mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Cand alaptezi si vrei sa te intorci la munca…

Alaptarea si mersul la munca nu se impaca in acceptiunea unor persoane. Multi cred ca daca alaptezi, mai ales cand alaptezi la cerere, nu ai cum sa incepi munca, respectiv, atunci cand revii in campul muncii trebuie deja sa te gandesti la intarcare.

Experienta mea, in ambele cazuri, mi-a demonstrat ca se poate. Si nu e nici greu, insa poate fi obositor uneori. Sa va povestesc cele doua experiente ale mele.

Cand T avea 11 luni am decis sa ma intorc la munca. Era timpul pentru o promovare, iubeam ceea ce faceam si, mai ales, alesesem sa stau doar un an acasa, dupa legea veche. Intre noi fie vorba, inainte sa tin primul copil in brate prima data eram convinsa ca pana va implini 6 luni eu voi fi inceput deja munca…. Insa am fost mai fermecata de giumbuslucurile lui, de evolutia si dezvoltarea lui decat de ceea ce ma astepta la munca.

Inainte de a reincepe munca mi-am facut o multime de griji. Cu cine va sta copilul? Cum il va adormi acea persoana fara prea-iubita `sisi`? Cum o sa suga? Daca raman fara lapte? Stiti si voi, grijile obisnuite in asemenea situatii.

Am avut surpriza sa constat ca T s-a adaptat mult mai repede si mai usor la noua situatie decat am facut-o eu. In scurt timp de cand m-am intors la munca ne-am format cateva ritualuri foarte faine… si inca imi amintesc cu placere cum ma asezam pe fotoliu imediat ce ajungeam acasa si jumatate de ora nu avea nimeni voie sa ne deranjeze.

A fost mai dificil la inceput, noaptea, cand T recupera tot ce nu apuca sa suga peste zi. Insa in cateva saptamani s-a reglat si suptul de noapte, in sensul ca nu mai simtea nevoia sa doarma cu `sisi` in gura, ci se trezea de cateva ori sa suga. Aceea a fost si perioada cea mai obositoare pentru mine, noaptea nu reuseam sa dorm intr-o singura pozitie, ziua nu reuseam sa ma concentrez la ce am de facut din cauza oboselii. A trecut, ne-am adaptat… el mai repede decat mine… A fost adormit pe picioare sau in brate, in functie de persoana care ramanea cu el… sau a fost lasat sa se joace pana pica de oboseala…

Cu M treaba a fost putin mai usoara. Deja aveam experienta, nu mai aveam atatea nelinisti si lucrurile s-au petrecut mai usor… M a inceput sa mearga la gradi pe cand avea 1 an si 9 luni. Inca suge. A mers cateva luni la program scurt si a avut parte de o acomodare treptata. Asadar, nu a fost o problema sa suga mai rar. Apoi, dupa ce a ramas la program lung, si dupa cateva saptamani de acomodare cu acest program, nu a mai solicitat sanul la fel de des. Daca la inceput de gradi cerea san imediat ce ma vedea si ori de cate ori ma asezam in preajma lui, dupa cateva saptamani a si uitat ca are aceasta optiune. Acum suge seara, dupa cina, inainte sa adoarma, noaptea ori de cate ori vrea si dimineata cand se trezeste. Si nu pare afectat in vreun fel de acest lucru. Iar eu am inceput munca linistita.

Asadar, exista viata dincolo de alaptare, copiii se adapteaza usor noilor situatii. In mod cert nu e nevoie sa intrerupem alaptarea pentru ca ne intoarcem la munca sau pentru ca incepe gradinita. Eu am reusit… Voi?

Advertisements


Leave a comment

Analiza laptelui matern

Aud tot mai des mamicile intreband unde pot face analiza laptelui matern. Indrumate de cele mai multe ori de medici, ele vor sa demonstreze ca laptele lor e bun pentru copilul lor… Iar medicii vor sa le treaca pe lapte praf…

De fiecare data ma intreb ce vor sa analizeze… Lactoza, Continut de grasimi, proteine? Minerale? Imunoglobuline? Oare ce vor sa afle din aceasta analiza? Toate studiile din lume spun, demonstreaza, arata, ca laptele matern este perfect pentru copil… Indiferent de compozitia lui… Ca nu toti copiii iau la fel in greutate, ca daca un copil nu ia in greutate este din alte cauze (cum ar fi atasarea incorecta), nu pentru ca laptele mamei nu are o anumita cantitate de lactoza.

Studiile arata ca laptele matern e unic, ca nu are o compozitie fixa, ca variatia componentelor importante depinde de foarte multi factori (varsta copilului, momentul zilei, starea mamei etc.), asadar, daca facem analiza laptelui cu ce comparam apoi pentru a afirma daca acesta e bun sau nu? Cu analiza altei mame? Cu compozitia laptelui de vaca sau capra? Cum putem sa ne dam seama ca laptele analizat are compozitia ideala?

Nu, nu ne putem da seama. Analiza laptelui matern este o alta gaselnita a medicilor romani pentru a convinge mai usor de necesitatea laptelui praf. Laptele mamei este bun pentru bebelusul ei. Nu e nevoie de nici o analiza care sa ateste acest lucru.

Va las aici si un articol pe aceasta tema. Sunt mii, zeci de mii de astfel de articole pe net, savurati-le, daca vreti sa va convingeti.


Leave a comment

Despre alaptare… din nou

Nu voi mai vorbi despre povestea mea de alaptare, am tot scris despre asta. In schimb, voi vorbi putin despre inceputul alaptarii…

Pentru ca mereu ni se spune ca e usor si frumos sa alaptezi, ca te conectezi cu bebe, ca e ca-n filme etc. etc. Insa nimeni nu vorbeste despre hormonii din primele zile dupa nastere, despre fricile care apar, despre febra laptelui, sani angorjati, bebe care nu se ataseaza… Pentru ca da, de multe ori bebele nu se ataseaza la san din prima. Mai ales in spitalele noastre`magice` unde bebelusul este luat imediat de langa mama si tinut inchis 2 zile departe de ochii lumii (da, uneori chiar si in spitalele private).

Uneori, de cele mai multe ori, mamicile incarcate de emotii si hormoni primesc diverse sfaturi, nici nu stiu unde sa caute sa afle cum e in realitate. Le este frica sa isi ceara drepturile, de teama ca se va tipa la ele, ca vor fi considerate inconstiente, ca poate pati ceva bebelusul. Se inventeaza situatii, stari inexistente numai ca mamica sa fie tinuta departe de bebe (`Lasa, ca ai timp de copil cand ajungi acasa. Acum odihneste-te!`).

In tot acest timp, bebelusul e hranit cu lapte praf (sau, cu putin noroc, cu lapte muls de mama) si mama plange ca nu este capabila sa isi hraneasca puiul, ca ii face rau copilului pe care il iubeste ca ochii din cap.

Peste tot ni se transmit mesaje subliminale, cum ca hranirea cu lapte praf e buna, e cel mai bun mod de calma, de a hrani si de a iubi un bebelus. La TV, la radio, in filme sau la emisiuni, peste tot poti observa, daca esti atent, cum bebelusii hraniti cu lapte praf sunt mai calmi, dorm, cei tinuti in carucior sunt veseli… E dificil sa combati asemenea exemple. Mai ales in tara noastra, unde sentimentele parintilor sunt neglijate, unde nu ni se comunica clar si sigur un diagnostic, insa ni se ia bebelusul de sub nas sa fie tinut `sub supraveghere`. Si eu, mama, ce fac? Nu-l supraveghez?

In fine, sunt trista ca in loc sa avansam, sa citim, sa promovam valorile, parca suntem si mai inversunati sa apelam la inlocuitori, cand suntem perfect capabile sa ne hranim puii. Si nu, nu cred ca e vina mamelor, cat cred ca traim intr-un sistem bolnav.

Norocul nostru il reprezinta tot mamele, care au inceput sa se informeze, sa traiasca si sa povesteasca mai departe, ca alaptarea e naturala, ca se poate fara lapte praf, ca trebuie doar sa ai incredere in tine si in bebelusul tau, ca natura v-a facut perfect pentru a va hrani. Si aceste mame povestesc mai departe experientele lor si frumusetea si utilitatea alaptatului. Pentru ca greul de la inceput se uita in momentul in care bebelusul te priveste in ochi in timp ce suge din `sisi`.

E un post de descarcare, de incurajare pentru proaspetele mamici. Sa stiti ca se poate si ca viata e mai frumoasa atunci cand dai laptele tau copilului mult iubit!


1 Comment

Saptamana alaptarii… 2017

Intotdeauna voi incuraja si voi sustine mamicile care aleg sa isi alapteze puii. Pentru ca stiu ca e cea mai buna hrana pentru ei… Pentru ca stiu ca astfel se simt implinite, alegand sa faca cu sanii ceea ce natura a stabilit de la bun inceput: sa ofere hrana dulce bebelusilor.

Asadar, pentru ca incepe saptamana mondiala a alaptarii, pentru ca intotdeauna aceasta e o ocazie buna de a promova beneficiile alaptarii, sustin si eu proiectul initiat de BBCenter.

Ca in fiecare an, BBCenter ajunge si anul acesta in mijlocul mamelor, mai noi sau mai vechi, care vor sa afle de ce,  cum, unde, cum ne putem alapta bebelusii. Urmarind pagina lor, am aflat ca vor fi evenimente frumoase, colorate, pline de surprize. Joi, 3 august si vineri, 4 august, incepand cu orele 18.00, unde altundeva, decat in parcul Tabacariei, vor fi jocuri, scenete, informatii, muzica, dans prin care se urmareste apropierea de natural, de ceea ce este normal si noi mai uitam uneori.

Luni, 7 august, de la 17.30, la Hotel Flora din Mamaia, Liliana va asteapta la o conferinta utila despre alaptare.

Asadar, sa inceapa distractia! Spor la titilit!


Leave a comment

Povestea mea de alaptare…

Sau cum am reusit sa esuez si sa reusesc in alaptare

Nu mai stiu daca am povestit sau nu despre inceputul meu in alaptare, insa simt ca e cazul sa ma destainui din nou. Mai ales ca acum vad lucrurile cu alti ochi. Pe masura ce trece timpul imi dau seama ca lucrurile s-au intamplat intr-un anume fel cu un motiv. Si pe masura ce trece timpul sunt mai impacata cu mine pentru startul prost in alaptare…

Stiam ca vreau sa alaptez inca de cand eram la facultate. La cursul de nutritie am avut parte de un cadru didactic extraordinar, care a stiut si a subliniat importanta alaptarii in viata unui copil, unei mame, unei familii. Cand am ramas insarcinata prima data nu stiam cum vreau sa nasc, insa stiam ca vreau sa alaptez. Acest lucru m-a facut sa ma indrept spre cursurile Lamaze… si asa mi-am adancit si mai mult convingerea ca imi doresc sa alaptez. Mi se parea ca totul se va intampla natural, nu aveam nici cea mai mica teama ca va fi altfel. Insa realitatea a fost putin diferita…

Pentru ca bebe T era mic, lenes, cu icter si somnolent, nu tragea din `sisi` suficient. Incercarile mele de a-l trezi si a-l mentine treaz esuau de fiecare data. Asa ca incepuse sa se deshidrateze. Biberonul a fost solutia. Insa nu am acceptat acest lucru atat de usor. Asa ca am inceput sa citesc, sa caut solutii. Am incercat de mai multe ori sa alaptez exclusiv, insa nu am reusit. Insa nu am renuntat la `sisi`, am continuat sa ii dau. Apoi completam cu lapte praf. Am avut noroc ca a iubit mai mult `sisi` decat biberonul. Cand am inceput diversificarea (putin dupa 6 luni), am inceput sa scot din laptele praf, pe masura ce introduceam alimentele solide. Asa am reusit ca la 7-8 luni T sa nu mai manance lapte praf, ci `sisi` si mancare solida. La esecul meu au contribuit si informatiile false, subliminale, pe care le primeam fara sa vreau. De exemplu, aveam o imagine deja formata, cum ca bebe mananca la cateva ore, cate 5-10 minute. In rest, intre supturi, e vesel, sta in pat si gangureste, sau doarme. Sigur ca stiti imaginea, aproape in fiecare film sau reclama este intalnita. Apoi, la inceputul acomodarii cu viata de mamica, cand oboseala avea cote alarmante, parea atat de simplu sa prepari laptele praf… Pana am descoperit somnul impreuna, si alaptatul in orice pozitie. Cand T avea vreo 2 luni am experimentat somnul cu `sisi` in gura. Sugea toata noaptea, cand voia. Eu ma trezeam doar cateva secunde, pana ii bagam sanul in gura si apoi adormeam impreuna… atunci mi-am dat seama cat de greu si de obositor este sa te trezesti noaptea, sa deschizi bine ochii si luminile din casa, ca sa nu gresesti cumva masurile pentru lapte praf. Of, si cat de mult dura sa incalzesti apa la temperatura potrivita! Nu mai mentionez cat e de greu sa alegi apa potrivita pentru prepararea laptelui. Eram atat de fericita cand am reusit sa scot laptele praf noaptea! Si atat de odihnita! Si cand am reusit sa inlocuiesc laptele praf cu mancare solida, am fost si mai fericita! Aveam o grija mai putin, si e mare lucru la inceput de mamicie!

Cand am ramas insarcinata a doua oara, stiam ce am de facut. Stiam ca trebuie sa am rabdare si sa pun bebe la san cat de des pot. Asa ca inca din prima seara bebe M a dormit langa mine, cu sanul in gura. Chiar daca a avut icter prelungit, a fost mai sensibil si se putea trezi sa-l alaptez. Asa ca am facut-o, oricand, oriunde, fara frica sau rusine. Pentru ca trebuia sa manance. Mi-am luat un sistem si alaptarea a devenit mai usoara.. am dormit impreuna, iar din a treia luna chiar toti patru. Si e tare bine! Noptile sunt mai usoare, caci bebe are sanul la dispozitie si se poate hrani cand ii e foame. Excursiile si toate plimbarile sunt mai usoare pentru ca nu trebuie sa car o geanta plina cu aparatura de pregatit lapte praf dupa mine, pentru ca intotdeauna puiul are ceva de mancare la indemana, chiar daca mergem intr-o zona in care restaurantele sunt mai rare.

Alaptez de mai bine de 4 ani si iubesc fiecare moment in care am facut si fac asta. Faptul ca am reusit sa imi implinesc dorinta de a alapta e important pentru mine. Concluzia mea dupa 4 ani de alaptat: e cea mai frumoasa si plina de iubire perioada din viata mea ca mama (pana acum), cea mai usoara cale de a ma conecta cu puii mei, e dragostea cea mai pura…

 


2 Comments

Despre regresia fratelui mai mare

Inca dinainte de a se naste M, fratiorul mai mic, am incercat sa il pregatesc pe T sa il accepte usor si nu nu aiba mari probleme in a se obisnui cu noua situatie. In mare, am si reusit. La un moment dat chiar ma intrebam ce fac asa bine ca cel mare se poarta atat de frumos cu praslea. Mai au momente de ”cearta” sau cand isi dau ”ignore”, insa totul a decurs destul de fain pana acum.

De ceva vreme cel mare a inceput sa refuze sa doarma la pranz. Si acasa si la gradi, aceeasi poveste. Am pus pe seama schimbarilor de la gradi. Insa ne este din ce in ce mai greu sa tinem pasul cu el cand nu doarme la pranz. Devine nervos, super-energic si agitat. Nu reusim sa ne conectam, oricate jocuri as initia.

Cand ii dau san celui mic vine peste mine, il da la o parte, imi sare in spate, face orice sa nu ne fie usor sa ii dau bebelusului sisi.

Apoi a inceput sa ne ceara sa il imbracam noi, desi se imbraca singur de ceva vreme. Doar ne intreba daca a pus corect hainele sau incaltamintea. Acum nu se imbraca pana nu o face unul dintre noi.

Mai nou, mananca mai bine cand ii dam noi. Mananca singur de cand avea un an jumate… insa acum, are momente cand nu vrea sa manance pana nu il hraneste unul dintre noi cu lingurita.

Desi nu l-am mai purtat in sistem de cand am ramas insarcinata, in ultimele saptamani mi-a cerut expres sa il port in SSC. Nu doar in brate ci in sistem, cu bretelele legate si tot tacamul, exact cum il port pe cel mic.

Apoi mi-a picat fisa: avem de-a face cu regresia fratelui mai mare, moment in care cel mare doreste sa ne purtam cu el asa cum ne purtam si cu cel mic. Desi zilnic il iau in brate, il alint cum fac si cu cel mic, ma joc, ne conectam, facem lucruri impreuna, se pare ca nu e suficient… voi cauta niste jocuri sa ii fac ai usoara trecerea. Ceva idei?


Leave a comment

Sfaturi pentru reusita alaptarii

Inca imi amintesc de primele emotii de inceput de alaptare cu T, chiar daca au trecut mai bine de 3 ani. El era mic, avea icter si dormea tot timpul, eu eram neexperimentata, si cum micile probleme de inceput mi-au dat multa bataie de cap, am concluzionat eu atunci ca e greu sa alaptezi. Insa m-am convins repede ca nu e asa greu, de fapt e atat de frumos ca tot greul de la inceput (in cazul meu) a fost repede anulat. Insa am mai invatat ca pentru a reusi, pe langa multa ambitie, ar fi nevoie si de altceva… Iata ce m-a ajutat pe mine sa nu renunt la alaptat:

  • Co-sleeping-ul. Daca stiam asta cand l-am nascut pe T, poate era mai simplu. Insa am aflat ulterior si l-am folosit din plin. Adica, ti se pare tare greu sa te trezesti de cateva ori pe noapte, sa te ridici din pat (piere repede somnul), sa alaptezi pana ce bebe adoarme, sa stai treaza in acest timp sa il pui la loc in patut (sau chiar in alta camera). Si este tare greu… Apoi am descoperit somnul cu el in pat, il simteam imediat ce dadea primele semne de foame, il mufam repede si adormea pana sa imi dau seama daca ii era foame sau dor… Acum am nopti in care nici nu imi aduc aminte daca M a supt sau nu.
  • Purtarea bebelusului. T avea cateva zile (maxim 3 saptamani) cand am primit cadou un sling si astfel am descoperit tainele purtatului sanatos. Recunosc, la T mi-a fost mai greu sa il alaptez in sistem si eram si mai pudica, simteam nevoia sa ma feresc de ochii lumii. Insa am recuperat la M… Alaptatul in sistem mi se pare nu numai practic, dar si intim.
  • Suportul celor din jur. Cred ca e dificil si pentru cei ce te indragesc, sa te vada suferind, cu rani la sani sau chiar canale infundate. Imediat ce le-am spus celor apropiati ca e mai important pentru mine sa alaptez decat orice sfat care implica renuntarea la alaptat si ca astfel de sfaturi nu ma ajuta, si nu de sfaturi demoralizatoare am eu nevoie, totul a parut mult mai usor… E bine cand sotul te sustine, cand mama de sustine si cand cei apropiati nu iti spun mereu ”lasa ca e mai bun laptele praf” sau derivatii. Asadar, informati-va apropiatii din timp ca doriti sa alaptati si daca nu va pot sustine, macar sa nu va incurce.
  • Sa ai cu cine vorbi. Mi-a fost util sa pot suna pe cineva (eventual cineva care a mai trecut prin asta), la orice ora din zi si din noapte, si sa pot vorbi despre problemele mele, care atunci mi se pareau de netrecut.
  • Sa nu iti pese. La inceput eram usor atinsa de vestile/superstitiile/parerile celor din jur cu privire la alaptat si nu imi pica bine cand cineva imi spunea ”Si cat ii mai dai? E deja baiat mare”, cand T nu avea nici macar un an. Si sufeream… Si apoi ma tot documentam si am inteles… secretul este sa nu iti pese de ce spun cei din jur, atat timp cat tu si bebe va simtiti bine. Pentru ca poti sa aduci 348 de studii in domeniu, 587 de statistici cu privire la alaptat si lumea se va incapatana sa creada ca iti cresti copilul din carti si nu stii nimic. Asadar, lumea poate sa creada ce doreste, eu stiu si am experimentat, si ma simt bine, asa ca voi merge mai departe.
  • Cauta un medic pro-alaptare. Sunt cazuri cand trebuie sa dai copilului lapte praf, nu neg asta, insa la noi in tara, din pacate, pana si medicii (nu numai cunostintele/vecinii/prietenii) prescriu lapte praf fara a incerca macar sa vada unde e problema in startul alaptarii. Este important sa dai de un medic care intelege cat de important e alaptatul in viata unei proaspete mamici si a bebelusului ei, un medic care sa nu se streseze la fiecare sughit al bebelusului si care sa stie sa sustina o mamica incepatoare in acest sens. Ajuta enorm.

Pe voi ce v-a ajutat sa alaptati? Unde v-ati impotmolit?