mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


2 Comments

Redescopera femeia din tine sau cum ma incarc eu cu energie pozitiva…

Aseara am fost la evenimentul Redescopera femeia din tine, organizat de BB Center. V-am spus cum ma incarc eu de toata energia pozitiva atunci cand merg la evenimentele BB Center? Nu imi dau seama ce e… poate faptul ca rezonez cu ceea ce se discuta si se gandeste in acel mediu, poate faptul ca parintii care frecventeaza BBCenter sunt mai relaxati, mai veseli, mai fericiti…

Poate doar mi se pare… desi, la fiecare eveniment la care am participat am simtit aceeasi energie pozitiva… Stiu, unii vor spune ca am luat-o razna… ca simt energii… insa nu e chiar asa… doar ca de fiecare data vin acasa mai vesela, cu idei noi, utile, cu forte proaspete, gata sa o iau de la capat…

Sunt convinsa ca fiecare dintre noi experimenteaza astfel de trairi intr-un anumit mediu… Unii vin incarcati pozitiv de la sala, altii de la munca, iar unii de la cafenea… indiferent de unde va intoarceti mai veseli si mai plini de energie, e bine sa frecventati acel loc cand timpul va permite. Eu merg din cand in cand la evenimentele organizate de BB Center si, pe langa faptul ca aflu lucruri noi, ma incarc si de energie…

De exemplu, azi am aflat ca #suntfrumoasa. Ca atitudinea e esentiala. Si ca pot avea timp pentru mine, daca imi doresc asta cu adevarat. Ca trebuie sa incetez sa caut scuze pentru lipsa mea de timp si sa incep sa caut solutii si activitati placute…

Voi ce ati facut azi pentru voi?

Advertisements


Leave a comment

Parenting si antiparenting…

Mi-am amintit, datorita unei postari pe un grup, de grupul de Antiparenting si experienta mea (foarte scurta) in acest grup.

Initial, mi-a sarit in ochi, bineinteles ca pe Facebook, denumirea grupului: Antiparenting. Am zis ca e interesant, un grup impotriva ideei de parenting. Ma gandeam, in prostia mea, ca niste oameni draguti, care s-au saturat de blogurile si trainerii de parenting, au creat un astfel de grup in care isi promoveaza ideile proprii, bazate pe respect si intelegere pentru copii. Pentru ca imi vine greu sa cred ca in zilele noastre mai  sunt parinti care vor sa isi bata copiii, sa ii trateze agresiv… Stiu ca exista acesti parinti, insa ma gandeam eu ca ei inca nu au descoperit metodele prin care sa renunte la agresivitate, nicidecum nu m-am gandit ca vor sa isi agreseze copiii.

Se pare ca m-am inselat. Exista parinti care, desi stiu ca sunt cai prin care sa educe pozitiv copiii, ei aleg sa ii bata. Mai mult, grupul acesta este creat si administrat de un om al bisericii, adica exact un om care ar trebui sa protejeze copiii de agresiune. Si care nu are copii…

Am rezistat pe acest grup mai putin de o zi, timp in care am citit doar cateva postari. Si imi venea sa plang. Pentru ca nu pot concepe cum poti merge la Biserica sa te inchini unui Dumnezeu iubitor si bland, si totodata sa agresezi copiii (fie doar cu o palma, fie verbal). Nu sunt practicanta de religie. Nu am nimic cu cei care practica o forma sau alta de religie. Ma gandesc ca e bine. Si cred ca Dumnezeu, indiferent de forma sa (Allah, Buda etc.) ne iubeste pe fiecare in parte, mai ales pe copii. Si daca Dumnezeu ne iubeste, si daca religia promoveaza pacea intre oameni, iubirea fata de semenii tai, cum Doamna iarta-ma, sa inciti la violenta asupra copiilor, tu slujitor al Domnului?

Subiectul este atat de sensibil pentru mine ca nici macar nu reusesc sa imi gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce simt. In orice caz, grupul cred ca si-a atins tinta… a adunat destui oameni care acum au gasit scuza perfecta sa isi mai verse nervii pe copii, fara a fi priviti altfel, fara a simti vreo urma de regret, ca doar asa a zis `parintele`. Care parinte, intre timp, si-a facut publicitate si bani pe spatele/fundul unor copii nevinovati… Pacat!


Leave a comment

Idei de cadouri `altfel` pentru copii

Mi-am propus sa adun aici cateva idei despre ce putem oferi copiilor cu diverse ocazii. Fie ca sunt copiii nostri, fie ca sunt prietenii lor, intotdeauna ne gandim ce cadou diferit, deosebit sa luam. Cercetand internetul, pe langa cadourile in carti (pe care le consider potrivite la orice varsta si pentru orice copil), am mai gasit cateva lucruri pe care mi-ar placea sa le ofer sau chiar sa le primeasca copiii mei. Si sunt convinsa ca si lor le-ar face placere.

Ma simt datoare sa mentionez ca nu am nici un beneficiu de pe urma recomandarilor si nu urmaresc sa fac vanzare cuiva. Asadar, iata lista:

Set de quilling. Pentru copiii putin mai mari si care au multa rabdare, un set de quilling e perfect! Eu l-am ansamblat impreuna cu baietii pe cel daruit cadou unei fetite de ziua ei. Am luat un portofel de cosmetice pe care l-am personalizat cu carioci pentru materiale textile. In el am pus un ac de quilling, hartie de quilling, un sablon si un adeziv. Am adaugat si o carte cu modele quilling pentru copii. Impreuna cu T am facut si o floare prin aceasta tehnica pe care am lipit-o pe portofel. Ta daaa!

DSC_5262

Jucarii din carton. Cei de la kiddobox toys au avut o idee fantastica. Au reinventat jucariile din carton pe care cei mici le pot colora dupa bunul plac si care sunt usor de folosit de catre copii. Mai ales ca aceste jucarii nu au nevoie decat de copii cu bateria incarcata… Mie imi plac, T a experimentat cu o casuta luata din alt magazin, si a desenat la ea si s-a jucat cu ea pana nu mai ramasese nimic din biata casa… asa ca, atunci cand vom avea suficient spatiu, vom experimenta si cu un avion.. sau o racheta… sau orice isi doreste… mai ales ca fiecare jucarie vine insotita si de o poveste… Si cui nu-i plac povestile?

Jucarii din fetru. Cand a venit M pe lume, cei doi baieti ai mei au facut schimb de cadouri. Cel mai potrivit cadou pentru ei mi s-a parut (si acum as face la fel) cartea senzoriala. Am dat comanda de doua carti senzoriale, una cu activitati pentru copii mai mici, pana intr-un an, pe care a primit-o M, si una cu planete, jocuri si activitati mai complicate putin, pentru T. Inutil sa spun ca T a preferat multa vreme sa se joace cu cartea celui mic. Insa sunt si alte jucarii faine, realizate din fetru, pentru copii de diferite varste. Acum urmaresc jocurile realizate de Creatii colorate si ma gandesc doar ca nu mai am spatiu in casa pentru noi jocuri si jucarii.

Papusi. Pentru fetite si nu numai, mi se par senzationale papusile handmade, in stil Waldorf. Sunt facute din materiale naturale, de mana, si aduc cu ele toata iubirea si pasiunea celei care le creaza. Noi am luat astfel de papusi de la Papusile Dariei, atat pentru fetite, cat si pentru baieti. Noi il avem pe Vasilica si il iubim si il ciufulim de fiecare data cand il prindem.

Voi ce idei de jocuri si jucarii ati mai gasit?

 


Leave a comment

Despre iubire neconditionata si copii linistiti

Inainte de a-l naste pe T stiam clar cum il voi educa, ce disciplina ii voi da, etc. eram  convinsa ca ma voi intoarce la munca dupa primele 3-6 luni, ca va primi o educatie stricta. Stiam ca nu il voi tine prea mult in brate, sa nu se invete. Stiam ca va dormi in patul lui, in camera lui, inca de la inceput. Stiam ca nu ma voi lasa pacalita de plasetul lui. Eram fan Supernanny. Imi placeau ideile din emisiune si eram convinsa ca asa imi voi disciplina copiii. Cand mi se  spunea ca lucrurile nu sunt atat de simple, ripostam. Aveam de gand sa le arat eu lor…

Apoi am nascut si lucrurile s-au schimbat ca prin minune. Inca de cand am tinut prima data mogaldeata blonda la piept, mi-am dat seama ca imi va fi tare greu sa ma despart de ea… Primele luni, cand stateam  mai mult in pat, am citit despre attachement parenting, am citit Conceptul continuu… si mi-am dat seama ca ceea ce simt e diferit de ceea ce imi propusesem sa fac.

Asa ca i-am  oferit copilului meu toata dragostea si atentia pe care am putut sa le ofer. L-am tinut in brate… mult… si nu s-a invatat. Dimpotriva, cand a inceput sa stea singur in fund nu cerea deloc in brate.  Nu mai spun cand a inceput sa mearga… imi era greu sa il conving sa il tin putin in brate.

Cand T avea cateva luni am cunoscut-o pe Otilia Mantelers,  am aflat de Larry Cohen si Playful parenting (Retete de jocuri, e traducerea la noi) si am inteles ca se poate fara pedepse, fara recompense, fara conditionari… Si am inceput sa aplic. Si sa tot citesc, pentru ca de multe ori nu veneau ideile asa, pur  si simplu, la mine. Trebuia sa caut, sa planific etc. Insa acum e din ce in ce mai bine. Cu M ma simt mai pregatita… Oarecum… Pentru ca reactiile celor doi baieti, chiar daca sunt frati si au crescut in acelasi mediu, sunt total diferite. Ceea ce e bine, zic eu…

Imi dau seama acum ca am  fost norocoasa, am intalnit oamenii potriviti si am citit cartile potrivite. Imi dau seama ca sunt multi parinti care nici macar nu stiu ca se poate si altfel, adica fara pedepse, fara umilire, fara conditionari inutile. Am vazut, nu de mult, parinti mandri ca bebelusul lor sta linistit in carucior, ca nici macar nu il luau in brate din cand in cand, pe motiv ca `se invata`. Pentru acei parinti am o veste: nu, nu `se invata` in brate. Dimpotriva, va capata incredere si, atunci cand va fi suficient de mare sa se desprinda, isi va vedea singur de treaba lui… Mai mult, faptul ca mi-am tinut copiii in brate ori de cate ori am avut ocazia i-a ajutat sa capete incredere in ei, sa vorbeasca mai repede, sa puna multe intrebari… Va veni o vreme cand vrem sa ii tinem in brate si ei vor fugi… T deja ma respinge de multe ori cand fug dupa el prin casa sa il imbratisez… Nu mai sta la pupat…

Asa ca eu aleg sa imi tin in brate copiii, ori de cate ori pot. Voi?


1 Comment

Iubesc scoala!

Ma tot gandesc la un proiect, la o modalitate de a scoate in evidenta acei profesori, invatatori, educatori sau persoane care au legatura cu educatia copiilor nostri. Imi place sa cred ca exista si in scolile si gradinitele din Constanta, la stat sau la privat, cadre didactice dedicate unei educatii `altfel`, care empatizeaza cu elevul, care asculta parerile si emotiile copilului, care se foloseste de metode si materiale moderne pentru procesul de invatare, care intelege rostul temelor si jocului in viata copilului, care e diferit…

Stiu ca exista astfel de oameni angajati in gradinitele si scolile din oras si mi-ar placea sa le aflu povestile. Mi-ar placea sa stiu ca educatia nu se rezuma la numarul de concursuri la care participa un elev, la numarul de fise lucrate si la orele pierdute zilnic de copii pentru a-si face temele. Mi-ar placea sa stiu ca exista cadre didactice care le insufla celor mici pasiunea pentru citit, pentru arte, le arata ca matematica e usoara si frumoasa, ii accepta asa cum sunt ei, copiii, cu tot cu copilaria lor.

Mi-ar placea sa aflu despre astfel de oameni, sa povestim de ce sunt ei speciali, sa ii ajutam sa devina vedete, sa le recunoastem munca si talentul. Ma gandesc ca facand acesti oameni populari, ii vom ajuta sa priveasca cu incredere la viitorul lor in scoli si ne vom ajuta si pe noi, parintii, sa speram ca se poate mai bine si mai frumos pentru copiii nostri.

Asadar, va invit sa povestiti despre oamenii buni, sufletisti, talentati, inclinati spre binele copiilor nostri, pe care i-ati intalnit in scolile si gradinitele din Constanta. Imi puteti scrie pe mamicieblog@yahoo.com sau comentariu la aceasta postare, iar eu voi prelua povestile si le voi pune pe blog. Ce spuneti? Facem o `carte` cu povesti frumoase? Iubesc scoala!


1 Comment

Ce facem in week-end in Constanta? La delfinariu….

A venit primavara, s-a mai incalzit afara, asa ca se inmultesc activitatile out-door. Insa pe unde sa mai mergem cu copiii, sa fie frumos, sa nu ne intre nisipul in pantofi si parul in ochi cand bate vantul mai tare? Zilele trecute am ales microdelta si delfinariul.

Mi-am amintit ca pana sa intre T la gradinita mergeam aproape zilnic in microdelta. Se imprietenise cu aproape toate animalele, le duceam morcovi sau seminte nesarate si le hraneam, citeam informatiile de pe panouri, le mangaiam (acolo unde era posibil), stiam cum se numesc animalele, cum „vorbesc„, ce mananca…

Primavara, toamna si iarna tariful de intrare este mic, 12 lei de adult, iar copiii sub 7 ani au gratuitate. Tariful include intrarea la delfinariu si la micro-rezervatie. Delfinii NINI si CHAN CHAN au 3 spectacole in fiecare zi, la 11.00, 13.00 si 15.00. Acum ca s-au mutat in casa noua, mai mare si mai frumoasa, e si mai bine!

Noi incepem de regula cu un tur al rezervatiei, vedem pasarile exotice, le hranim si le ascultam, dupa care observam ratele si gastele. Iubite sunt capritele care se inghesuie sa ne manance din palma bunatatile, uneori se bat pentru a ajunge primele la mancare, ceea ce ii amuza teribil pe cei mici.

Preferatii lui T sunt pestii din iazul cu pesti, pe care ii urmareste cu mare atentie de fiecare data. La ultima vizita iazul era inchis (probabil reamenajeaza) si T a fost putin dezamagit, insa totul a trecut ca prin farmec cand a gasit locul de joaca din apropiere, reabilitat.

Nu stiu cum am scapat de data asta, insa de regula trebuie sa vizitam si caii, si chiar sa se plimbe cu ei. Lectiile de echitatie sunt recomandate peste 7 ani, asa ca ne rezumam la plimbari rare si scurte.

Microdelta este un loc fain in care am invatat si despre plante, insa am invatat si sa socotim adunand castane de pe jos. Sau frunze. Sau bete…

Desi T este fascinat de planete si de stele, nu l-am dus inca la Planetariu, datorita limitei de varsta. Insa vom merge curand sa vedem si demonstratiile de la Planetariu. Ele au loc in fiecare zi, de la 10.00, 12.00 si 14.00.

Asadar, daca vreti sa va plimbati in aer liber, recomand cu mare drag Micro-rezervatia, cu toate spectacolele de acolo. Mai ales ca in extra-sezon pretul de intrare este mic si rezervatia nu este aglomerata.