mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

Acomodare la gradinita intr-o saptamana?

Leave a comment

Dupa cum spuneam aici, am inceput acomodarea cu M la gradinita. Iata ca a trecut deja prima saptamana, suntem teferi amandoi si, mai mult decat atat, M isi doreste sa mearga la gradi in fiecare dimineata. Ca un efect aditional, in ultima vreme si T a fost mai grabit catre gradinita dimineata, incurajat probabil de placerea cu care se pregatea cel mic.

Acomodarea a durat cam o saptamana, poate putin mai mult, tinand cont si de vizitele de saptamana trecuta, pentru cunoasterea educatoarei si mediului. Primele doua zile am fost cu el cate o ora, timp in care a stat in curte si si-a cunoscut colegii. Apoi, a treia zi a urcat si in sala, a avut activitate o ora, si in curte alta ora. A patra si a cincea zi l-am dus de la prima ora a diminetii, a servit micul dejun impreuna cu colegii lui (desi mancase destul de bine si acasa), au facut activitati in sala si apoi afara. Saptamana aceasta a inceput sa ramana si la masa de pranz. Este foarte obosit cand il iau, insa e vesel cand ma vede si doreste sa mearga iar la gradinita.

Asadar, dupa prima saptamana la gradinita, copilul e vesel, in fiecare dimineata se trezeste zambind si nerabdator sa mearga la joaca cu copiii. Mami e si ea vesela si inca nu stie ce sa faca cu neasteptatul timp liber.

Ce m-a ajutat in aceasta perioada: atitudinea relaxata, faptul ca nu sunt presata de timp (mai am o luna pana sa fiu nevoita sa ma intorc in campul muncii), increderea acordata educatorilor si mediului in care merge M, experienta primului copil (care probabil m-a ajutat in castigarea atitudinii relaxate).

In cea de-a treia zi de acomodare, datorita oboselii si foamei, M mi-a aratat ca poate face un tantrum exact ca la carte. A durat vreo jumatate de ora pana am reusit sa restabilesc echilibrul. Copilul a adormit, l-am trezit din gresala dupa 10 minute, si a continuat provocarea… pana a mancat. Satul, mangaiat si iubit, descarcat de toate fricile si frustrarile mersului la gradinita, a adormit multumit. Urmatoarele zile a fost ok, bucuros. Ba chiar imi spunea ca vrea inapoi la gradinita, atunci cand mergeam sa il iau.

Asadar, se poate face o adaptare usoara, graduala, a copilului la gradinita. Fara lacrimi, fara lupte de putere. Cu dragoste, intelegere, vointa. Cu oameni dedicati, care urmaresc interesul copilului.

Va multumesc oameni buni ca ati avut atata rabdare!

Advertisements

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s