mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

Cum afli ce se intampla la gradinita?

Leave a comment

Mi-am adus aminte iar despre gradinitele si educatoarele cu care am tot luat contact de-a lungul vremii… despre conditiile pe care le cautam intr-o gradinita, astfel incat sa stiu ca al meu copil e bine… Mi-am amintit de fosta gradinita, care nu avea camere video, insa si de actuala gradinita care are camere video… si mi-am dat seama ca nu conteaza prea mult aceste camere video si transmisia live.

Pentru ca nu e timp sa stai non stop sa te uiti pe camera, pentru ca agresivitatea cadrelor didactice poate fi verbala si tu nu auzi ce se vorbeste, pentru ca sunt colturi ale incaperilor care nu apar in filmare si unde se pot intampla multe etc. Chiar atunci cand T mergea la o gradinita in care nu erau camere video, comportamentul lui se schimbase… a fost nevoie doar ca noi, parintii, sa incetam sa mai credem tot ce ne spun cadrele didactice si sa incepem sa il credem pe T… Ceea ce va doresc si voua…

Este normal ca odata intrat in colectivitate, comportamentul copilului sa se schimbe. Trebuie observate aceste schimbari, eventual notate, pentru a fi sigur ca nu ti se pare. Nici nu prea conteaza daca copilul vorbeste sau nu. T vorbea foarte bine cand a inceput sa mearga la gradi, insa nici atunci, nici acum, nu vrea sa ne povesteasca ce face acolo.

De exemplu, T mergea cu drag la gradinita, pana la un moment dat cand a refuzat sa mearga. Nimic nu il convingea… Atunci a fost primul semn de intrebare…

Apoi, a inceput sa vina acasa cu tot felul de expresii, pe care nu le regaseam in vocabularul nostru. De exemplu, ne spunea `Vai de capul tau!`, atat noua, cat si jucariilor, utilizand expresia in contextul corect (semn ca i-a inteles semnificatia).

Intr-un episod in care ne jucam frumos de-a cateii (cumva acesta devenise jocul lui preferat in ultima perioada la fosta gradinita) mi-a spus `Nu, nu te juca cu catelul asta!`. L-am intrebat de ce si raspunsul m-a lasat masca: `pentru ca e rau si musca!`

Un alt semn de intrebare ne-am pus atunci cand desena. Folosea culori inchise, in special negrul. Era culoarea ascutita cel mai des… orice era negru…

Apoi, am observat ca era trist de cate ori aduceam in discutie gradinita. El este un baiat vesel, plin de energie, iar tristetea lui era sigur un semn.

Sa nu uit si de cosmarurile pe care le avea uneori noaptea, tipa, urla, plangea in somn uneori. Credeam ca sunt normale, nu se intamplau frecvent. Apoi am observat ca a mai avut o perioada manifestari similare cand treceam pe langa fosta gradinita.

In orice caz, cand a vazut ca ne intereseaza mai mult parerea lui decat a celor de la gradinita, cand a vazut ca ii luam apararea mereu, a inceput sa ne mai povesteasca si altele…

Mai aflam detalii despre ce fac ei la gradinita si cum se poarta cei de acolo prin jocuri de rol. De multe ori facem o gradinita din masini sau din oameni lego care se joaca sau nu impreuna, care se bat, care isi fac prieteni etc. Functioneaza de cele mai  multe ori…

La fel de bine functioneaza jocul de-a frizerul, unde eu il las sa ma coefeze si ii vorbesc despre ziua mea, iar el imi da sfaturi… E foarte interesant ce de idei are pustiul!

Cand nu stiu cum sa mai abordez problema, il provoc la colorat… si coloram noi impreuna, eu observ ce culori foloseste, el ma indeamna sa colorez si mai mult… si il mai  intreb cate ceva… uneori raspunde, alteori nu…

Inca nu reusesc sa trec peste experienta neplacuta pe care a avut-o T la prima gradinita. Nici unde e acum nu e ok din punctul meu de vedere, insa lui ii place in cea mai mare parte din timp, a cerut la gradi si in vacanta si e trist cand nu merge  o perioada mai lunga la gradi.

Asadar, daca urmeaza sa va duceti copiii la gradinita fiti atenti la semnele pe care ei vi le transmit. Nu lasati pe nimeni sa va agreseze copilul… Luati-i apararea de fiecare data. Chiar si de fata cu el! e bine sa vada ca sunteti aliati! Chiar daca vi se transmite ca e nazdravan, intrebati-l ce nevoie are, de ce a facut nazbatii… bland si calm… Nu e un capat de tara daca un copil nu sta drepti si cu mainile la spate cand i se ordona!

Advertisements

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s