mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Despre izolare si copii…

Nu o sa pun linkuri pentru activitati cu cei mici, sunt destule pe internet. Inteleg panica aceasta generata de virus, in ideea in care stam in casa cu copiii si simtim nevoia sa ii stim ocupati, simtim nevoia sa stim ca nu vor pierde orele de la scoala. Insa mie mi se pare o exagerare.

Sunt adepta educatiei acasa, insa nu tinand copiii cu ochii in ecrane toata ziua, fie ca fac ore cu profesorii, fie ca joaca jocuri educative sau vad filme educative. Mi se pare ca ne vom indeparta de scopul educatiei, facand aceste lucruri.

Cred cu tarie ca in aceasta perioada ar trebui sa petrecem mai mult timp cu copiii, sa gatim impreuna cu ei, sa facem curat impreuna cu ei, sa lucram gradina sau sa ingrijim florile impreuna. Mai cred ca este important ca in aceasta perioada sa lasam copiii sa se plictiseasca. Da, sa se plictiseasca. Stiu ca la inceput, cand se plictisesc, copiii fac boacane. Am si eu doi si deja imi fac planuri de redecorat. Insa mai stiu si ca, dupa ce trece aceasta faza, copiii devin creativi. Copiii incep sa lucreze de bunavoie, singuri, concentrati. Si asta e bine.

Cel putin ai mei reusesc. I-am observat zilele astea si, atunci cand m-am implicat in proiecte alaturi de ei, au fost capabili sa lucreze si ore intregi. Pentru ca se simteau in siguranta, pentru ca eram acolo, langa ei si le era mai usor sa-si gestioneze sentimentele. Am observat ca amandoi copiii mei prefera sa lucreze, sa aiba activitate, insa sa fie lasati sa ia singuri deciziile. Asa ca imi luam ceva de facut langa ei si fiecare ne vedeam de treaba.

Sigur ca e greu, nimeni cu a spus ca e usor. Sigur ca vor pierde lectii la scoala, insa pot sa isi exerseze inteligenta emotionala, pot sa exerseze ceea ce au invatat deja, pot invata cum sa se ingrijeasca mai bine, cum sa fie parte din familie, participand la treburile casnice. Sigur ca vor face boacane, insa cum altfel vor intelege consecintele faptelor lor?

Asadar, in aceasta perioada de izolare incercati sa stati cu copiii, sa ii ajutati sa se plictiseasca, sa nu ii obligati ca faca lectii, daca nu vor, dar sa le oferiti ceea ce au nevoie pentru lectii, daca vor. Limitati ecranele, nu ii vor ajuta, chiar daca fac lectii. Lectiile se pot recupera, formarea lor emotionala mai greu.

Si stati in case, e mai sigur!


Leave a comment

In plin razboi cu Coronavirus

Da, stiu, m-am trezit tarziu… Ca de obicei… Insa am avut motive. Cu doi nazdravani in casa ma organizez putin mai greu. Nu, n-am sa vorbesc de ceea ce se intampla in Romania zilele acestea, nici de regulile de igiena, banuiesc ca e toata lumea constienta de aceste lucruri.

Ma gandeam numai ca am pornit cumva un razboi cu acest virus, cu noi insine si ceea ce simtim, cu cei din jurul nostru uneori. Ma gandeam ca Pamantul isi pauza de care are nevoie, dependent sau independent de vointa noastra, a oamenilor. Ma gandeam ca unele lucruri trebuie sa se intample, ca nimic nu este intamplator. Ca Planeta noastra avea nevoie de o pauza de respiro si si-a luat-o. Ca noi, oamenii aveam nevoie sa ne oprim din goana zilnica, si, vrand-nevrand, ne-am oprit.

Ma gandeam ca ai nostri copii aveau nevoie de timp cu noi, si acum il au. Aveam nevoie sa fim impreuna ca familie, si suntem… Avem nevoie sa invatam sa ne purtam unii cu ceilalti, si iata ca vom invata. Hard way, soft way, depinde de fiecare dintre noi.

Ma gandeam ca tot comportamentul oamenilor din zilele acestea se datoreaza unei educatii bazata pe pedepse si recompense. Ca cei care au implementat sisteme alternative in scolile de stat, bazate pe respect fata de copil, pe educatie cu blandete, au acum adulti responsabili, care inteleg consecintele faptelor lor. Vom invata si noi, ceilalti, cat este de important pentru societate sa stam in case in aceste zile, vom invata si noi cum sa punem problema, astfel incat toata lumea sa iasa in avantaj. Azi, maine, nu conteaza. Ceea ce conteaza este rezultatul.

Ganduri de primavara, ganduri de izolare… Va doresc sa ramaneti in siguranta!


Leave a comment

cum sa scrii poezii?

nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge sa scriu poezii. Dimpotriva, ma gandeam ca este atat de greu sa gasesti rima perfecta, ritmul, cuvintele… Si sa folosesti cuvinte cu inteles schimbat, sau cine stie cate si mai cate.

Insa in ultimele luni situatia este diferita. Nu numai ca am inceput sa scriu poezii in romana si engleza, dar a inceput sa imi si placa. Toate acestea datorita cursului de educator Montessori la care m-am inscris. Si nu, nu mi se mai pare greu, ci frumos, usor… Parca imi pare rau ca am pierdut timpul pana acum.

Pedagogia Montessori are o particularitate aparte, invata copilul sa creeze, sa nu se teama, sa fie mandru de ceea ce face. Invata copilul de la usor la greu, de la concret la abstract. Asa am invatat si eu sa scriu poezii. Va las o poezie scrisa de mine.

Love is pink

It tastes as sweet watermelon

And smells like a special perfume

Of a traditional stew prepared

by your grandmother

love looks like the arms of a happy child

coming to hug you

and sounds like his laughter

when loved and desired.