mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Hotel Orizont din Predeal. Review

Dupa cum am spus aici, am fost un week-end la munte. Pentru ca ne-am hotarat tarziu, nu prea am avut de unde alege. Dintre putinele optiuni am ales Hotel Orizont din Predeal. Am platit mai bine de 300 lei/noapte/camera. Am trimis email pentru a cere pat suplimentar si am pornit la drum.

Am ajuns in Predeal tarziu, dupa ora 22.00 din cauza traficului. Hotelul arata bine, am gasit loc de parcare chiar daca parea plin. Camerele sunt micute, erau curate. Nu au balcon. Cel putin nu cele Executive.

Ce mi-a placut:

  • rasaritul vazut din camera; camera are geamuri mari, pana la podea.
  • personalul foarte amabil. Cele doua nopti petrecute in hotel au fost frumoase prin amabilitatea celor de la receptie, de la restaurant, de peste tot din hotel.
  • mancarea de la restaurantul Miorita
  • locul de joaca pentru copii.

Ce nu mi-a placut:

  • usa la baie si caloriferele erau scorojite, aratau urat.
  • nu au facut curat in camera duminica, desi au intrat sa ne aduca un pat  suplimentar.
  • nu au primit emailul nostru prin care anuntam ca venim cu 2 copii si avem nevoie de pat suplimentar; nu ne-au putut pune patul suplimentar decat pentru a doua noapte.
  • aerul conditionat nu a facut fata caldurii pe timp de noapte… sau nu am reusit noi sa il reglam corect.
  • copiii au facut ceva alergie de la piscina banuim noi.

Micul dejun era ok, nu s-a schimbat prea mult in cele doua dimineti cat am stat acolo, insa aveam de unde alege. Au doua restaurante a la carte, Miorita si Orizont. La Restaurantul Orizont au preparate mai fitoase si preturi pe masura. La Restaurantul Miorita au feluri de mancare comune, preturi pamantene. Mancarea a fost buna.

SPA-ul si piscina arata bine, sunt frumos amenajate. Copiii au fost incantati de aceasta optiune si au profitat din plin sambata seara, dupa traseu. A doua zi cel mic a facut cateva bubite pe corp.

Hotelul este cotat cu scor peste 8 pe booking. Cam pe-acolo l-as situa si eu, desi mi se pare pretul cam mare pentru calitatea camerei si serviciile oferite.

 


Leave a comment

Pe carari de munte cu picii

De ceva vreme, cand T voia sa adoarma si ne plictiseam de citit povesti, ii povesteam cum mergeam eu si tati pe munte inainte de a se naste el. Ii placea tare mult sa ne auda povestind cat de frumos este pe munte, cu rucsacul in spate si de fiecare data ne ruga sa il ducem si pe el. Pentru ca baietii au crescut, ne-am gandit ca e timpul pentru o asa experienta.

Week-end-ul trecut ne-am luat inima in dinti si am plecat la munte sa facem un mic traseu. T a fost extrem de incantat inca din momentul in care am facut anuntul. Si-a luat un rucsac si a inceput sa puna in el lucruri despre care auzise in povestile noastre ca ii sunt necesare. A indesat acolo o harta, o busola, gustare (nuci), apa, walkie-talkie si multe masinute. In drum spre traseu a mai scos din masinute, rucsacul era prea greu.

Am mers pe Valea Prahovei, acolo am gasit cazare intr-un timp atat de scurt. Aveam de gand sa il duc pe traseul catre cascada Urlatoarea. Insa am gasit ceva mai usor si mai interesant: Cabana Piatra Arsa-Babele.

Am urcat cu masina pana la Cabana Piatra Arsa. Acolo ne-am pregatit de traseu. Am mancat o inghetata, ne-am luat incaltaminte comoda, am dat copiii cu crema de protectie solara si am pus palariile. Am pornit.

Ma asteptam ca T sa se plictiseasca repede si sa ceara acasa/la hotel. Ma asteptam si ca M sa fie prea obosit si sa nu coopereze. Am avut parte doar de surprize placute. T a facut tot traseul singur, cu rucsacul lui in spate. Am cules conuri de jepi, am vorbit despre cum se inmultesc jepii, am salutat oamenii de pe traseu si am admirat fiecare colt de rai. Traseul este destul de usor. L-am parcurs cam intr-o ora si jumatate cu T mergand doar pe jos si, o buna bucata din el, cu M alergand pe cararui.

Ne-am oprit pentru gustari si apa, am facut poze, ne-am dragalit… Pana am ajuns la Babele. Nu a parut impresionat de Babe, insa a vrut neaparat sa ajunga si la Sfinx. Apoi am mancat o ciorba gustoasa la cabana si ne-am intors. Eu cu baietii am luat telecabina spre Pestera Ialomita, iar sotul a fost dupa masina si a venit dupa noi.

Desi a fost obositor pentru T, i-a placut tare mult si acum asteapta cu nerabdare urmatorul traseu. Si noi, incurajati de prima experienta, ne facem urmatoarele planuri de urcat pe munte.


Leave a comment

Turisti la mare… la Mamaia…

Zilele trecute am intrat putin in pielea turistilor din Mamaia si am incercat cateva terase de la malul marii. Am promis copiilor ca mergem la plimbare pe plaja si cum cea mai apropiata plaja de noi este cea din Mamaia, acolo am facut ceva experimente turistice.

Am observat (ceea ce stiam din anii trecuti) ca s-a pastrat trendul de crestere a calitatii serviciilor, insa si a preturilor, dinspre Cleopatra (unde e mai ieftin), spre Hotelul Rex (care e inchis de vreo 2 ani). Ieri, de exemplu, am ales zona Hotelului Rex, a promenadei din zona. Unde e scump, chiar foarte scump, fara a beneficia, cel putin la prima vedere, de ospitalitate suplimentara.

Am inceput cu o tratorie, care avea terasa si pe plaja si unde am fost tratati cu spatele de toti angajatii, atat noi, cat si cuplul care a intrat inaintea noastra pe terasa. Nimeni nu ne-a ajutat sa gasim loc, nu ne-a facilitat cumva accesul (aveam caruciorul cu noi), nu ne-a bagat in seama. Am cerut totusi un meniu si dupa ce l-am consultat, am decis sa plecam. Preturile mi s-au parut exagerate, nefiind nimic in jur care sa ma faca sa cred ca merita sa platesc 20 de lei pe o apa plata (un chef bucatar cunoscut, o ambianta atipica, servicii ireprosabile, orice).

Apoi am mers la o alta terasa unde se tinea si o masa festiva pentru un grup de oameni. Mancau deja… Peste, fructe de mare… Am fost primiti cu zambetul pe buze, ne-am asezat si am cerut meniu de mancare. Ni s-a comunicat ca nu au decat un singur meniu, care e rupt si ca ne pot servi cu ceva pizza, paste sau salate. Nu am gasit ceva convenabil pentru cei mici, plus ca nu mi se pare normal sa nu vad ce contine fiecare fel de mancare, ce gramaj, ce pret are. In graba si cu gandurile aiurea mi-am uitat poseta acolo. Dupa 10 minute, cand a mers sotul sa o ia, nimeni nu l-a intrebat nimic, a plecat pur si simplu cu poseta mea pe umar… putea oricine sa faca asa…

Am ajuns, intr-un final, la terasa Ten. Preturile pamantesti. Am ales o masa langa plaja, astfel ca baietii s-au jucat frumos in nisip cat am asteptat mancarea. Care a venit destul de repede. Si a fost si gustoasa. Am mancat linistiti in bataia brizei, vazand apa si urmarind jocurile si nazbatiile celor mici. Exact ca in povesti!

Altfel spus, aveti grija unde mancati, ce mancati. Daca ceva nu pare in regula, nu ezitati sa plecati. Poate fi benefic pentru sanatatea voastra! Vacanta frumoasa!


Leave a comment

Ce mai facem in week-end… in Constanta…

calin ferma

…. Sau aproape de Constanta… Duminica dimineata T si-a exprimat dorinta de a merge sa vada animale. Pentru ca nu era vreme de plaja, insa nici de stat in casa, am decis sa ii respectam aceasta dorinta. Am mers catre microrezervatie unde am constatat ca aproape toti turistii aveau dorinte similare. Asa ca ne-am reorientat.

Auzisem de o noua ferma de animale situata intre Mihail Kogalniceanu si Targusor. Nu am gasit detalii pe net. Dupa ce ne-am invartit in jurul ei de trei ori, am gasit-o. Apoi am gasit si pagina de facebook: Calin, file din povestile Malinei. Ne-au intampinat proprietarii care ne-au vorbit cu pasiune de visele lor si de ideea acestei ferme. Pentru ca sunt la inceput si nu au toate detaliile puse la punct, ferma poate fi vizitata gratuit. Se pot organiza vizite cu scoala/gradinita si va garantez ca cei mici nu se plictisesc acolo.

Ferma se intinde pe  18 hectare, are cateva animale in tarcuri, si un loc de joaca intins, pentru cei mici. Copiii se pot plimba cu calul, cu tractorul, cu caruta, pot topai in trambulina, se pot da cu tiroliana si au la dispozitie o multime de alte activitati. Animalele pot fi hranite, mangaiate, observate. Parintii cu siguranta se vor relaxa, scapand de grija celor mici.

Cu siguranta ca mai au multe lucruri de pus la punct, insa mie mi-a placut tare mult spatiul si libertatea pusa la dispozitia noastra, T nu se mai dadea dus de acolo, iar M alerga de colo-colo, numai sa nu-l urcam in masina.

Asadar, daca vreti sa va relaxati intr-o zi, mergeti cu incredere la Ferma Calin. Pregatiti-va sa  nu plecati prea curand acasa…

 


Leave a comment

Dupa vacanta…

Povesteam zilele trecute ca am  fost in vacanta impreuna cu cei mici. Am avut ocazia sa ne conectam mai mult cu ei, sa facem muuulte lucruri impreuna, sa ne giugiulim, sa ne iubim si sa fim doar noi, fara alte atractii. Am petrecut mult timp in natura, am facut lucruri noi, interesante. Nu prea am avut ocazia sa ne certam. Chiar si cand erau foarte obositi, pentru ca eram conectati, cei mici erau cooperanti. Si a fost tare bine!

Ajunsi acasa ne asteptam  sa izbucneasca conflictele. Am avut norocul sa ne intoarcem din vacanta sambata, asadar am avut duminica la dispozitie sa facem trecerea usoara de la starea de vacanta la intrarea in program normal. Si totul a decurs de minune!

Duminica dimineata cei mici si-au redescoperit jucariile, lasandu-mi timp sa ma ocup de cele necesare desfacerii bagajelor, pregatirii mesei etc. Dupa-amiaza ne-am reconectat la plaja.

Si iata ca, dupa o saptamana de vacanta, T a mers linistit la gradinita, am avut o saptamana usoara, placuta, fara conflicte mari. Baietii s-au impacat bine, nu au simtit nevoia sa stea agatati de noi si sa se arunce pe jos cand li se refuza ceva. Nici macar nu au cerut prea des lucruri la care au acces limitat.

Asadar, o saptamana de deconectare de la cele casnice si de conectare cu familia face minuni!


Leave a comment

Impreuna in Bucovina, in tabara cu cei mici

Revin cu listele referitoare la tabara de familie in care am fost, lista cu ce mi-a placut si lista (foarte scurta) cu ce as fi vrut sa fie altfel.

Ce mi-a placut:

  • hotelul. Am fost cazati la Best Western Bucovina Hotel. Hotelul e situat chiar in centrul orasului Gura Humorului. Am stat la etajul 8 si aveam o priveliste fantastica spre dealurile din jur. Camerele sunt mari, curate (foarte curate) si amenajate frumos. Nu am fost nevoita sa fac prea mult `child-proofing`. Adica sa ascund eventualele lucruri care le-ar putea face rau celor mici (vase care se sparg, prize la indemana etc.). Camera era mare, la fel si baia. Cei mici s-au simtit in elementul lor, si-au imprastiat jucariile in toata camera si au dormit ca niste bebelusi in fiecare seara.
  • curatenia. Atat la hotel, cat si la han, am fost impresionata de curatenia exemplara. In camera de hotel intrau zilnic si faceau curat cu simt de raspundere, inclusiv pe balcon. La han, in ciuda faptului ca la ateliere se facea mizerie (materiale prin iarba, copiii lasau jocurile peste tot), urmatoarea zi gaseam totul ca si cum nimeni nu calcase pe acolo… Si orasul era curat, intretinut, plin de flori. Si cu oameni tare faini!
  • mancarea. Mi-a placut tot ceea ce am mancat in timpul taberei. Mancarea era sanatoasa, gatita bine si pe placul nostru. Intotdeauna aveam ce alege pentru a oferi copiilor, si ai mei au mancat asa cum au dorit. Personalul din restaurant era amabil si ne-a ajutat de fiecare data cand aveam nevoie.
  • activitatile. In fiecare zi am mesterit ceva. Un specialist ne povestea cum sa facem, sa iasa bine. Si astfel am inteles ca nu e chiar asa de usor sa pictezi pe sticla, sa faci masti, sa asamblezi o casuta de turta dulce, sa gatesti pentru `o armata de oameni`sau sa lucrezi lutul. Activitatile au fost relaxante si chiar si cei mai reticenti parinti au participat. Eu una m-am bucurat nespus ca am avut ocazia sa experimentez mestesuguri la care visam de mult timp. Iar cei mici s-au relaxat si au creat alaturi de parinti sau separat, indrumati cu multa pasiune de Nicoleta, Iulia si Dana.
  • spectacolele de teatru. Inutil sa mai spun cat ne-am bucurat de specatcolele Nicoletei si Iuliei! Atat noi, parintii (unii dintre noi vedeau in premiera altfel de spectacole de teatru pentru copii, diferite de Craiasa zapezii sau Punguta cu doi bani), cat si cei mici, care asteptau cu nerabdare sfarsitul spectacolului pentru a se juca cu recuzita. De fiecare data cei mici traiau spectacolul, erau parca hipnotizati de ceea ce se intampla acolo, se apropiau de `scena` atat de mult, incat fetele nu mai aveau unde sa joace. Insa se bucurau impreuna cu copiii de popularitatea `personajelor`.
  • organizarea (punctualitatea, adaptarea la vreme). Mda, stiu, imi place punctualitatea si ma enervez teribil cand vremea imi da planurile peste cap. Mai ales in vacanta. Nu a fost cazul in tabara. Organizatorii stiau ca se anunta o vreme urata in ziua programata pentru plimbarea cu caruta, asa ca au  modificat programul astfel incat sa facem si plimbarea, sa avem si activitate in ziua ploioasa. Am apreciat aceasta grija si mi-a placut ca nu am renuntat la nici una din activitatile programate.
  • faptul ca s-au gandit la tot. Tot timpul vacantei am avut impresia ca cei care au organizat stiu foarte bine ce au de facut, ce le trebuie si ce ne trebuie sa ne simtim bine. Fiecare detaliu a fost bine pus la punct si, eu una (si familia mea), m-am simtit excelent.
  • nu am simtit nevoia de a folosi laptop/tableta/telefon. Nici noi, nici juniorii. Obiectivul meu principal pentru aceasta vacanta a fost sa incerc o saptamana fara tableta/telefon/desene/filme etc. pentru cei mici. Nu numai ca acest obiectiv a fost atins, el a fost depasit. Nici noi, adultii, nu am simtit nevoia sa ne conectam la gadgeturi. Mai mult, la o saptamana dupa ce ne-am intors din vacanta T nu a mai fost atat de suparat ca nu primeste desene. Si nici nu a mai cerut la fel de des ca inainte. In schimb, avem mai multe activitati afara, la plaja si impreuna.

Ce nu mi-a placut:

Oricat de atenta am fost sa gasesc cumva si lucruri care nu imi plac in tabara (mai ales ca stiu ca suntem o familie destul de usor de multumit), nu am gasit mare lucru.

La inceput am fost putin trista cand am aflat ca hanul unde urmeaza sa se desfasoare mare parte din activitati este in parcul Arinis, putin mai departe de hotel. Cred ca ramasesem cu impresia ca sunt toate (hotel, han, piscina) in acelasi loc. Insa, dupa ce am facut traseul spre han, in prima zi de activitati, am constatat ca drumul e foarte frumos, prin sat, ca era un prilej de a face putina miscare dupa un mic dejun copios, ca mergeam in gasca, legand astfel prietenii si facand drumul si mai fain. Mai mult, pe drum cei mici gaseau diverse activitati, miroseau flori, mangaiau caini, mergeau cu bicicleta… si drumul era si mai frumos. Hanul era situat in parcul Arinis, totul era verde in jur, eram cumva izolati de lume. Si asta facea sa merite acest drum. In centrul orasului nu am fi gasit oaza aceea de liniste si verdeata.

Un alt lucru pe care l-am regretat a fost ca nu am reusit sa rezerv un ritual SPA la hotel. Hotelul are un centru SPA nou si modern si niste ritualuri foarte interesante (si nici prea scumpe). Desi am fost avertizati inainte de tabara ca, daca dorim servicii SPA, sa facem programarea inainte de a ajunge la hotel, am ignorat mesajul gandindu-ma:`cat de ocupat sa fie un SPA in Gura Humorului?`. Asa ca atunci cand am hotarat eu sa rezerv era prea tarziu, nu am gasit loc.

As face multe astfel de vacante, tabere, impreuna cu cei mici. Ne-am relaxat, ne-am conectat, am venit acasa odihniti, chiar daca drumul a durat mai mult de 12 ore. Tabara de familie in Bucovina a fost cea mai buna idee de vacanta pentru noi, din ultimii ani. Recomand!


Leave a comment

Tabara de familie, sau cum sa te relaxezi cu copiii

Abia am revenit din tabara de familie `Impreuna in Bucovina` in care am fost, si sunt nerabdatoare sa va povestesc ce bine ne-am simtit. Am plecat de acasa cu gandul ca ne vom relaxa, ca vom uita de tablete, telefoane si alte gageturi (in special copiii), ca vom face lucruri noi si ca vom petrece mult timp impreuna. Si exact asta s-a intamplat!

Am fost primiti de gazde cu zambetul pe buze si acest zambet a stat acolo pana la sfarsit. In afara de noi, participantii, care dupa o saptamana de activitati, vizite, mancare, ne resimteam, organizatorii pareau abia incalziti… Ce-i drept,  mai primeau cateva serii dupa noi, asa ca aveau nevoie de energie.

Ce am facut in tabara? Am modelat lut, am pictat pe sticla, am facut masti, am gatit, am construit o casuta de turta dulce. Impreuna cu cei mici, sau separat. Cei mici au fost in permanenta antrenati in jocuri, la miscare, la ateliere concepute special pentru ei.

Apoi,  dupa masa de pranz, aveam alt tip de activitati: am fost in Aventura Park, la piscina, ne-am plimbat cu caruta pana la stana, am gatit cina impreuna cu bucatarul sef, am dormit la cort si am facut foc de tabara.

Inutil sa mentionez ca multe dintre aceste activitati erau noi pentru T, sau le uitase de cand nu a mai facut si ca s-a bucurat de fiecare activitate cu tot corpul lui. La final a fost imposibil sa-mi spuna ce i-a placut cel mai mult in tabara.

In fiecare seara, copii si parinti deopotriva erau invitati la un spectacol de teatru `altfel`. Spectacolul era destinat copiilor, insa Nicoleta si Iulia au implicat subtil si parintii, facand totul mai distractiv si mai antrenant. Dupa spectacol, cei mici erau invitati sa se joace cu recuzita si sa mestereasca ceva.

Tot timpul taberei Dana era disponibila si dispusa sa stea cu copiii, cat timp parintii se relaxau. I-a antrenat cu succes pe cei mici in diverse activitati si nu i-a lasat sa se plictiseasca. Noi nu am apucat sa apelam la serviciile ei, din pacate, ca ne-am cam intins la plimbare. Insa o recomand cu mare drag.

Si pentru ca mai am multe de spus, o sa revin cu siguranta asupra subiectului in zilele urmatoare.

apus