mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

Cand parintii fac teme….

Leave a comment

Mi-am amintit de curand o intamplare din viata mea de parinte de copil ce merge la gradinita… gradinita clasica, bineinteles. Se facea ca gradinita la care mergea T anul trecut a organizat de Halloween un eveniment parinti-copii, foarte atragator, de altfel. Am fost chemati cu cate un dovleac la gradinita pentru a-l decora impreuna cu cei mici.

Imediat cum s-a dat tema, pe grupul de mamici au inceput intrebarile: Cum sa-l decoram? Dar daca nu iese perfect? Cum sa il facem cel mai frumos? Etc. Nimeni nu si-a pus problema de a implica copiii, de a-i lasa pe ei sa aleaga. In final fiecare a cautat idei pe net, unii au facut de acasa ceva treaba si a venit si ziua mult asteptata.

Bineinteles ca si eu am cautat pe net ceva idei, am ales niste modele simple, pe care le-as putea face impreuna cu copilul. Ca nu am folosit nimic din ce am gasit, e alta poveste!

In ziua evenimentului s-au strans parintii cu tema facuta deja, sau cel putin inceputa. Au venit cei mici, ne-au spus cantecele, i-am aplaudat si am trecut la treaba. Cei mai multi copii se uitau la parintii lor cum decoreaza. Cu putin noroc mai erau si ei lasati sa lipeasca cate un abtibild. Unii, mai norocosi, lucrau singuri la un bostan adus de parintii mai vrednici, care au cumparat cate 2 (unul pentru parinte, unul pentru copil). A fost o veritabila competitie intre parinti. Iar dovlecii, adevarate opere de arta!

Eu? V-am spus ca am pregatit de acasa cateva imagini si idei. Am mai aruncat in sacosa si un marker si niste abtibilduri. T abia astepta sa decoreze dovleacul, si vazandu-l atat de nerabdator, l-am lasat pe el sa faca cea mai mare parte din treaba. Eu doar am taiat unde era mai gros. Nu m-a lasat sa fac modele sofisticate, asa ca a iesit un dovleac clasic cu gura, ochi si nas. Decorat cu ceva abtibilduri cu masinute si paianjeni. Ca de-astea aveam…

Nu spun ca e bine cum am facut eu, sau ca e bine cum au facut alti parinti. Fiecare idee a fost minunata si un prilej de invatare. Insa ma gandesc ca daca la gradinita le facem temele si proiectele, de ce plangem cand sunt la scoala si asteapta ca tot noi sa facem? Plus ca ma enerveaza teribil mediul asta competitiv care se propaga la varste din ce in ce mai mici. De ideea pe care o inducem copiilor, aceea ca trebuie sa fim perfecti, sa facem totul perfect. Si ma includ aici si pe mine, si eu sunt o perfectionista. Si imi consuma enorm de multa energie treaba asta…

Si nu stiu cum ar fi mai bine sa procedez in cazuri similare… Sa il las sa se chinuie singur, sa gaseasca idei si solutii, asa cum e si normal si cum imi dicteaza instinctul? Cu riscul de a ramane la urma, de a avea proiecte mai neplacute (sa nu zic urate)? Sau sa fac si eu pentru el, asa cum procedeaza parintii din grupa/clasa? Dar atunci nu ar mai fi tema/proiect pentru copii ci pentru parinti, nu?

Voi cum faceti?

Advertisements

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s