mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

Despre iubire neconditionata si copii linistiti

Leave a comment

Inainte de a-l naste pe T stiam clar cum il voi educa, ce disciplina ii voi da, etc. eram  convinsa ca ma voi intoarce la munca dupa primele 3-6 luni, ca va primi o educatie stricta. Stiam ca nu il voi tine prea mult in brate, sa nu se invete. Stiam ca va dormi in patul lui, in camera lui, inca de la inceput. Stiam ca nu ma voi lasa pacalita de plasetul lui. Eram fan Supernanny. Imi placeau ideile din emisiune si eram convinsa ca asa imi voi disciplina copiii. Cand mi se  spunea ca lucrurile nu sunt atat de simple, ripostam. Aveam de gand sa le arat eu lor…

Apoi am nascut si lucrurile s-au schimbat ca prin minune. Inca de cand am tinut prima data mogaldeata blonda la piept, mi-am dat seama ca imi va fi tare greu sa ma despart de ea… Primele luni, cand stateam  mai mult in pat, am citit despre attachement parenting, am citit Conceptul continuu… si mi-am dat seama ca ceea ce simt e diferit de ceea ce imi propusesem sa fac.

Asa ca i-am  oferit copilului meu toata dragostea si atentia pe care am putut sa le ofer. L-am tinut in brate… mult… si nu s-a invatat. Dimpotriva, cand a inceput sa stea singur in fund nu cerea deloc in brate.  Nu mai spun cand a inceput sa mearga… imi era greu sa il conving sa il tin putin in brate.

Cand T avea cateva luni am cunoscut-o pe Otilia Mantelers,  am aflat de Larry Cohen si Playful parenting (Retete de jocuri, e traducerea la noi) si am inteles ca se poate fara pedepse, fara recompense, fara conditionari… Si am inceput sa aplic. Si sa tot citesc, pentru ca de multe ori nu veneau ideile asa, pur  si simplu, la mine. Trebuia sa caut, sa planific etc. Insa acum e din ce in ce mai bine. Cu M ma simt mai pregatita… Oarecum… Pentru ca reactiile celor doi baieti, chiar daca sunt frati si au crescut in acelasi mediu, sunt total diferite. Ceea ce e bine, zic eu…

Imi dau seama acum ca am  fost norocoasa, am intalnit oamenii potriviti si am citit cartile potrivite. Imi dau seama ca sunt multi parinti care nici macar nu stiu ca se poate si altfel, adica fara pedepse, fara umilire, fara conditionari inutile. Am vazut, nu de mult, parinti mandri ca bebelusul lor sta linistit in carucior, ca nici macar nu il luau in brate din cand in cand, pe motiv ca `se invata`. Pentru acei parinti am o veste: nu, nu `se invata` in brate. Dimpotriva, va capata incredere si, atunci cand va fi suficient de mare sa se desprinda, isi va vedea singur de treaba lui… Mai mult, faptul ca mi-am tinut copiii in brate ori de cate ori am avut ocazia i-a ajutat sa capete incredere in ei, sa vorbeasca mai repede, sa puna multe intrebari… Va veni o vreme cand vrem sa ii tinem in brate si ei vor fugi… T deja ma respinge de multe ori cand fug dupa el prin casa sa il imbratisez… Nu mai sta la pupat…

Asa ca eu aleg sa imi tin in brate copiii, ori de cate ori pot. Voi?

Advertisements

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s