mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

Limite cu blandete (partea a doua)

Leave a comment

Iar m-am incarcat cu energie la un eveniment BBCenter! De data asta a fost o energie de parinteala, marca Otilia Mantelers. Week-end-ul asta am aflat cum sa pun limite, cand sa le pun si ce sa fac dupa ce am pus limita.

E foarte usor, cand treci de barierele personale. Si cred ca acest lucru e cel mai greu. Sa vezi ce butoane apasa copilul tau atunci cand nu te asculta, de ce te deranjeaza un lucru pe care il face, sa iti amintesti cum te-a afectat in trecut pe tine, parintele, ceea ce face copilul tau acum si sa treci peste aceste bariere. Cu sau fara psiholog. Poate cu un partener care sa te asculte.

Inca o data ni s-a amintit de ce pedepsele si recompensele sunt de evitat. Ele deterioreaza relatia dintre parinte si copil, sunt instrumente bune doar pe termen scurt, pe termen lung fiind nevoiti sa asprim pedepsele si sa marim recompensele pentru a obtine rezultate similare. Sa nu mai spun ca un copil va raspunde pedepsei de frica si nu pentru ca el constientizeaza ca este bine sa faca asa….

E clar ca pentru a avea o relatie buna cu copiii nostri trebuie sa fim conectati cu ei. Stiu, nu e posibil tot timpul, insa e bine sa ne conectam si sa fim conectati ori de cate ori avem timp/putem. Cum ne conectam? La fel ca si cu un adult, aproape. Petrecem timp impreuna, e bine sa definim acest timp (chiar daca nu e mult) – timp special, ne jucam, radem. Cand e nevoie, punem limite si ascultam emotiile grele si descarcarea ce are loc aproape imediat dupa setarea limitei.

Cand un copil nu este conectat el nu mai gandeste, cere ajutorul si incepe sa se vindece. Asadar, vestea buna e ca nu va cara dupa el, in viata de adult, toate aceste experiente neplacute.

Este clar ca amenintarea, santajul, conditionarea, recompensele nu il vor ajuta sa treaca peste momentele de neconectare.

Sunt trei pasi importanti pentru a pune limite copiilor. Primul, si cel mai important, este sa asculti. Sa asculti copilul, sa incerci sa ii intelegi nevoile si cauzele care il conduc pe o anumita cale. Sa te asculti pe tine, parintele, sa fii pregatit de ceea ce urmeaza. Sa alegi sa pui limite doar acolo unde merita sa lupti cu copilul tau. Apoi, al doilea pas este sa setezi limita. Calm, bland, cu empatie. Si la final asculti din nou, esti acolo pentru copilul tau care are nevoie sa se descarce, care are nevoie sa planga si sa uite de toate nedreptatile ce l-au suparat.

Cu siguranta sunt mult mai multe de spus despre limite. Am stat ieri mai bine de 3 ore la seminar si Otilia mai avea multe de spus. Iar noi, parintii, cred ca mai aveam multe de intrebat. Eu m-am bucurat ca am fost acolo, ca mi-am amintit de ce se poarta copilul meu asa uneori, ca am mai gasit idei si solutii pentru a ramane cat mai mult conectata cu baietii. Si m-am intors acasa cu mai multa energie decat aveam la plecare.

Advertisements

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s