mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Copiii si bucatariile de jucarie

In ultima vreme am observat o isterie cu jucariile de lemn de la lidl, in special bucatariile. Toata lumea le cauta, se face trafic de bucatarii, unii au dezvoltat reale afaceri cu ele. Toata lumea isi doreste bucataria de la lidl de Craciun.

Si nu reusesc sa inteleg de ce e atat de importanta. Mie mi se pare ca sunt bani dati degeaba. Copiii nu au nevoie de o bucatarie de lemn, de jucarie, unde sa nu curga apa la chiuveta, unde nu poti da drumul la aragaz, unde nu se sparge o farfurie etc. Si ei, copiii, isi dau seama ca nu isi doresc asa ceva, ei vor sa simta adevarata bucatarie, vor sa spele vase adevarate, cu apa, nu cu aer. Vor sa simta caldura focului, sa simta greutatea unei cratite. Nicidecum nu vor sa se prefaca.

Stiu, e dificil sa faci curat dupa un copil care foloseste o bucatarie adevarata, insa si stima de sine a copilului e mai mare atunci cand invata sa foloseasca lucruri de adulti, si satisfactia copilului e mai mare atunci cand spala singur o farfurie, cu apa adevarata. Chiar daca farfuria a ramas murdara, faptul ca isi doreste sa o spele, ca se straduieste, ar trebui sa fie o mare bucurie pentruparinti. Asa va invata sa o spele din ce in ce mai bine, va invata care este greutatea acelei farfurii, despre cand se sparge, despre pericolul cioburilor etc.

Stiu, e mai usor fara cioburi, fara sa fii nevoita sa strangi in urma copilului, fara apa intinsa peste tot. Insa cum altfel ar putea copilul sa invete toate aceste lucruri?  Acasa nu au cum, de comoditate sau lipsa de timp. La gradinita e imposibil, din cauza de siguranta si copii multi. Pai atunci unde? Si cand?

Lasati bucatariile de la lidl acolo. Amenajati un colt in bucataria de acasa pentru cei mici. Puneti acolo o cana si o farfurie din ceramica. Si niste tacamuri. Si lasati copilul sa le foloseasca de mic. Cat mai mic. Nu, nu se va rani. Sigur ca va mai sparge din ele. Insa toate au un scop nobil: invatarea.


Leave a comment

Pedepse si recompense la scoala…

Sistemul de pedepse si recompense s-a raspandit tot mai mult in ultima vreme. Copiii sunt pedepsiti sau recompensat acasa, in familie, la gradinita, la scoala, in societate. Nici ca adulti nu scapam de acest sistem, pare a a prins radacini in viata noastra. Pare ca nimic nu functioneaza daca nu suntem pedepsiti sau recompensati pentru ceea ce facem. Parca nu dorim sa facem nimic daca nu primim ceva in schimb.

De multa vreme am uitat sa fim oameni, sa facem lucruri bune pentru cei din jur, doar de dragul de a ajuta, de a fi mai buni, de a ne simti mai bine pentru ca am ajutat pe cineva. Acum totul se reduce la bani, la `si mie ce-mi iese?`, la castig.

Si e normal cumva sa fie asa, avand in vedere ca asa am fost crescuti. Cei mai multi dintre noi… Am fost invatati sa ne comparam in permanenta cu cei din jur, sa ne uitam la capra vecinului, sa concuram cu oricine, sa fim mai buni decat toti, sa atingem perfectiunea. Rareori ni s-a spus ca trebuie doar sa fim mai buni decat ieri, sau ca putem concura cu succes cu noi insine.

Ma uit in jur la copiii de varsta scolara care se intrec in haine de firma, telefoane scumpe si excursii scumpe si unii abia stiu sa citeasca. Nu mai vorbesc de scris. Si imi pare rau pentru ei, pentru cei din jurul lor, pentru ceea ce va urma…

Am inceput acest articol in urma cu doua zile… Nu am stiut cum sa-l termin, sau poate asteptam ceva… cum ar fi rezultatele la testele PISA, unde Romania a iesit mai rau ca in anii trecuti. Insa mai grav mi se pare declaratia doamnei ministru, care afirma cu non-salanta ca aceste teste nu reflecta cunostintele copiilor, ci modul in care sunt puse in practica aceste cunostinte. De parca nu pentru a folosi practic acele cunostinte ii trimitem la scoala… Nu, ii ducem la scoala sa memoreze comentarii la nesfarsit…

Sper sa se simte tonul ironic mai sus. D-na ministru, cred ca e timpul sa lasati pe altcineva in locul dumneavoastra. Nu de alta, insa cu o asa mentalitate, nu avem sanse sa iesim din mocirla prea curand…