mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


2 Comments

Carti de parenting care ma inspira…

Inainte de a avea copii nu ma gandeam ca voi avea nevoie de carti pentru a-i creste. Chiar eram solidara cu cei care spuneau ca nu e bine sa iti cresti copilul dupa carte. Apoi, dupa ce s-a nascut T, mi-am dat seama ca am intrebari la care nu gasesc raspuns, ca sunt pusa in fata unor provocari pe care nu le inteleg. Si am vrut sa inteleg…

Asa ca m-am apucat de citit. Dupa ce am aflat de Conceptul continuu, de parenting prin atasament si de educatia fara pedepse si recompense, am cautat carti in domeniu. Si, citind, am inceput sa inteleg.

Si nu, nu imi cresc copilul din carti. Insa atunci cand nu am o rezolvare, ma duc si citesc. Aplic ceea ce mi se potriveste, cautand varianta optima pentru noi. Si functioneaza aproape de fiecare data. Si reusesc sa inteleg ce se intampla in mintea copilului meu.

Prima carte de parenting care mi-a cazut in mana este Retete de jocuri, scrisa de Larry Cohen. Parca am avut o revelatie in momentul in care am citit-o. Apoi am fost la cursul Otiliei Mantelers, cu aceeasi tema, si am aflat si mai multe jocuri, si mai multe explicatii si mai multe situatii din care putem iesi cu ajutorul jocurilor. Inca mai rasfoiesc cartea atunci cand raman in pana de idei. Si ni se potriveste perfect. Adica, de fiecare data dupa ce am aplicat metoda din carte (adaptata noua), am obtinut rezultatul descris de autor.

Am mai citit partial (cand am avut nevoie si cand am avut timp) cartile lui Michael Thompson: Crescandu-l pe Cain si Prieteni buni, dusmani aprigi. Din cea de-a doua am invatat o lectie foarte importanta: intervin in relatia dintre copiii mei doar atunci cand se ranesc reciproc. Cand se joaca, cand se cearta, cand plang fara sa se impinga sau sa `isi scoata ochii`, ii las sa isi consume relatia, sa gaseasca singuri o cale prin care sa se tolereze. Si pare sa functioneze…

Nu am apucat inca sa o rasfoiesc, insa mi-a placut titlul acestei carti, recenziile, asa ca o tin in biblioteca pana reusesc sa dau de putin timp de lectura: Mitul copilului rasfatat, Alfie Kohn.

Cand am aflat ca sunt insarcinata cu M am gasit si cartea Laurei Markham: Parinti linistiti, frati fericiti. E o carte axata in special pe partea practica, mi-a facut placere sa o citesc. Am aplicat mare parte din sugestiile din carte si trecerea de la statutul de copil singur la parinti la cel de frate mai mare mi s-a parut destul de usoara. Cu toate regresiile aferente. Am stiut la ce sa ma astept, aveam uneori solutii, asa ca totul a mers conform planului. Bineinteles ca am luat si primul volum al Laurei Markham, Parinti linistiti, copii fericiti. Inca citesc la ea. Si imi place ca regasesc idei si explicatii din teoria promovata de Hand in Hand Parenting, ceea ce ma face sa fiu si mai increzatoare in alegerile facute.

Timpul meu e destul de limitat, asa ca nu citesc foarte mult, sau des… Insa cu aceste carti am reusit sa imi gasesc un stil de educatie ce mi se potriveste. Stiu ca sunt cea mai buna mama pentru copiii mei. Nu conteaza ce carti citim sau nu, ce metode aplicam, atat timp cat ne tratam copiii cu respect, nu ii agresam si ii iubim neconditionat.

Voi ce mai cititi in materie de parenting?

Advertisements


Leave a comment

Ce mai facem in Constanta? cu sau fara copii…

In afara de evenimentele dedicate saptamanii alaptarii, despre care am scris aici, se mai intampla si alte lucruri faine in Constanta, pe care merita sa le incercati. Iata-le:

Incepand de pe 1 august si pana pe 10 august, in Piateta Cazino Mamaia are loc Mamaia Street Food Festival unde puteti manca/gusta produse direct in picioare, proaspat preparate. Inca nu am ajuns, insa ne-am propus sa mergem in curand.

Pana pe 13 august, in fiecare seara incepand cu ora 21.30, in Piata Ovidiu si pe Faleza Cazino din Constanta se vor proiecta, pe un ecran mare, filme de Oscar. In plus, vor fi si alte reprezentatii artistice, cum ar fi circ, spectacole de percutie, desene pe asfalt etc. Detalii despre filme puteti gasi pe www.filmedeoscar.ro. Intrarea este gratuita.

Tot pe faleza Cazino din Constanta, in fiecare seara incepand cu ora 20.00 vor fi concerte simfonice gratuite,  in festivalul Sunset Sea-mphony 2017. Concertele sunt sustinute de orchestra Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj Napoca. Organizatorii promit o serie de concerte pe mai multe genuri muzicale, publicul va putea interactiona cu orchestra, si chiar canta (daca cineva se pricepe), impreuna cu orchestra. Mi se pare o  buna oportunitate pentru cei mici sa afle `cum se face` muzica.

Si tot pentru copii, de peste 7 ani (dupa cum se anunta pe site), am gasit un proiect interesant pe tema educatiei financiare. Toata luna august parintii isi pot inscrie copiii de peste 7 ani la atelierele scolii de bani, zilnic intre orele 10.00 si 21.30. Aici cei mici vor invata ce sunt banii, la ce folosesc, ce facem cu ei, cum ii cheltuim si cum ii economisim, toate prin joc, cantece si buna-dispozitie. Proiectul mi se pare interesant, util si abia astept sa creasca baietii sa ii pot duce!

Voi cum va mai distrati in zilele calduroase de vara?


Leave a comment

Despre alaptare… din nou

Nu voi mai vorbi despre povestea mea de alaptare, am tot scris despre asta. In schimb, voi vorbi putin despre inceputul alaptarii…

Pentru ca mereu ni se spune ca e usor si frumos sa alaptezi, ca te conectezi cu bebe, ca e ca-n filme etc. etc. Insa nimeni nu vorbeste despre hormonii din primele zile dupa nastere, despre fricile care apar, despre febra laptelui, sani angorjati, bebe care nu se ataseaza… Pentru ca da, de multe ori bebele nu se ataseaza la san din prima. Mai ales in spitalele noastre`magice` unde bebelusul este luat imediat de langa mama si tinut inchis 2 zile departe de ochii lumii (da, uneori chiar si in spitalele private).

Uneori, de cele mai multe ori, mamicile incarcate de emotii si hormoni primesc diverse sfaturi, nici nu stiu unde sa caute sa afle cum e in realitate. Le este frica sa isi ceara drepturile, de teama ca se va tipa la ele, ca vor fi considerate inconstiente, ca poate pati ceva bebelusul. Se inventeaza situatii, stari inexistente numai ca mamica sa fie tinuta departe de bebe (`Lasa, ca ai timp de copil cand ajungi acasa. Acum odihneste-te!`).

In tot acest timp, bebelusul e hranit cu lapte praf (sau, cu putin noroc, cu lapte muls de mama) si mama plange ca nu este capabila sa isi hraneasca puiul, ca ii face rau copilului pe care il iubeste ca ochii din cap.

Peste tot ni se transmit mesaje subliminale, cum ca hranirea cu lapte praf e buna, e cel mai bun mod de calma, de a hrani si de a iubi un bebelus. La TV, la radio, in filme sau la emisiuni, peste tot poti observa, daca esti atent, cum bebelusii hraniti cu lapte praf sunt mai calmi, dorm, cei tinuti in carucior sunt veseli… E dificil sa combati asemenea exemple. Mai ales in tara noastra, unde sentimentele parintilor sunt neglijate, unde nu ni se comunica clar si sigur un diagnostic, insa ni se ia bebelusul de sub nas sa fie tinut `sub supraveghere`. Si eu, mama, ce fac? Nu-l supraveghez?

In fine, sunt trista ca in loc sa avansam, sa citim, sa promovam valorile, parca suntem si mai inversunati sa apelam la inlocuitori, cand suntem perfect capabile sa ne hranim puii. Si nu, nu cred ca e vina mamelor, cat cred ca traim intr-un sistem bolnav.

Norocul nostru il reprezinta tot mamele, care au inceput sa se informeze, sa traiasca si sa povesteasca mai departe, ca alaptarea e naturala, ca se poate fara lapte praf, ca trebuie doar sa ai incredere in tine si in bebelusul tau, ca natura v-a facut perfect pentru a va hrani. Si aceste mame povestesc mai departe experientele lor si frumusetea si utilitatea alaptatului. Pentru ca greul de la inceput se uita in momentul in care bebelusul te priveste in ochi in timp ce suge din `sisi`.

E un post de descarcare, de incurajare pentru proaspetele mamici. Sa stiti ca se poate si ca viata e mai frumoasa atunci cand dai laptele tau copilului mult iubit!