mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

Vindecarea ranilor emotionale ale copiilor

1 Comment

T isi schimba gradinita. Am observat ca si-a schimbat comportamentul in ultima perioada la gradi, ba chiar nu mai voia sa mearga la gradinita, asa ca l-am intrebat. Si a vrut sa viziteze o noua gradinita, chiar daca el e mai timid uneori si nu se simte in largul lui in preajma strainilor. I-a placut in gradinita cea noua, a vrut sa revina si, mai ales, a vrut sa renunte la vechea gradinita.

Acum, ca l-am asigurat ca nu va mai merge la vechea gradinita, a inceput sa capete curaj sa spuna si sa ne arate ce se intampla acolo. Intr-o seara a facut asta. Mi-a cerut, din senin, sa ne jucam de-a gradinita. Oh! Cat ma rugasem de el inainte sa ne jucam de-a gradinita! Zile intregi, in speranta ca voi afla si eu noutati de la gradi… ca pe camere nu se vedea mare lucru care sa explice comportamentul lui… Dadeam si roluri, insa nici o sansa. Aseara, din senin, ma intreaba daca vreau sa fiu eu dna educatoare, ca el este copilul la gradinita. Zic ok, insa ce educatoare sa fiu: cea veche sau cea noua? `Cea veche!`

Nu sunt convinsa ca educatoarea se purta cu el asa cum mi-a cerut el, insa am inceput sa strig la el, sa nu imi convina nimic din ceea ce face, sa il caut sa-l `ciufulesc`, sa il pun intr-un loc etc., cam tot ce credeam eu ca se intampla la gradinita. El radea. Un ras nervos, se vedea ca nu-i e bine, insa tot voia jocul. Si fugea de mine, se ascundea, tipa si ma ruga sa nu ma opresc.

Stiam ca e incarcat cu multe emotii pe care nu stie sa le gestioneze, stiam ca toata joaca asta il va ajuta. Asa ca am continuat pret de cateva minute, cat  ne-a lasat cel mic sa ne jucam asa… si T nu s-a saturat, tot cerea sa fiu educatoarea de la vechea gradinita.

Am incercat la un moment dat sa schimb rolurile, sa aflu si eu cum facea educatoarea. Insa nu a vrut. Nici atunci, nici dupa cateva zile cand l-am provocat iar…

Si apoi mi-am amintit ca am avut o perioada in care el imi spunea pe diverse nume (jucam pe legume, animale sau jucarii) si eu trebuia sa il alerg prin casa, prefacandu-ma suparata pe el… avea acelasi ras nervos….

Nu stiu daca am facut bine sau nu ca l-am mutat de la gradinita, insa stiu ca nu mai voia sa mearga, ca era prea trist cand trebuia sa mearga la gradi, el fiind un copil extrem de vesel de obicei. Voi afla peste o perioada daca am luat decizia corecta. Pana atunci, sper la tot mai multe jocuri de vindecare…

Advertisements

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

One thought on “Vindecarea ranilor emotionale ale copiilor

  1. Poate o sa fie bine, îți urez succes! Am trecut printr-o experiență similară cu fetița mea de 3 ani, pe care am înscris-o la o grădiniță privată, mânată de toate fricile pe care mi le insuflasera poveștile de pe net legate de grădinițele de stat. I-a plăcut în prima zi, după aceea a început coșmarul. Plângea dimineața, plângea seara, se trezea și în somn plângând că nu vrea la grădiniță. La fel, desi ne uitam pe camere, nu vedeam ceva ce ar fi explicat comportamentul. Atât doar că era o grupa mixta și doamnele le acordau mai multa atenție (ii țineau în brațe) pe cei mai mici și mai plângăcios, și îi cam neglijat pe cei cuminți. Dar în rest, nicio violenta vizibilă. Am renunțat la gradinita, simțeam că ceva nu este ok, după reacțiile fetiței. După aproape două luni de pauza, am zis sa îmi încerc norocul la stat, și chiar a fost noroc să mai găsesc locuri la mijlocul semestrului. Aveam niște emoții uriașe. Și că sa vezi, aici totul e în regulă, fetița mea e super entuziasmata de grădiniță, dimineața vrea sa plecam mai repede, iar seara nu-i mai tace gura povestind ce se întâmplă pe acolo. Povestește inclusiv cum doamna tipa și îi cearta pe cei obraznici, dar în același timp e vesela și deja zice că o iubește. E alt copil fata de cum era la grădinița privată. Și tind sa cred că are legătură cu disciplina și cu faptul că toți copiii sunt tratați la fel. Ok, poate mai dur, dar macar fara favoritisme vizibile în favoarea celor plângăciosi. Sper sa fie o schimbare in bine și la voi.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s