mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

Despre educatia rutiera

1 Comment

Vad din ce in ce mai des oameni, maturi, uneori chiar in varsta, care habar nu au cum sa traverseze strada. Cred ca toti stim ca cele cateva secunde de traversat pot face diferenta intre viata si moarte. Ii scot din calcul pe cei care se grabesc si traverseaza prin locuri nepermise, printre masini, convinsi ca nu li se poate intampla mare lucru… Inconstienti… Insa banuiesc ca ei sunt impacati cu alegerea lor… Insa sunt oameni care nu stiu sa traverseze nici pe la semafor sau trecerea de pietoni… Unii au impresia ca atunci cand sunt pe trecerea de pietoni trec printr-un tunel… E drept, daca da unul peste tine pe trecere si te accidenteaza, el poate face puscarie. Insa cu ce te ajuta pe tine, cel din spital sau de la morga, ca ala face inchisoare (uneori nu face nici atat)? Tie ti-a dat viata peste cap…

Mai grav, sunt unii care isi arunca copiii pe trecere, in carucior, pe bicicleta sau pe jos, ca si cum ar trece prin parc… Nu stiu sa se asigure, nu stiu sa ii arate copilului cum se asigura corect, uita sa fie atenti, sa isi ia telefonul de la ureche pentru cateva secunde pentru a obtine vizibilitate si atentie maxime, uita sa se dea jos de pe bicicleta, sau sa isi dea copilul jos de pe bicicleta… Noi suntem exemplu pentru copiii nostri si daca noi ne aruncam pe trecere sau la semafor fara sa ne asiguram, in graba, fara sa tinem cont de niste reguli elementare (in fond e viata noastra, nu?), atunci sa nu ne mire ca si ai nostri copii se arunca in fata masinilor, dupa o minge fugita prea repede de sub picior.

Cand T avea 1 an si putin si-a manifestat pentru prima data interesul pentru semafor si trecerea de pietoni. Era o zi in care plouase, primavara tarzie, si am iesit putin in jurul blocului la joaca. I-a placut semaforul, l-a urmarit, i-am povestit ce semnifica zebra si culorile semaforului, si am traversat, pe verde, de mana. Apoi a aseptat sa se faca iar verde, si am traversat in sens opus. Si tot asa, vreo jumatate de ora, ca se minunau vanzatoarele de la magazinele din apropiere cata rabdare are si am… Si nu, nu mi-a pasat de vorbele si privirile lor, am continuat sa traversez strada cu T pana cand el a considerat ca stapaneste procedura si a renuntat. De atunci, la fiecare trecere si semafor ne oprim, stie ca trebuie sa ma tina de mana sau sa stea langa mine, se asigura inainte, si apoi trece, asa cum a fost inavatat. Evident ca mai sunt si momente in care uita ce l-am invatat, sau poate se grabeste sa faca ceva, asa ca il iau frumos de mana, ii amintesc ce se intampla, fara sa il sperii si il rog sa se asigure si apoi sa traverseze. Sper sa fie o strategie buna si atunci cand va fi mai mare si va merge singur pe strada sa nu uite ca am petrecut ore bune impreuna inavatand sa traversam.

Advertisements

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

One thought on “Despre educatia rutiera

  1. Pingback: Educatie pentru viata | mamicieblog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s