mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

Povestim despre moarte cu copiii?

Leave a comment

Cand? Cum? Ce le spunem? Uneori se intampla sa vorbim cu cei mici despre aproape orice si, fara sa ne dam seama, sau doar pentru ca nu stim ce sa le spunem, nu le vorbim despre moarte. Si se intampla ca cineva drag sa moara si cei mici sa fie luati prin surprindere… si noi, parintii, de asemenea…

Din fericire nu a fost cazul si la noi. I-am vorbit lui T despre moarte inca de la primele intrebari care au aparut pe acest subiect. Cand vedea animale moarte pe strada, cand il rugam sa nu se aplece prea mult pe fereastra sau sa poarte centura de siguranta in masina, oricand, cand venea vorba. I-am povestit ca oamenii se nasc, cresc si mor. Si ca uneori putem muri cand devenim foarte batrani si corpul nostru nu se mai descurca, cand inima nu mai bate… sau cand ne imbolnavim foarte grav si nici un tratament nu reuseste sa ne puna pe picioare…. sau putem muri cand avem un accident si trebuie sa avem grija sa ne ferim astfel de accidente…

M-a intrebat ce se intampla dupa ce murim, ce facem cu corpul celor care mor… cat de grav trebuie sa te imbolnavesti ca sa mori, si daca intotdeuna dupa un accident mori. I-am raspuns simplu, fara prea multa filozofie la fiecare intrebare, atunci cand a aparut.

Cu ceva timp in urma am gasit si o poveste frumoasa pe tema mortii, Bunicul elefant isi ia ramas bun. Mie mi se pare o carte foarte buna pentru a prezenta moartea copiilor. Povesteste despre toate credintele populare referitoare la moarte, de la rai la reincarnare, intr-o maniera extrem de accesibila celor mici. cel putin pentru T, la 4 ani. Am citit-o de cateva ori, la cererea lui, si i-am raspuns la toate intrebarile pe care mi le-a pus atunci. I-am spus ca ne intristeaza moartea cuiva pentru ca nu vom mai putea revedea vreodata acea persoana. Insa ca, indiferent despre cine e vorba, acea persoana care a murit va trai prin povestile si amintirile noastre. Si ca moartea inseamna doar ca cineva nu mai exista fizic langa noi. Sunt convinsa ca a inteles destul de multe lucruri datorita intrebarilor pe care le punea.

De curand am avut si un astfel de eveniment trist in familia noastra. Strabunica lui a murit. I-am spus calm ca nu mai este. I-am raspuns la intrebari. Au fost multe, insa aceleasi intrebari ca si in alte discutii pe care le-am mai avut inainte. Din ce cauza a murit, ce facem cu corpul ei, de ce il ingropam, de ce ingropam sau incineram mortii etc. Apoi l-am intrebat daca doreste sa vada corpul mort al strabunicii. A spus ca vrea, asa ca i-am respectat dorinta. Intalnirea a fost normala, fara sa se sperie, fara sa planga, fara incidente… A pus multe intrebari, iar… I-am raspuns calmi la toate.

Cand am plecat la inmormantare, a inteles. Nu am vrut sa il luam cu noi, i-am explicat ca ne va fi greu sa avem grija de el acolo si a preferat sa ramana cu bunicii. A mai venit un sir lung de intrebari cand ne-am intors. Si… cam atat…

Speram sa fie la fel si in continuare… Pentru ca moartea e imprevizibila… Si ne ia pe fiecare in parte, fara menajamente. Si trebuie sa o acceptam…

Voi le vorbiti copiilor despre moarte?

Advertisements

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s