentru cei mici (sau mari, de ce nu?)… Cred ca asta e cea mai mare dorinta a mea din ultima vreme… a fost si motivul pentru care am inceput acest blog… Vreau o scoala curata, un sistem de educatie coerent, cadre didactice empatice, asa cum am invatat eu la scoala ca trebuie sa fie, materie frumoasa predata prin experimente si cu zambetul pe buze… Vreau ca ai mei copii, si nu numai, sa mearga cu drag la scoala, in fiecare zi si sa fie entuziasmati de ceea ce invata…

Cam asta e lista mea de rezolutii pe anul ce vine. Acum merg sa ma bucur de venirea acestui an si de prezenta celor dragi in viata mea! Ceea ce va urez si voua!

Voi ce va doriti de la anul ce vine?


Leave a comment

De fapt, ce vrem de la copiii noștri?

Nu stiu daca voi v-ati pus vreodata intrebarea, insa eu cu siguranta ma gandesc la acest lucru ori de cate ori adopt un anumit comportament fata de copii sau cand incerc sa rezolv o situatie: Cum vreau sa fie copilul meu peste 15-20-30 de ani? Si in cazul educatiei, problemelor de la gradinita, imi pun aceeasi intrebare…

Ma gandesc ca nu as vrea sa asculte fara sa isi spuna parerea de frica sau poate din dezinteres… ma gandesc ca as vrea sa creeze, nu sa memoreze… as dori sa citeasca, sa cunoasca si sa isi doreasca sa faca toate astea… as vrea sa nu accepte ca fiind adevarat tot ce i se spune, ci sa caute explicatii, sa intrebe, sa puna la indoiala…. imi doresc sa nu mearga la un loc de munca doar pentru a castiga un salariu, ci sa iubeasca ceea ce face. As vrea sa nu respecte cu strictete niste reguli sau sa isi ascute seful doar pentru ca e sef, ci sa caute explicatii si rezolvari mai bune. In fine, as vrea sa fie fericit cu alegerile pe care le face.

Acesta este si motivul pentru care ma bucur de cele mai multe ori cand face nazbatii, cand nu ma asculta sau cand ma intreaba `De ce trebuie sa fac asa?`. Si evit sa ii spun `pentru ca asa vreau eu`.

In ultima vreme lui T nu ii mai place la gradinita. Si am aflat si de ce… mai ales ca doamna ingrijitoare nu ezita sa se planga de cat de neascultator este el… Sunt putini oamenii care au inteles ca eu nu mi-am dorit si nu am incurajat nicicum un copil obedient… L-am incurajat sa spuna `nu vreau, nu imi place` atunci cand a fost cazul… E dificil de lucrat cu un astfel de copil, imi dau seama… Tot timpul trebuie sa ii oferi raspunsuri pertinente, tot timpul trebuie sa il observi si sa vezi ce anume il conduce catre o anumita stare… Insa, din punctul meu de vedere, acesti copii sunt viitorul, acesti copii vor schimba ceva in lume, asadar nu ar fi rau sa ii incurajam… Sunt copiii nostri si, cu cat ne purtam mai frumos cu ei, cu atat vor fi mai activi si vor face lucruri mai bune pentru noi. Pentru ca al meu copil are nevoie de raspunsuri, se plictiseste cand sta degeaba, poate fi catalogat ca obraznic… Pentru ca tot punand intrebari, aflu ca de fapt nu face probleme mari. Nu mai musca, nu se bate cu alti copii… Insa nu sta locului… Si nu asculta atunci cand i se spune sa stea…

Mi-ar placea ca tot mai multa lume sa inteleaga ca avem nevoie de copii diferiti. Tot mai multi dintre cei angajati in sistemul de invatamant si nu numai… Ca nu putem sa le cerem copiilor sa stea intr-un loc, fara sa faca ceva, iar peste ani sa avem pretentia sa faca lucruri interesante… A fost si cazul copilului meu, caruia i se cerea sa stea cuminte, pe o canapea, in timp ce doamnele isi faceau treaba. Bineinteles ca el nu statea… Nici noi, adultii, nu prea reusim sa stam cuminti si nemiscati intr-o sala de asteptare, nu? Ne scoatem telefonul, citim o revista, cautam sa facem ceva… Flash news! Si copiii sunt sunt la fel! Si ei au nevoie sa faca ceva, nu au cum sa stea cuminti, uitandu-se pe pereti. Si nu cred ca e greu sau costisitor sa li se dea niste culori si o coala sa deseneze… Eventual si o tema, insa e optionala… sigur cei mici vor gasi ceva de desenat…

Cred ca e timpul sa le acordam mai multa importanta copiilor nostri, sa ii respectam, sa avem mai multa incredere in ei… Altfel, tot noi vom `plati` cumva aceasta lipsa de respect… Zic si eu…


Leave a comment

Diversificarea dupa 1 an

M a inceput sa manance de toate. Aproape, pentru ca nu i-am introdus toate alimentele, insa nici nu il mai feresc de ceva anume. Inca gatesc cu putina sare sau deloc. Inca nu a gustat mierea…  insa acum mananca cam tot ce mancam si noi. Pentru ca sunt Sarbatorile, cand porcul este vedeta, va gusta si carne de porc. Evident ca va manca preponderent pui, vita si peste, insa nu vad de ce nu ar afla si gustul porcului. Poate va gusta si ceva dulciuri facute in casa, desi ma cam feresc de zahar. Inclusiv la cel mare. In viziunea mea este mai periculos sa le dau zahar, in special dulciuri din comert, decat cate o masa cu carne de porc din cand in cand. Si noi mancam porc destul de rar.

Nu l-am mai ferit de anumite alimente sau chiar dulciuri. Zilele trecute cel mare manca cu pofta inghetata si a fost dragut sa imparta si cu M. I-am lasat, mi s-a parut atat de fain momentul incat nu avea rost sa intervin cumva. Mai ales ca nu se intampla zilnic.

Chiar daca este alaptat si laptele meu este inca baza alimentatiei lui, nu am ezitat sa ii dau si lapte de vaca/capra. Il bea cu paiul si il iubeste. Intinde gura de fiecare data cand ma vede cu paharul in mana.

Intre timp si-a format si gustul pentru anumite alimente. Nu mai vrea orice mancare, asadar trebuie sa fiu atenta la ce gatesc. Desi pana nu de mult manca cu placere (cred eu) mazarea, zilele trecute a refuzat-o cu indarjire. A trebuit sa ma reorientez. Prefera lactatele si cerealele in detrimentul fructelor si legumelor. Reusesc sa ii dau zilnic si fructe, punandu-i in mana un mar curatat pe care il infuleca.

Stiu ca toti copiii au perioade in care prefera anumite alimente, in functie de nevoia organismului lor, asa ca nu imi fac probleme cand refuza o anumita grupa de alimente. La fel se intampla si cu cel mare.

Asadar, diversificare usoara!


Leave a comment

De ce imi place Germania?

Oh, da! Iubesc Germania! Nu as putea spune exact de ce… insa merg de fiecare data cu placere acolo. Poate pentru ca a fost tara in care am mers cel mai des, am stat, am vizitat, am cunoscut… Stiu ca nu e roz nici acolo, stiu ca si nemtii pot fi rai si neprimitori… Insa eu am inatlnit doar oameni…

Imi place in Germania ca nu esti privit… nu esti privit cu aprobare sau cu dezaprobare, indiferent ce faci (in limita legii, fireste). Nu se uita nimeni ciudat la tine oricum ai fi imbracat, oricum ai fi vopsit, oricati cercei ai purta etc. Nu se opreste nici o baba sa iti pupe copilul, sa te intrebe de ce il tii asa imbracat/dezbracat, de ce il tii in brate, de ce plange…

Imi plac parcurile lor pline de copaci, iarba pe care poti calca si te poti aseza, ratele si gastele pe care le poti hrani… parcuri prietenoase cu cei mari si cei mici deopotriva, cu loc de schimbat bebelusii, cu toalete curate si intretinute, cu baruri unde poti manca sau bea doar o apa…

Imi plac fructele pe care le gasesc in market si in piata… ciresele au gust de cirese, la fel zmeura, portocalele, pepenii, papaya si oricare alt fruct, ca e sau nu sezonul lui… Acasa nu am reusit sa gasesc un fruct de papaya bine copt si gustos asa cum gasesc de fiecare data cand merg in Germania.

Iubesc locurile de joaca pentru copii. Rareori apare plasticul in astfel de locuri. Sunt create din lemn, tabla si alte materiale naturale, sunt mari si sigure, sunt curate si copiii le adora. Si nu doar copiii… Da, nu te trage nimeni de maneca doar pentru ca ai avut placerea sa te dai intr-un leagan… Apa nu lipseste din aceste parcuri, copiii se pot juca in voie cu ea, ei singuri decid daca este prea frig sau nu pentru o asemenea joaca…

Imi plac parintii dezinvolti care cresc copii puternici si independenti… care nu se ingrijoreaza ca va raci copilul de la joaca in apa si nisip la 17 grade… care nu se tem sa isi lase copiii sa ia decizii pentru ei, care nu le spun copiilor cum sa se joace si cum sa stea pe un leagan…

Imi plac parintii purtareti, in sisteme ergonomice. In Germania am vazut primii tatici care purtau copiii in sling cu inele… In 3 saptamani de stat in Hamburg am vazut un singur copil purtat in sistem neergonomic, de o familie de chinezi. Sunt convinsa ca mai sunt parinti care folosesc astfel de sisteme nesanatoase, insa voiam sa scot in evidenta proportia.

Imi plac jucariile si cartile din librarii. La Berlin in gara de la aeroport, pe langa harta orasului puteai lua (gratuit) si doua carti destinate copiilor, menite sa ii educe pe acestia in domeniul transportului public. Aveau inclusiv harta metrourilor din oras si explicatii pe intelesul celor mici, despre cum sa circule legal, curat si cu placere cu transportul in comun.

Imi place in Germania pentru ca acolo copilul este respectat, are voie sa ia decizii, poate sa refuze, fara ca cineva sa se simta ofensat, interactiunea cu alti oameni. In Germania am vazut un fel de vagoane ce puteau transporta pana la 8 copii de gradinita. Educatoarele le impingeau, copiii cantau si astfel mergeau in parc, la teatru sau la plimbare. Tot acolo am vazut gradinite in padure… si copii scosi zilnic afara, indiferent de temperatura… chiar si cu muci…

In Germania copiii si mamicile lor au prioritate… Oriunde, oricat de multa lume ar fi in fata… Sunt ajutati… nu mi-a fost frica sa pornesc cu carutul dupa mine, stiam ca cineva ma va ajuta sa-l urc pe scari sau imi va tine usa la intrare. Si ma simt bine cand merg intr-o asemenea tara… ma simt apreciata, valoroasa…

Imi plac sandvisurile lor, patiseriile lor imbietoare, pline ochi in fiecare dimineata. Imi plac cafeaua, ceaiul si orice mancare pentru ca au gust… chiar si salata este diferita…

Imi plac strazile mari, aglomeratia si linistea din orasele nemtesti… Nu mai vorbesc de orasele vechi, turistice sau nu, in care parca timpul s-a oprit in loc… dupa care, mai faci doi pasi si intri intr-un mall…

Voua ce tara va place? De ce?


Leave a comment

Craciunul nostru si darurile lui

Cum povestiti despre Craciun copiilor? Ce faceti voi cu ei de Craciun? Vine mosul? Faceti bradul?

Sa va povestim despre Craciunul nostru. Ca in fiecare an, impodobim bradul de Craciun. Primii doi ani l-am impodobit noi, parintii, cu bebe in preajma. Anul acesta T a impodobit bradul impreuna cu tati si M care misuna pe langa ei… arata chiar bine bradutul nostru… anul trecut tot baietii l-au impodobit, insa avea globurile toate puse intr-un singur loc, asa ca cei mari au intervenit…

Inca de la inceput i-am spus lui T ca Mos Craciun exista, ca el este in fiecare dintre noi si ca lucreaza prin noi, mari si mici deopotriva. I-am spus ca de Craciun se fac multe fapte bune si frumoase, insa Mosul viziteaza toti copiii, cuminti sau nu. Nu i-am spus vreodata ca daca nu e cuminte nu vine Mosul. S-au ocupat cei de la gradinita de acest aspect L. Insa l-am asigurat ca venirea Mosului nu este conditionata de un anumit comportament al lui. I-am povestit ca sunt copii care nu primesc daruri de Craciun pentru ca familiile lor nu isi permit. Chiar daca au fost cuminti. I-am povestit si ca sunt oameni care nu sarbatoresc Craciunul, pentru ca religia nu le permite. Inca nu am fost intrebata despre religie, desi am mai adus in discutie subiectul de cateva ori.

Ii scriem scrisoare mosului in fiecare an. Uneori mosul aduce ce scrie in scrisoare, alteori intalneste lucruri mai faine. Orice dar ar fi, T este de fiecare data incantat de el. Ne intalnim cu mosul la diverse evenimente, T ii spune poezii si cantece, desi nu i se impune. Uneori chiar ma surprinde cu poeziile pe care le stie si le recita cu atat drag mosului.

Acasa primeste cadourile sub brad. In dimineata de Craciun, cand se trezeste, le deschide. Imparte tuturor cadourile si apoi merge pe la fiecare sa vada ce a primit.

De anul trecut incerc sa ii sugerez sa daruiasca si el. Il tot intreb daca ar vrea sa renunte la niste jucarii pe care sa le dam copiilor mai putin norocosi. Ma refuza. Categoric. Ma gandesc ca va veni si vremea in care se va desprinde de jucariile lui si va fi bucuros sa daruiasca celor care nu isi permit. Pana atunci ii voi mai sugera…

Facem diverse activitati dedicate Craciunului, atunci cand timpul ne permite. Decupam, coloram, povestim, decoram, citim etc. T participa cu drag si marea lui curiozitate este: cand vine Mos Craciun? Pana anul trecut, inclusiv, am facut si calendar de advent. Anul acesta, pentru ca nu prea am stat pe acasa, am cumparat multe carti pe care i le-am daruit pe rand.

Asadar, noi facem bradul, povestim de Mos si de Craciun, cumparam cadouri (uneori cand suntem impreuna cu copiii), cantam colinde si ne plimbam… la bunici… Cam in fiecare an.

Voi?


Leave a comment

City break … Berlin

Doar ce ne-am intors din calatoria de cateva zile in Berlin. Da, suntem intregi, camionul a intrat in piata de Craciun la doua zile dupa intoarcerea noastra… Ce pacat ca mai sunt oameni care gandesc sa omoare…

Dar sa revenim la calatorie. Ne pace mult sa ne plimbam, inclusiv cu copiii. Care au foarte multe lucruri de invatat in orice loc din lumea asta am merge. Am fost toti 4 si, bineinteles ca am tinut cont de programul si preferintele copiilor. Asta nu inseamna ca noi nu am avut timp de un vin fiert sau un wurst picant…

Nu am vizitat muzee de istorie sau alte locuri specifice adultilor. Nici nu am fi avut timp, am stat 3 nopti. Insa ne-a incantat gradina zoologica, cu animalele bine ingrijite si habitatul aproape natural ce le inconjoara. Stiati ca in Germania (in Hamburg mai exact) a aparut pentru prima data gradina zoologica in care animalele nu sunt inchise in custi? Ele stau in spatii mari, deschise, si spatiile sunt inconjurate de santuri adanci si fire electrice care abia se observa. Inca din 1907. Au trecut mai bine de 100 de ani si noi nu am reusit sa aducem o tehnologie similara in Romania… Am petrecut o zi intreaga in gradina zoologica si la acvarium. Copiii au fost in extaz. Nu au mai avut ocazia sa vada atat de multe specii de maimute, sa vada elefantii si girafele atat de aproape si ce sa mai zic de pinguini?! I-au urmarit cum inoata si cum merg, cum se hranesc.. pana si M, la 1 an, nu se dadea plecat de langa pinguini. Acvarium-ul se desfasoara pe 3 etaje, are o gradina tropicala chiar in centru. Are expozitii cu pesti, reptile si insecte, fiecare pe cate un etaj.

Gradina zoologica e mare, e nevoie de minim o zi pentru vizitare. Are si un restaurant unde am mancat destul de bine. Si un loc de joaca pentru copii, asa cum imi place mie, construit din metal, lemn si alte materiale naturale.

loc joaca.png

O alta zi am rezervat-o pentru muzeul tehnic. Si nu l-am vazut pe tot. Insa T a aflat cum se fac hainele, cum functioneaza radio si televizorul, cum se construiesc navele si avioanele, cum se piloteaza. Da, au diverse activitati pentru copii, iar T a putut sa tina carma unui vas pentru a ajunge la mal, a urcat pe un vapor (adevarat), a vazut camera motoarelor, a studiat un avion de aproape etc. Si la muzeul tehnic am gasit de mancare, asa ca am putut sta cateva ore bune. T nu mai vroia sa plece… A cedat dupa masa, ca i s-au terminat bateriile.

DSC_4569.jpg

Cand mergem in astfel de calatorii ne place sa batem strazile, sa observam tot ce ne inconjoara, fie ca e obiectiv turistic sau nu. Asa am facut si in Berlin. Am avut ce vedea, mai ales ca au amenajat peste 60 de targuri de Craciun. Cu vin fiert, ceai si mancare buna de mancat in picioare. Cu respect pentru copii. Nemtii au stiut sa faca dintr-un eveniment de masa, ceva deosebit. Au adus balet, teatru si comedie in piata de Craciun si au dat o nota aparte targului. A fost o placere sa inghet acolo!

Despre cazare pot spune ca am ales bine. Nu era wow, insa era curat, aveam loc si era aproape de centru. Am stat la Karlito Apartments si pana in Piata Alexander faceam cam 15-20 de minute pe jos, cu copiii atarnati de gat sau mergand in pas de melc. Insa plimbarea era faina mai ales dimineata cand ne opream la una din patiseriile de pe drum si luam micul dejun. Seara era mai usor si mai rapid sa mergem pe jos pana in camera decat sa luam metroul, mai ales ca ne intorceam si foarte tarziu.

Dintre toate activitatile lui T i-a placut plimbarea cu metroul si cu tramvaiul. I-a placut si gradina zoologica, insa a fost fascinat de navele din muzeul tehnic. Mai ales de submarin si periscopul lui. A avut ocazia pentru cateva minute sa fie si el ca Octonauts.

Lasand la o parte pericolul pe care il reprezinta calatoritul in ultimii ani, Berlin este un loc ce merita vizitat. Inclusiv de familiile cu copii. Sau mai ales de acestea…

loc joaca.png


Leave a comment

Copiii si pipicacasiwc-ul

Nu stiu de la ce varsta incep copiii sa fie fascinati de caca si pipi, insa al meu a inceput destul de devreme, inca de cand am introdus olita/wc-ul si a renuntat la pampers. In ultima vreme rade de se prapadeste cand aude cuvintele de la toaleta, asadar trebuia sa fac ceva in privinta asta.

A auzit cu ceva timp in urma cuvantul ”cacat” si ne-a intrebat ce inseamna. I-am explicat si a fost atat de incantat incat vreo cateva zile/saptamani nu ne-a mai anuntat ca merge la toaleta sa faca caca ci ”merg sa fac un cacat”.

Cand am vazut la Usborne cartea ”What is poo?” am stiut ca trebuie sa i-o iau. Cred ca va fi extrem de incantat, cartea fiind destul de explicita.

dsc_4058

Cartea este cartonata, are multe clapete si prezinta adevarul gol-golut. Incepe ca o ghicitoare…

 

dsc_4059

Apoi raspunde la cateva intrebari pe care orice copil si le-ar pune:

dsc_4060

Ce se intampla apoi cu el?

dsc_4061

Copilul invata astfel ca resturile acestea nu dispar. Mai mult, este invatat sa stranga dupa cainele sau, nu sa lase resturile la vedere, cum se practica in cartierul nostru.

Si tot in carte ni se explica la ce foloseste caca? Adica, il putem arunca, insa nu e mai bine sa il folosim cumva?

dsc_4062

Cartea se termina cu un joc in care cititorul trebuie sa descopere cui apartine fiecare ”poo”.

dsc_4063

Cei mai multi copii au o perioada in care interesul pentru caca si pipi este maxim. Nici ca se putea sa gasesc o carte mai faina pentru a explica pe intelesul lui T ce se intampla cu resturile alimentare.

O recomand! Nu exista o cale mai usoara de a explica celor mici aceste curiozitati. Sa mai spun ca de cand i-am dat-o T o studiaza zilnic, cu multa atentie? Si ca ne pune sa i-o citim de fiecare data cand il intrebam ce carte vrea sa asculte? Stie mare parte din ea pe derost..