mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Cand copiii pleaca la bunici…

De cateva zile traiesc o drama. Baietii au vrut la bunici, impreuna, in vacanta… Si mie mi-e dor de ei, desi abia asteptam sa plece…

Cel mare mi-a pus in vedere inca dinainte de a lua vacanta ca doreste sa stea cateva zile la bunici. M a vrut si el, s-a razgandit putin cand a auzit ca noi, parintii, ramanem in Constanta. Insa, dupa ce i-am povestit ce va face acolo, ca va sta cu bunicii si cu fratiorul lui, a acceptat sa mearga. Si iata ca de 3 zile baietii stau la bunici, la 200 km departare si par sa se simta bine. Si sa nu vrea acasa…

Nu sunt interesati sa ne auda, au diverse activitati, sunt ocupati…

Iar noi, parintii, ne simtitm atat de aiurea cand ne trezim dimineata la ce ora dorim, cand nu mai calcam pe jucarii prin casa, cand putem pleca la ora stabilita de acasa, fara sa ne rugam de cineva sa se imbrace si sa se incalte… cand ne bem cafeaua in liniste, cand ne uitam la tv fara sa ne simtim vinovati ca am depasit ora de somn…

Mda… Si rau, si bine. Abia astept sa se intoarca sa ii strang in brate… Sper sa fiu pregatita de schimbare.

Voi ce mai faceti interesant in vacanta? Ce trairi experimentati?


Leave a comment

Cand titi ramane mica… O poveste despre intarcarea blanda

Iata ca a trecut mai bine de o saptamana de cand povestea de iubire de `sisi` (titi, tzitzi sau san) s-a terminat. E oarecum ciudat sa nu mai alaptez avand in vedere ca am facut asta in fiecare zi din ultimii 5 ani jumate.

Am spus `stop` alaptarii atunci cand am simtit ca nu mai pot, ca imi e destul, ca imi vreau sanii inapoi… Bineinteles ca nu am facut-o de capul meu. Am tratat cu bebe (2 ani jumate), l-am obisnuit cu ideea, l-am familiarizat cu alternativele si… am avut rabdare.

Povestea intarcarii lui M incepe cu vreo 9 luni in urma (chiar 10, daca ma gandesc bine) cand a inceput sa mearga la gradinita. Desi era obisnuit sa serveasca `sisi` oricand, oriunde, atunci a fost prima data cand nu a mai avut acces `fara numar`. S-a obisnuit repede cu programul fara `sisi`, intr-o saptamana deja nu mai cerea, nu isi mai amintea… mai ales ca avea preocupari muuult mai interesante la gradi.

Dupa vreo 4 luni am trecut la nivelul urmator. M a ramas la somn la gradinita, asa ca a trebuit sa se dezvete de adormitul la san. Cel putin pe timp de zi. Si s-a obisnuit mai repede decat mi-am imaginat. Insa acasa cerea in continuare `sisi` la somn, inclusiv in week-end. Si primea. Pentru ca nu imi propusesem sa il intarc. Ma multumea si faptul ca sugea mai rar.

Asa ca am profitat si am introdus o noua regula: fara `sisi` in locuri publice. Si nu pentru ca imi era rusine sau ca ma intrebau oamenii, ci pur si simplu pentru ca era incomod sa ma dezbrac oricand si oriunde pentru o gura de titi. A fost o regula foarte usor acceptata. Adica nu a protestat deloc.

Cu vreo 2-3 luni in urma am decis ca e timpul sa trecem la nivelul urmator. Am amanat momentul `sisi`, fie cu jocuri, fie cu numarat… Uneori imi propunea chiar el sa numar. Alteori negociam la sange pana la cat sa numar: pana la 3, pana la 5 sau pana la 10… Incepusem sa ii povestesc cum ca a crescut, ca nu mai are nevoie de laptele din `sisi` ca la inceput si ca eu nu mai vreau sa alaptez multa vreme. Ii sugeram metode prin care ne putem conecta (stam imbratisati, citim, jucam un joc, povestim etc.).

Pana intr-o zi cand l-am pus sa aleaga la ce vrea sa renunte mai intai: la pampers sau la `sisi`. Mi-a raspuns foarte senin ca la `sisi`, asa ca i-am explicat ce urmeaza sa facem. I-am povestit ca nu va mai adormi cu `sisi`, ca va putea sa adoarma in bratele mele, sau ii pot citi, sau ii pot povesti etc. I-am spus ca peste noapte va putea sa suga, insa daca ii va fi foame e bine sa manance mancare si sa ceara lapte (de capra, de vaca, vegetal).

A durat cam o saptamana pana s-a obisnuit cu noul program. In prima faza protesta, insa am fost ferma si nu am cedat. I-am oferit alternative la lapte si l-am tinut in brate, plimbat, citit cat a vrut. Cand a vazut ca sunt serioasa a incercat sa renegocieze. Insa i-am spus ca nu sunt pregatita sa o iau de la capat si ca sunt decisa sa continuam intarcarea.

Da, i-am vorbit ca unui om mare, i-am spus tot ce simt eu, am ascultat plansul lui si l-am asigurat ca il iubesc si ca il inteleg. Am fost acolo, langa el. Nu l-am lasat sa adoarma cu altcineva, desi poate mi-ar fi fost mai usor. Pentru ca el nu a vrut sa adoarma cu altcineva.

Ultimul pas a fost scoaterea celorlalte mese, in special cele de noapte. Care se indesisera, ca nu mai avea acces seara la culcare si recupera peste noapte… Am fost langa el, i-am oferit apa sau lapte cand se trezea. Ii povesteam de ce facem asta si cum se poate alina daca nu mai suge san. Si a inteles.

A trecut mai bine de o saptamana de cand M nu mai suge. Intarcarea a decurs lin, fara urlete si fara probleme. Dormim mai bine. Inca mai cauta `sisi`, insa nu mai protesteaza cand ii amintesc ca am luat o decizie si vreau sa o respectam. Inca mai incearca sa negocieze si imi este foarte drag cand o face.

Ma bucur ca s-a terminat, ca s-a terminat frumos, usor, cu mine aproape. Asadar, se poate! Se poate sa alaptezi atat timp cat vrei, se poate sa intarci bland, se poate sa ramai cu amintiri frumoase din aceasta perioada. Cel putin la mine s-a putut! Secretul a fost rabdarea!

Alaptare lina!