mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Despre alegeri…

Rareori mi se intampla sa fiu ingrijorata de ceea ce se va intampla in urma votului… Ma gandesc de fiecare data ca imi fac datoria pentru care s-au luptat predecesorii nostri. Si aleg in functie de ceea ce mi se pare mai putin riscant in acel moment.

Insa acum, in acest tur al alegerilor, am devenit foarte ingrijorata. Niciodata nu m-am gandit ca vom avea de ales intre VVD si altcineva. Niciodata nu mi-am inchipuit ca ma voi teme de vremurile ce vor urma atat de tare, daca nu iesim la vot. Niciodata nu mi-am pus problema de efectul unui vot asupra viitorului copiilor mei ca acum. Sunt uimita ca VVD a ajuns in turul doi, mult mai uimita ca atunci cand am vazut-o candidand.

Asadar, mi se pare extrem de simplu raspunsul la intrebarea `Eu cu cine votez` duminica? Sigur ca voi merge la vot. Si va invit si pe voi, mi se pare extrem de importanta prezenta noastra, a celor ce ne dorim normalitatea, la urne.

Asadar, pe la ce ora v-ati propus sa iesiti la vot duminica, 23 noiembrie? Eu voi merge dimineata, cu siguranta.


Leave a comment

Copiii si grupul de prieteni…

Dupa vârsta de  6 ani copiii au nevoie de grup, de apartenenta la un grup, de prieteni sau mai putin prieteni, de proiecte comune.

Uneori noi, adultii, intervenim in dinamica grupului. De cele mai multe ori, cu intentii bune. Sau cel putin asa credeam. Fie ca aparam un copil nedreptatit, fie ca ni se pare ca nu s-a facut dreptate. Adevarul e ca nu vom sti niciodata unde e dreptatea, pe de o parte pentru ca nu avem toate datele problemei, pe de alta parte pentru ca ceea ce noua ni se pare dreptate, pentru altii poate fi nedreptate.

Am urmarit in zilele acestea un grup de copii de peste 6 ani. Am vazut dinamica grupului, cum se moduleaza fiecare dupa nevoile grupului, cum trairile fiecarui copil afecteaza aceasta dinamica. Am vazut cum interventia unor adulti, chiar daca a fost o intentie pozitiva, s-a transformat la nivel de grup in separarea copilului aparat de grup. E foarte greu sa intri in grup dupa ce ai fost separat. Toate eforturile au fost in zadar. Tin sa mentionez ca separarea a fost cumva auto-separare. Copilul aparat s-a purtat superior cu ceilalți (avea puterea) pana cand ceilalti au refuzat sa il implice in activitatile de grup. Cand si-a dat seama ca e separat, copilul a inceput sa incerce reintegrarea. A inceput prin a face anumite servicii grupului. Nu a functionat, a trecut la artileria grea: a inceput sa jigneasca si sa se retraga. Nu a functionat nici asa, asa ca a incercat glumele si jocuri comune. Inca se negociaza.

Asadar, dragi parinti, chiar daca sunteti tentati sa interveniti sa va aparati copilul pentru ca i s-a facut o nedreptate, atat timp cat nu exista agresivitate, incercati sa va lasati copiii sa isi rezolve singuri conflictele. Pe termen lung, vor avea de castigat.

Va asigur!