mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

Secretul monstrului… sau carte cu talc pentru mari si mici deopotriva

1 Comment

Nu am ajuns la Bookfest si eram ingrijorata ca va trece mult timp pana voi reusi sa iau cartea Otiliei Mantelers, Secretul monstrului. Insa o prietena mi-a facut o surpriza minunata si mi-a adus-o in weekend. Nu am avut rabdare pana acasa, si, desi eu nu citesc in masina (mi se face rau), l-am intrebat pe T daca vrea sa o rasfoim. El a luat-o, s-a uitat pe ea singur, si mi-a intins-o, spunand: `Citeste-mi-o!`. M-am conformat, mai ales ca eram si eu curioasa care e secretul monstrului.

DSC_6426.JPG

M-am asezat comfortabil, sa poata vedea si T din spate, si am inceput sa citesc. Nu m-a intrerupt deloc. A ascultat cu atentie pana la sfarsit si apoi a dat verdictul: `Mai citeste-o o data!`. L-am refuzat ca deja mi se facuse rau, insa i-am promis ca o vom citi a doua zi, cand ajungem acasa.

A doua zi dimineata, cum m-am trezit, cartea ma astepta linistita pe fotoliu. Dupa toaleta de dimineata i-am citit-o iar. Ii place. Nu au fost intrebari deosebite, nu a fost curios de monstru si de ce nu mai are putere dupa lupta cu familia Pisicescu si ma intrebam cum asa…

DSC_6429.JPG

Apoi mi-am amintit ca in urma cu aproximativ un an a venit de la gradinita cu ideea de monstri… Ne tot spunea ca ii e frica de monstru, de bau bau… E drept, nu a refuzat niciodata somnul seara din cauza vreunui monstru, insa devenise suparator pentru noi, parintii, cand vedea acel monstru. Degeaba i-am spus noi ca nu exista in realitate, ca noi nu il vedem… din cand in cand isi aducea aminte de monstru si ne spunea ca el nu merge in dormitor de teama monstrului. Intr-o seara ne-am luat la bataie cu monstrul. Am intrat in jocul lui si ne-am batut cu perne, ne-am alergat prin casa si am ras pana am obosit. A doua zi am repetat povestea… si, cumva, monstrul a disparut ca prin minune… Citisem despre fricile copiilor si lupta cu ele cu ceva timp inainte, atat pe blogul Otiliei, cat si in cartea lui Larry Cohen. Si, deloc surprinzator pentru mine, ideile au functionat.

Lupta copiilor cu monstrii e povestita foarte frumos de Otilia in aceasta carte. E utila si rapid de urmarit pentru parinti, e o poveste minunata, ilustrata frumos pentru copii. Si e o poveste reala, chiar daca personajele sunt animale.

Ce i-a placut cel mai mult lui T din poveste? Exact secretul monstrului, un secret neasteptat, care arata vulnerabilitatea lui si il face chiar simpatic.

Sper ca Otilia sa scrie muulte povesti asemanatoare, utile si pline de surprize!

Si stiu ca v-am mai zis, insa nu uitati de seminarul despre limite de pe 10 iunie! Ne vedem acolo!

Advertisements

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

One thought on “Secretul monstrului… sau carte cu talc pentru mari si mici deopotriva

  1. Pingback: Limite, cu blandete | mamicieblog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s