mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

Povestea mea de alaptare…

Leave a comment

Sau cum am reusit sa esuez si sa reusesc in alaptare

Nu mai stiu daca am povestit sau nu despre inceputul meu in alaptare, insa simt ca e cazul sa ma destainui din nou. Mai ales ca acum vad lucrurile cu alti ochi. Pe masura ce trece timpul imi dau seama ca lucrurile s-au intamplat intr-un anume fel cu un motiv. Si pe masura ce trece timpul sunt mai impacata cu mine pentru startul prost in alaptare…

Stiam ca vreau sa alaptez inca de cand eram la facultate. La cursul de nutritie am avut parte de un cadru didactic extraordinar, care a stiut si a subliniat importanta alaptarii in viata unui copil, unei mame, unei familii. Cand am ramas insarcinata prima data nu stiam cum vreau sa nasc, insa stiam ca vreau sa alaptez. Acest lucru m-a facut sa ma indrept spre cursurile Lamaze… si asa mi-am adancit si mai mult convingerea ca imi doresc sa alaptez. Mi se parea ca totul se va intampla natural, nu aveam nici cea mai mica teama ca va fi altfel. Insa realitatea a fost putin diferita…

Pentru ca bebe T era mic, lenes, cu icter si somnolent, nu tragea din `sisi` suficient. Incercarile mele de a-l trezi si a-l mentine treaz esuau de fiecare data. Asa ca incepuse sa se deshidrateze. Biberonul a fost solutia. Insa nu am acceptat acest lucru atat de usor. Asa ca am inceput sa citesc, sa caut solutii. Am incercat de mai multe ori sa alaptez exclusiv, insa nu am reusit. Insa nu am renuntat la `sisi`, am continuat sa ii dau. Apoi completam cu lapte praf. Am avut noroc ca a iubit mai mult `sisi` decat biberonul. Cand am inceput diversificarea (putin dupa 6 luni), am inceput sa scot din laptele praf, pe masura ce introduceam alimentele solide. Asa am reusit ca la 7-8 luni T sa nu mai manance lapte praf, ci `sisi` si mancare solida. La esecul meu au contribuit si informatiile false, subliminale, pe care le primeam fara sa vreau. De exemplu, aveam o imagine deja formata, cum ca bebe mananca la cateva ore, cate 5-10 minute. In rest, intre supturi, e vesel, sta in pat si gangureste, sau doarme. Sigur ca stiti imaginea, aproape in fiecare film sau reclama este intalnita. Apoi, la inceputul acomodarii cu viata de mamica, cand oboseala avea cote alarmante, parea atat de simplu sa prepari laptele praf… Pana am descoperit somnul impreuna, si alaptatul in orice pozitie. Cand T avea vreo 2 luni am experimentat somnul cu `sisi` in gura. Sugea toata noaptea, cand voia. Eu ma trezeam doar cateva secunde, pana ii bagam sanul in gura si apoi adormeam impreuna… atunci mi-am dat seama cat de greu si de obositor este sa te trezesti noaptea, sa deschizi bine ochii si luminile din casa, ca sa nu gresesti cumva masurile pentru lapte praf. Of, si cat de mult dura sa incalzesti apa la temperatura potrivita! Nu mai mentionez cat e de greu sa alegi apa potrivita pentru prepararea laptelui. Eram atat de fericita cand am reusit sa scot laptele praf noaptea! Si atat de odihnita! Si cand am reusit sa inlocuiesc laptele praf cu mancare solida, am fost si mai fericita! Aveam o grija mai putin, si e mare lucru la inceput de mamicie!

Cand am ramas insarcinata a doua oara, stiam ce am de facut. Stiam ca trebuie sa am rabdare si sa pun bebe la san cat de des pot. Asa ca inca din prima seara bebe M a dormit langa mine, cu sanul in gura. Chiar daca a avut icter prelungit, a fost mai sensibil si se putea trezi sa-l alaptez. Asa ca am facut-o, oricand, oriunde, fara frica sau rusine. Pentru ca trebuia sa manance. Mi-am luat un sistem si alaptarea a devenit mai usoara.. am dormit impreuna, iar din a treia luna chiar toti patru. Si e tare bine! Noptile sunt mai usoare, caci bebe are sanul la dispozitie si se poate hrani cand ii e foame. Excursiile si toate plimbarile sunt mai usoare pentru ca nu trebuie sa car o geanta plina cu aparatura de pregatit lapte praf dupa mine, pentru ca intotdeauna puiul are ceva de mancare la indemana, chiar daca mergem intr-o zona in care restaurantele sunt mai rare.

Alaptez de mai bine de 4 ani si iubesc fiecare moment in care am facut si fac asta. Faptul ca am reusit sa imi implinesc dorinta de a alapta e important pentru mine. Concluzia mea dupa 4 ani de alaptat: e cea mai frumoasa si plina de iubire perioada din viata mea ca mama (pana acum), cea mai usoara cale de a ma conecta cu puii mei, e dragostea cea mai pura…

 

Advertisements

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s