mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Copiii si libertatea

Ce e libertatea? De ce alergam cu totii dupa ea? Daca privim in profunzime, putem intelege ca nu suntem niciodata liberi. Suntem de fapt dependenti de ceea ce ne inconjoara…

In fine, nu voiam sa devin filozofica, doar ca zilele acestea m-am gandit mai mult decat oricand la libertatea si independenta copiilor. Maria Montessori vorbeste despre independenta totala si independenta perfecta. Libertatea totala e cea in care nu se pun limite. Independenta perfecta este cea in care exista limite care tin cont de gradul de dezvoltare si responsabilitate a copilului. libertatea copilului ar trebui sa fie data in functie de varsta copilului, de experientele lui anterioare.

Toti ne dorim copii independenti, insa cati dintre noi suntem pregatiti sa ne invatam copiii sa fie independenti? Mai mult decat atat, suntem tentati sa le dam prea multa libertate copiilor pentru a ii ajuta sa isi construiasca increderea in ei. In realitate, facem opusul. Prea multa libertate poate duce la frustrari, la neincredere in sine. Daca ii vom da unui copil de 2 ani stiloul in mana, caietul tip 2 si il rugam sa scrie litere, vom avea surpriza sa aflam ca nu poate. Ii si aratam cum sa faca, ba chiar ne si suparam putin, ca doar nu e atat de greu. Ce ziceti? Il ajutam sa aiba incredere in el?

Cu siguranta nu il vom ajuta, pentru ca inca nu este pregatit fizic sa faca acest lucru. Insa daca ii punem stiloul in mana, ii dam o foaie si il lasam sa scrie ce isi doreste, va fi fascinat sa urmareasca urmele de cerneala lasate pe hartie.

Bineinteles ca exemplul a fost exagerat, pentru un impact cat mai mare. Uneori limita este atat de fina incat doar un parinte care isi cunoaste foarte bine copilul poate sa stie cat `se intinde` cu libertatea acordata copilului.

Da, stiu, pare destul de complicat. Tocmai de aceea subliniez importanta petrecerii timpului liber impreuna cu copilul, implicarea copiilor in toate activitatile adultilor si conectarea cu copilul.

Eu, trebuie sa recunosc, sunt fascinata de descoperirile pe care le fac la cursul de educator AMI Montessori. Iar subiectul libertatii, care m-a fascinat dintotdeauna, a adus pentru mine un plus de cunoastere, o noua perspectiva de abordare a copilului.

Sa mai povestesc?


Leave a comment

Copiii si pasiunile lor…

Ma gandeam zilele trecute la copiii mici, pana in 6 ani, care dezvolta diferite pasiuni pentru diferite lucruri (trenuri, personaje din desene animate etc. ). Imi amintesc si ca cel mare al meu a avut astfel de pasiuni, destul de multe, iar eu, ca un  parinte `responsabil` ce eram, le alimentam pe toate.

Apoi, am observat ca motivul pentru care fac acest lucru este pentru a-mi `cumpara` cateva minute de liniste zilnic. Adica ii iau copilului jucaria dorita in speranta ca se va juca putin mai mult cu ea, astfel incat sa apuc si eu sa beau o cafea linistita. Sau, caut carti cu trenuri cat mai atractive pentru cel mic, poate, poate se va uita mai mult de 5 minute pe ele sa pot citit si eu in liniste 5 pagini din cartea mea.

Pasiunile nu sunt rele. Folosite corect, ele pot atrage copilul in minunatul univers al cunoasterii. Insa atunci cand ele sunt alimentate artificial de parinti, cand nu se tine cont de calitatea jucariilor si cartilor, ele pot duce intr-o directie gresita. Copilul poate intelege ca a fi ca Elsa este tot ce poate primi mai bun in viata. Se poate transmite copilului un sistem de valori neadecvat vremurilor in care traim si culturii pe care dorim sa o abordam.

Mai mult, este obositor si pentru parinti sa caute toate acele jucarii cu personajele preferate de copil, este frustrant sa dea o multime de bani pe o jucarie din plastic cu masina lui Mickey si sa constate ca a fost folosita doar 10 minute intr-un joc. Este trist sa cumperi carti de proasta calitate doar pentru ca au personajul preferat al copilului cand sunt atatea carti faine care chiar l-ar putea invata ceva pe copilul tau.

Da, am fost acolo. Am cunoscut frustrarea data de sacii de jucarii pe care copilul nici nu le-a atins odata avute, saci care au fost aruncati. Inca mai am in biblioteca ceva carti fara nici o valoare. Insa am reusit sa ma debarasez de aceste obiceiuri. Si sa ii explic copilului, ca unui adult, de ce nu vreau sa dau 200 de lei pe masinuta din Cars. Am adus, usor usor, carti valoroase in biblioteca lui. Acum citeste cu drag despre oameni importanti, despre inventii si viata, despre aventurile altora.

La cel mic am fost mai atenta la pasiunile lui, am incercat sa ii ofer mai repede explicatiile aferente. Are si el pasiuni, fireste, insa nu au legatura cu personaje imaginare. Iar jucariile au fost alese mai cu grija, nu am mai cedat primului impuls de a cumpara lucruri pentru cateva minute de liniste. Am obtinut aceasta liniste facand mai multe activitati impreuna cu ei, i-am implicat in toata rutina noastra zilnica si acum se vad rezultatele.

Copiii vostri ce pasiuni au?