mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Alti 2000 de km in cateva zile…

Doar ce ne-am intors din concediu si, cu forte proaspete si cu amintiri frumoase, am decis sa povestim traseul din acest an. Am revazut locuri frumoase, insa ne-am si aventurat in spatii noi. Ne-am imbogatit in cunostinte si idei, am petrecut timp impreuna si am profitat de fiecare aventura ce ne-a iesit in cale.

Prima zi a fost de sacrificiu, mai ales ca am prins blocaj pe autostrada si circulatia a fost deviata. Am ajuns tarziu, dupa ora 23.00 la cazarea din Cartisoara. Am facut un dus si ne-am bagat la somn, aveam planuri mari pentru a doua zi.

Inca de cand eram pe traseul spre Cascada Urlatoarea, T ne tot intreba cand o sa faca urmatorul traseu. Asa ca i-am indeplinit dorinta. Am urcat cu masina pana la Lacul Balea. Am ales traseul catre Saua Capra, nefiind foarte pregatiti pentru ceva mai complicat. Am pornit pe traseu plini de voiosie. Dupa ce am trecut de jumate, M da semne de oboseala si era exclus sa il care cineva in spate atata drum. Asa ca eu si M ne-am intors si am facut ceva mai usor, ne-am bucurat de ultimele urme de zapada din jurul Lacului Balea (2034 m). Tati si T au facut tot traseul spre Saua Caprei (2315 m) si Lacul Capra. 3 ore mai tarziu ne-am revazut. T era plin de adrenalina, incantat de ceea ce realizase. Nu mai prididea cu povestitul. Si, inevitabil, ne-a pus sa-i promitem ca vom mai face trasee… Seara s-a incheiat romaneste, cu un gratar.

In periplul nostru am trecut si pe la Castelul de lut – Valea Zanelor si am fost placut impresionati de concept si de ceea ce au realizat pana acum. Am promis ca vom reveni cand se va da in folosinta. In Sibiu am oprit la Muzeul Astra de aceasta data, indemnati fiind de festivalul ce avea loc in acel week-end si de promisiunea unei ciorbe tatarasti. Atat ciorba cat si suberekul au fost gustoase, ne-am plimbat prin muzeul satului, profitand de umbra racoritoare si prin gradina zoo, pana ce copiii au dat semne clare de oboseala. Ne-am cazat pe drumul dintre Orastie si Costesti la pensiunea Daniela, atrasi fiind de piscina zarita din drum. Am profitat de ultimele raze de soare si ne-am balacit in piscina, dupa care am asteptat cuminti cina, gatita cu drag de gazda cu produse din gospodaria proprie. Mancarea a fost delicioasa, preturile au fost mici, pensiunea e curata. Singurul lucru care ne-a dezamagit a fost timpul de asteptare a cinei, insa dupa ce ne-am potolit foamea toti am spus ca a meritat asteptarea. Si totul s-a confirmat la micul dejun cand ne-am infruptat din deliciile pregatite de gazda, de aceasta data fara sa mai asteptam. Ca de obicei, am fost cei mai matinali din pensiune, asadar si primii la masa.

Urmatoarea zi am mers sa ne cunoastem originile, am vizitat Sarmizegetusa Regia. Ne-am incarcat cu o portie de cultura si una de natura. E un loc atat de frumos incat cu greu ne-am hotarat sa plecam mai departe. Noroc ca ne era foame… Am oprit pe drumul de intoarcere la Lupul Dacic unde am gasit si un spatiu de joaca asezat frumos la umbra. Am mancat acolo, langa el, in timp de baietii au risipit si ultima energie pe care o mai aveau. Asa ca drumul pe Transalpina (2145 m) a fost linistit.

Pentru ca am ajuns tarziu in Ranca si dupa ora 20.00 nu este recomandat sa traversezi Transalpina, am decis sa ramanem in Ranca. Ranca este o statiune relativ recenta. Mie nu imi place deloc. Am mai trecut pe acolo de cateva ori si niciodata nu m-a atras suficient incat sa raman peste noapte. Nici acum nu as fi ramas daca aveam alternative. Insa situatia de moment ne-a fortat sa cautam un spatiu de innoptat. Am ramas la Pensiunea Ingrid. Nu ne-a placut mai nimic acolo. Nici curatenia nu excela, nici mancarea nu a fost wow, nici servirea nu a fost ok… Insa pentru un somn, a fost ok.

In penultima zi de concediu am revazut Transalpina, barajul pe Lotru (Bradisor), ne-am oprit la o inghetata in Avrig (cea mai buna decizie), apoi am mers spre Brasov. La Avrig am fost de mai multe ori, insa de curand a aparut Orangeria si s-a renovat Palatul Bruckenthal. Locul este minunat, cu loc de joaca pentru copii (de care ai mei s-au desprins cu greu), restaurant (unde am mancat o placinta foarte buna de mere), parc zoo si multa, multa verdeata. Spre seara am oprit in comuna Racos unde ne-am bucurat de privelistea minunata de la Cetatea din Racos, de noutatea experientei Vulcanului din Racos si de Lacul de smarald din zona. Nu am apucat sa mai vizitam si coloanele de bazalt. De departe cea mai interesanta experienta din aceasta zi a fost plimbarea prin craterul vulcanului, pe pietre vechi de sute de mii de ani, pastrand urme ale eruptiei de alta data.

vulcanul racos

Am innoptat la Casa Viorel in Poiana Brasov, unde ne-am simtit bine, am avut o camera mare, multe paturi si liniste. Ultima zi de concediu a inceput cu o mica excursie pentru baieti, prin padure, calare pe doi ponei simpatici, de la pensiune. Apoi am vizitat Brasovul, ne-am facut pofta de mancare urcand pe Tampa, am mancat pranzul si a urmat lungul drum spre casa.

Nici nu ne-am dat seama cand au zburat cele 6 zile de concediu. Iar baietii nu s-au hotarat inca ce experienta li s-a parut mai interesanta dintre cele prezentate. Desi mai obositi dupa lungul drum, suntem mai incarcati cu energie pozitiva si dornici de noi aventuri.

Voi pe unde mai umblati vara aceasta?

 

Advertisements


1 Comment

La munte cu cei mici…

Am continuat cu succes indragosteala copiilor de munte si trasee si anul acesta, cu un traseu usor spre Cascada Urlatoarea. Ne-am luat inima in dinti si am pornit spre Busteni chiar daca vremea nu parea sa tina cu noi. Planurile ne-au fost date putin peste cap de ploaie, insa am fost destul de hotarati, asa ca nu am renuntat la ideea de traseu chiar daca pamantul era umed.

Am gasit o cazare faina in Busteni, chiar in apropiere de locul in care incepe traseul spre Cascada. Am stat la Pensiunea Confort Lia intr-o camera cu 3 paturi. Am gasit camere curate, bine intretinute, bucatarie dotata si utilata complet si o gradina mare cu loc de joaca amenajat pentru copii. Ai mei, e drept, au fost mai fascinati de animalele din curte, in special de cainii de la pensiune, asadar nu s-au bucurat pe deplin de facilitatile din curte. Insa au fost incantati sa mangaie si sa pupe cainii, sa le dea mancare, sa se joace impreuna. Singurul lucru care ne-a nemultumit a fost faptul ca pensiunea nu are restaurant. Insa gazda a fost foarte draguta si ne-a indrumat spre cele mai bune variante din zona.

Pentru ca sambata, ziua in care programasem sa facem traseul, a plouat, ne-am plimbat prin Brasov si imprejurimi, ocolind ploaia. Copiii au fost dezamagiti ca nu putem face traseul chiar daca ei s-au bucurat de joaca in ploaie. Asa ca duminica, pentru ca iesise soarele, am decis sa incercam totusi traseul.

Traseul Busteni-Cascada Urlatoarea este unul usor, potrivit pentru copii. Teoretic dureaza cam 40 de minute- o ora, insa noua ne-a luat cam o ora jumate – doua. Insa copiii au mers toti pe jos pana la cascada, inclusiv M, de 2 ani jumate.

spre cascada

Am invatat cum sa ne orientam pe traseu, am urmarit punctul rosu, reperul nostru pentru Cascada Urlatoarea, am citit informatiile afisate despre copaci si animalele pe care le putem intalni pe drum, am identificat cateva specii de copaci, am mirosit florile, am vorbit despre importanta apei in viata noastra si despre deshidratare, am testat ecoul si am explicat cum se formeaza, ne-am orientat dupa muschii de pe copaci si am cules pietre din rau. Am testat inclusiv apa izvoarelor de pe traseu. Am urmarit cum circula seva prin trunchiul unui copac (am gasit un copac proaspat taiat care inca `traia`), am pozat si am urmarit fluturii, am observat copacii, florile si ciupercile gasite pe traseu. Nici nu ne-am dat seama cand a trecut timpul si ne-am trezit fata in fata cu apa `urlatoare`. Sau `urlacioasa` dupa cum o numea M.

cascada

Copiii au fost atat de incantati de experienta incat tot drumul au planificat urmatorul traseu. Mai putin M care a adormit imediat ce a fost asezat in SSC.

Asadar, pentru copiii mai mici, neobisnuiti cu trasee montane, drumul Busteni-Cascada Urlatoarea este un succes. Se merge prin padure, sunt multe lucruri care pot fi urmarite si invatate de cei mici, nu au timp sa se plictiseasca. Nu uitati sa aveti in bagaj o bluza mai grosuta, gustari si apa.