mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Despre copii si invatatura… in Londra, baby!

Da, stiu, nu am mai scris de multa vreme. Ocupata cu amenajarea spatiului, dar si pe drumuri, nu am mai gasit de multa vreme linistea si concentrarea de a scrie. Azi va povestesc impresii din ultima calatorie, de la Londra.

Doar ce ne-am intors din Londra. Am stat putin, o zi si jumatate, dar am facut multe. Si baietii au venit incarcati de informatie utila si impresii frumoase.

Sa va spun de hotel, de fapt holiday inn, The William IV. Situat in Brent, nu departe de mijloacele de transport in comun, a fost alegerea perfecta pentru cele doua nopti petreceute in Londra. Am gasit un loc curat, amenajat cu stil, intr-o casa veche, renovata. Desi micul dejun nu a fost foarte variat, a fost suficient si cu alegeri sanatoase pentru copii.

Pentru ca stiam ca nu stam mult, am ales sa ii duc la Science Museum. Asa ca am petrecut o zi intreaga in acest muzeu. Nu, nu ne-am plicitis. Nici eu, nici ei. Muzeul se intinde pe cateva etaje (4) si este foarte bine organizat. Aproape fiecare etaj are o cafenea unde te poti odihni si de unde poti cumpara si ceva de mancare. Sau, daca ai pachet, il poti servi acolo.

Intrarea in muzeu este gratuita, se incurajeaza donatiile. Unele obiective sunt contra-cost, cum e si expozitia interactiva WonderLab. Pentru aceasta expozitie costul biletului este de 10 lire cu tot cu donatie pentru adulti. Am stat in WonderLab mai bine de doua ore cu baietii si nu s-au plictisit. Si nici eu.

Muzeul de Stiinte este folosit foarte des de cadrele didactice pentru predarea notiunilor prezentate la clasa. Era plin de elevi, de la cei de gradinita la cei de liceu. E mult mai usor sa intelegi lectiile predate la scoala atunci cand le vezi, le simti, le experimentezi.

De la experimente cu apa si lumina, cu oglinzi si magneti, la puzzle si gheata carbonica, toate i-au tinut in priza pe baieti, uitand si de inghetata promisa anterior.

Dupa amiaza, dupa ce am luat masa la muzeu, am explorat si celelalte expozitii. Motoare, in marime naturala, locomotive, nave spatiale si sateliti, povesti, proiectii, experimente cu diverse materiale, toate sunt puse acolo sa ne ajute sa cunoastem lumea in care traim, sa invatam sa o protejam, sa invatam sa o dezvoltam.

Noi am fost foarte multumiti de alegerea facut. Muzeul de Stiinte din Londra este, intr-adevar, un must see. Baietii au fost relaxati, au putut pune mana pe ceea ce era expus, au putut afla lucruri pe care noi nu stiam sa le explicam, s-au distrat.

Urmeaza Muzeul de Stiinte naturale… insa dupa cat de mare parea, nu cred ca ne ajunge o saptamana pentru a-l strabate…

Voi ce muzee faine ati mai vizitat?

Advertisements


Leave a comment

Cabana La noi din Rasnov, un mic review…

Cand copiii cresc, invata sa aprecieze mai mult calatoriile decat petrecerile… Cel putin asa a ales T pentru aniversarea de 6 ani. A renuntat la petrecerea la locul de joaca si a preferat iesirea in natura. Iar pasii ne-au dus, pentru a nu stiu cata oara, la Rasnov.

Am ales din lista booking Cabana La noi din Rasnov, trecuta ca avand 3 stele. Review-urile pareau bunicele si, chiar daca stiam ca nu avem restaurant in zona, am decis sa incercam fara. Si nu ne pare rau. Insa nici nu am fost foarte incantati. Sa va povestesc de ce…

Cabana este situata in padure, este izolata, ceea ce o face de vis. Cel putin ca amplasare. Nu se vede din strada, accesul se face pe un drum de piatra, pare cumva izolata in natura. Ne-am bucurat astfel de liniste, de aer curat, de curte. Are un loc de joaca suficient, in care copiii pot fi supravegheati de la terasa.

Cabana este mica, are doar cateva camere (cred ca vreo 6). Si camerele sunt mici, insa sunt amenajate cu gust si sunt curate. Noi am avut o camera tripla, care era de fapt o camera simpla care avea un fel de mansarda amenajata cu 2 paturi/saltele. Baietii au fost foarte incantati sa doarma acolo. Si era mai cald sus. Probabil datorita vremii mai calde din aceasta perioada incalzirea in camere se facea cu un radiator. Uneori era suficient, alteori am simtit nevoia de mai multa caldura si de un aer mai umed.

Baia este poate prea mica pentru nevoile noastre, insa am reusit sa ne descurcam cu succes si acolo. Desi gazda se temea ca nu vom avea suficienta apa calda (consumasera ceilalti turisti mai multa si boilerul avea capacitate limitata), ne-am descurcat si cu asta. Adica a fost suficienta.

Toate camerele ies intr-o terasa, una mai mica pentru cele de la etaj si mai mare pentru camerele de la parter. Terasa de la parter avea si o mica bucatarie cu toate cele necesare. Ne-am putut face singuri cafeaua, am putut pregati micul-dejun si am luat masa pe aceasta terasa, la aer curat. Parca si cafeaua a fost mai savuroasa, mai ales ca am putut s-o bem in liniste, in timp ce baietii alergau prin curte. Bucataria era mereu curata si gaseai acolo tot ce aveai nevoie. Inclusiv gratar, pe care l-am folosit si noi in ultima seara.

Fiind o cabana de munte, asezata departe de galagie, pentru noi a fost dificil sa temperam entuziasmul baietilor cand ieseau din camera. Erau atat de incantati de ceea ce vedeau, de ce puteau face, incat voiau sa spuna tuturor. Nu cred ca turistii apreciau aceste ganduri la ora 6 dimineata, insa nici in camera nu prea ii puteam tine linistiti. Asa ca a trebuit sa ne obisnuim cu privirile cu repros si sa ne cerem scuze. Varianta privitului la TV/Telefon/Tableta nu este pentru noi. Nici macar in aceste conditii.

De fapt, acesta a fost si motivul pentru care nu am reusit sa ma bucur maxim de aceasta cabana. In linistea din jurul ei rasunau puternic chiotele de fericire, intrebarile cu sau fara raspuns, rasul copiilor cand se jucau cu cainii… Si, desi cei cazati acolo aveau copii, nu au apreciat bucuria unor copii la intalnirea cu natura, fiind mai preocupati sa ne faca sa ne simtim diferiti… Da, stiu, ganduri de mamica…

Voi ati experiemntat astfel de situatii? In care cei din jur sa va reproseze ca cei mici se joaca in loc sa stea linistiti, eventual cu tableta in mana? Cum a fost?


Leave a comment

Vacanta la Primasol Sunrise, Nisipurile de aur…

Ca in fiecare an, chiar daca locuim aproape de mare, alegem sa petrecem cateva zile si intr-un resort all inclusive. Anul acesta am ales sa stam 4 zile in Nisipurile de Aur, la Hotel Primasol Sunrise. Am platit, pentru 4 zile, sistem all inclusive, 2 adulti si 2 copii, 1400 lei. Rezonabil, zic eu.

Nici vacanta nu a fost rea. Sa povestesc…

Plusuri:

Camera in care am stat (tripla) era mare, cu un balcon la fel de mare, dragut amenajata. Pe jos faianta, usor de curatat de nisip. Am avut doua paturi single si un fotoliu pat de care baietii au fost foarte incantati. Pentru ca am fost 2 familii, am primit camere alaturate ce comunicau intre ele. Astfel, camera s-a transformat in ditamai apartamentul, cu doua terase, in care baietii s-au putu juca atunci cand nu era vreme de plaja… sau dimineata foarte devreme, cand se trezeau. Camera era curata si curatata zilnic.

Mancarea se servea in sistem bufet. Desi nu erau foarte multe feluri de mancare, aveai de unde alege. Mai mult, nu prea am vazut mancare complicata, ci simpla, cu cat mai putine ingrediente. M-am gandit ca nu se refolosesc resturile ramase pentru crearea unor feluri noi. Mi-a placut ca nu a lipsit pestele, am gasit si alte carnuri in afara de pui (miel, vita, rata etc.) si, in general, am avut ce alege, atat pentru noi cat si pentru cei mici. La fiecare masa au fost prezente fructele, ceea ce m-a bucurat. Mi-a mai placut ca se putea lua masa si pe terasa, atunci cand prindeai loc.

Piscina este faina, in cascada, pe etaje… Piscinele nu erau adanci, inca un avantaj pentru cei cu copii. In general am gasit sezlong la piscina, chiar daca mergeam dupa-amiaza sau mai tarziu. Insa am fost si la sfarsit de sezon… Apa curata, nu ne-am intors cu nici o problema de acolo. In afara de cucuiele aferente alunecarilor pe gresie…

Cei mici au fost intretinuti de animatori daca alegeam plaja la piscina. Si pentru cei mari erau evenimente de cateva ori pe zi (jocuri, concursuri, evenimente sportive etc.). De la 20.00 la 20.30 era mini-disco, jumatatea nostra de ora libera. Copiii erau antreenati la joc si dans si s-au distrat de minune. Langa hotel era si un loc de joaca pe care cei mici l-au folosit cand erau nevoiti sa astepte…

Minusuri:

In camera au aparut niste furnici, probabil si de la firimiturile lasate de baieti… Nu ne-au deranjat, au fost material de studiu in diminetile in care se trezeau prea devreme…

Unele feluri de mancare nu erau chiar pe gustul nostru (de exemplu prea grase), insa cam asa se gateste la vecinii bulgari. Cartofii prajiti erau cam tari, pana si baietii i-au refuzat. Insa asta ar putea fi considerat avantaj din punctul meu de vedere…

Drumul pana la plaja pare destul de lung la intoarcere. Mai ales cand baietii sunt obositi… Insa mie mi-a placut acest drum. Este pe la umbra in mare parte si, in afara de faptul ca trebuie urcate cateva trepte (vreo 200), nu mi s-a parut obositor.

In concluzie, ne-a placut la Hotel Sunrise. Nu ne dorim neaparat sa ne intoarcem, insa nici nu a fost rau.


Leave a comment

Alti 2000 de km in cateva zile…

Doar ce ne-am intors din concediu si, cu forte proaspete si cu amintiri frumoase, am decis sa povestim traseul din acest an. Am revazut locuri frumoase, insa ne-am si aventurat in spatii noi. Ne-am imbogatit in cunostinte si idei, am petrecut timp impreuna si am profitat de fiecare aventura ce ne-a iesit in cale.

Prima zi a fost de sacrificiu, mai ales ca am prins blocaj pe autostrada si circulatia a fost deviata. Am ajuns tarziu, dupa ora 23.00 la cazarea din Cartisoara. Am facut un dus si ne-am bagat la somn, aveam planuri mari pentru a doua zi.

Inca de cand eram pe traseul spre Cascada Urlatoarea, T ne tot intreba cand o sa faca urmatorul traseu. Asa ca i-am indeplinit dorinta. Am urcat cu masina pana la Lacul Balea. Am ales traseul catre Saua Capra, nefiind foarte pregatiti pentru ceva mai complicat. Am pornit pe traseu plini de voiosie. Dupa ce am trecut de jumate, M da semne de oboseala si era exclus sa il care cineva in spate atata drum. Asa ca eu si M ne-am intors si am facut ceva mai usor, ne-am bucurat de ultimele urme de zapada din jurul Lacului Balea (2034 m). Tati si T au facut tot traseul spre Saua Caprei (2315 m) si Lacul Capra. 3 ore mai tarziu ne-am revazut. T era plin de adrenalina, incantat de ceea ce realizase. Nu mai prididea cu povestitul. Si, inevitabil, ne-a pus sa-i promitem ca vom mai face trasee… Seara s-a incheiat romaneste, cu un gratar.

In periplul nostru am trecut si pe la Castelul de lut – Valea Zanelor si am fost placut impresionati de concept si de ceea ce au realizat pana acum. Am promis ca vom reveni cand se va da in folosinta. In Sibiu am oprit la Muzeul Astra de aceasta data, indemnati fiind de festivalul ce avea loc in acel week-end si de promisiunea unei ciorbe tatarasti. Atat ciorba cat si suberekul au fost gustoase, ne-am plimbat prin muzeul satului, profitand de umbra racoritoare si prin gradina zoo, pana ce copiii au dat semne clare de oboseala. Ne-am cazat pe drumul dintre Orastie si Costesti la pensiunea Daniela, atrasi fiind de piscina zarita din drum. Am profitat de ultimele raze de soare si ne-am balacit in piscina, dupa care am asteptat cuminti cina, gatita cu drag de gazda cu produse din gospodaria proprie. Mancarea a fost delicioasa, preturile au fost mici, pensiunea e curata. Singurul lucru care ne-a dezamagit a fost timpul de asteptare a cinei, insa dupa ce ne-am potolit foamea toti am spus ca a meritat asteptarea. Si totul s-a confirmat la micul dejun cand ne-am infruptat din deliciile pregatite de gazda, de aceasta data fara sa mai asteptam. Ca de obicei, am fost cei mai matinali din pensiune, asadar si primii la masa.

Urmatoarea zi am mers sa ne cunoastem originile, am vizitat Sarmizegetusa Regia. Ne-am incarcat cu o portie de cultura si una de natura. E un loc atat de frumos incat cu greu ne-am hotarat sa plecam mai departe. Noroc ca ne era foame… Am oprit pe drumul de intoarcere la Lupul Dacic unde am gasit si un spatiu de joaca asezat frumos la umbra. Am mancat acolo, langa el, in timp de baietii au risipit si ultima energie pe care o mai aveau. Asa ca drumul pe Transalpina (2145 m) a fost linistit.

Pentru ca am ajuns tarziu in Ranca si dupa ora 20.00 nu este recomandat sa traversezi Transalpina, am decis sa ramanem in Ranca. Ranca este o statiune relativ recenta. Mie nu imi place deloc. Am mai trecut pe acolo de cateva ori si niciodata nu m-a atras suficient incat sa raman peste noapte. Nici acum nu as fi ramas daca aveam alternative. Insa situatia de moment ne-a fortat sa cautam un spatiu de innoptat. Am ramas la Pensiunea Ingrid. Nu ne-a placut mai nimic acolo. Nici curatenia nu excela, nici mancarea nu a fost wow, nici servirea nu a fost ok… Insa pentru un somn, a fost ok.

In penultima zi de concediu am revazut Transalpina, barajul pe Lotru (Bradisor), ne-am oprit la o inghetata in Avrig (cea mai buna decizie), apoi am mers spre Brasov. La Avrig am fost de mai multe ori, insa de curand a aparut Orangeria si s-a renovat Palatul Bruckenthal. Locul este minunat, cu loc de joaca pentru copii (de care ai mei s-au desprins cu greu), restaurant (unde am mancat o placinta foarte buna de mere), parc zoo si multa, multa verdeata. Spre seara am oprit in comuna Racos unde ne-am bucurat de privelistea minunata de la Cetatea din Racos, de noutatea experientei Vulcanului din Racos si de Lacul de smarald din zona. Nu am apucat sa mai vizitam si coloanele de bazalt. De departe cea mai interesanta experienta din aceasta zi a fost plimbarea prin craterul vulcanului, pe pietre vechi de sute de mii de ani, pastrand urme ale eruptiei de alta data.

vulcanul racos

Am innoptat la Casa Viorel in Poiana Brasov, unde ne-am simtit bine, am avut o camera mare, multe paturi si liniste. Ultima zi de concediu a inceput cu o mica excursie pentru baieti, prin padure, calare pe doi ponei simpatici, de la pensiune. Apoi am vizitat Brasovul, ne-am facut pofta de mancare urcand pe Tampa, am mancat pranzul si a urmat lungul drum spre casa.

Nici nu ne-am dat seama cand au zburat cele 6 zile de concediu. Iar baietii nu s-au hotarat inca ce experienta li s-a parut mai interesanta dintre cele prezentate. Desi mai obositi dupa lungul drum, suntem mai incarcati cu energie pozitiva si dornici de noi aventuri.

Voi pe unde mai umblati vara aceasta?

 


1 Comment

La munte cu cei mici…

Am continuat cu succes indragosteala copiilor de munte si trasee si anul acesta, cu un traseu usor spre Cascada Urlatoarea. Ne-am luat inima in dinti si am pornit spre Busteni chiar daca vremea nu parea sa tina cu noi. Planurile ne-au fost date putin peste cap de ploaie, insa am fost destul de hotarati, asa ca nu am renuntat la ideea de traseu chiar daca pamantul era umed.

Am gasit o cazare faina in Busteni, chiar in apropiere de locul in care incepe traseul spre Cascada. Am stat la Pensiunea Confort Lia intr-o camera cu 3 paturi. Am gasit camere curate, bine intretinute, bucatarie dotata si utilata complet si o gradina mare cu loc de joaca amenajat pentru copii. Ai mei, e drept, au fost mai fascinati de animalele din curte, in special de cainii de la pensiune, asadar nu s-au bucurat pe deplin de facilitatile din curte. Insa au fost incantati sa mangaie si sa pupe cainii, sa le dea mancare, sa se joace impreuna. Singurul lucru care ne-a nemultumit a fost faptul ca pensiunea nu are restaurant. Insa gazda a fost foarte draguta si ne-a indrumat spre cele mai bune variante din zona.

Pentru ca sambata, ziua in care programasem sa facem traseul, a plouat, ne-am plimbat prin Brasov si imprejurimi, ocolind ploaia. Copiii au fost dezamagiti ca nu putem face traseul chiar daca ei s-au bucurat de joaca in ploaie. Asa ca duminica, pentru ca iesise soarele, am decis sa incercam totusi traseul.

Traseul Busteni-Cascada Urlatoarea este unul usor, potrivit pentru copii. Teoretic dureaza cam 40 de minute- o ora, insa noua ne-a luat cam o ora jumate – doua. Insa copiii au mers toti pe jos pana la cascada, inclusiv M, de 2 ani jumate.

spre cascada

Am invatat cum sa ne orientam pe traseu, am urmarit punctul rosu, reperul nostru pentru Cascada Urlatoarea, am citit informatiile afisate despre copaci si animalele pe care le putem intalni pe drum, am identificat cateva specii de copaci, am mirosit florile, am vorbit despre importanta apei in viata noastra si despre deshidratare, am testat ecoul si am explicat cum se formeaza, ne-am orientat dupa muschii de pe copaci si am cules pietre din rau. Am testat inclusiv apa izvoarelor de pe traseu. Am urmarit cum circula seva prin trunchiul unui copac (am gasit un copac proaspat taiat care inca `traia`), am pozat si am urmarit fluturii, am observat copacii, florile si ciupercile gasite pe traseu. Nici nu ne-am dat seama cand a trecut timpul si ne-am trezit fata in fata cu apa `urlatoare`. Sau `urlacioasa` dupa cum o numea M.

cascada

Copiii au fost atat de incantati de experienta incat tot drumul au planificat urmatorul traseu. Mai putin M care a adormit imediat ce a fost asezat in SSC.

Asadar, pentru copiii mai mici, neobisnuiti cu trasee montane, drumul Busteni-Cascada Urlatoarea este un succes. Se merge prin padure, sunt multe lucruri care pot fi urmarite si invatate de cei mici, nu au timp sa se plictiseasca. Nu uitati sa aveti in bagaj o bluza mai grosuta, gustari si apa.


Leave a comment

Experiente pentru copii in Constanta

A venit vara iar si, odata cu ea, si caldura, valurile de turisti si sentimentul de vacanta. Intr-un oras precum Constanta e dificil sa gasesti activitati faine cand nu ai chef de plaja, sau e greu sa alegi cand se suprapun mai multe.

Zilele acestea m-am tot gandit ce experiente minunate sa le mai ofer copiilor, astfel incat sa nu simt ca ma plafonez si nici ei sa nu se plictiseasca.

Am tot vorbit de fermele de animale, Ograda veseliei si Calin file din povestile Malinei, am tot mers la plaja si in Piata Ovidiu la plimbare, Microrezervatia este destul de aglomerata pe timp de vara, parcul e aproape inexistent in oras…

Saptamana aceasta ne-am luat inima-n dinti si am programat o excursie cu autobuzul etajat (City Tour) in Constanta. L-am luat de la Gara si am facut un circuit. Baietii s-au simtit minunat. Au fost impresionati de inaltimea la care stateam si de marimea autobuzului, se minunau cum de incape pe unele strazi, au vazut portul Constanta, cu dane si silozuri, cu tiruri si trenuri. Au revazut centrul vechi, bulevardul Mamaia si statiunea Mamaia. Autobuzul merge pana in zona `La Butoaie` in Mamaia. O calatorie costa 3 lei sau 5 lei pentru toata ziua si poti urca si cobori oricand. Experienta a fost una reusita, asa ca o recomand.

O alta calatorie pe care o avem in plan este cea cu trenul. Ne-am propus ca intr-o dupa-amiaza sa luam trenul din Gara Constanta, sa ne oprim intr-una dintre statiunile de pe traseu (spre Mangalia), sa ne plimbam putin in statiune si apoi sa luam trenul inapoi acasa. De cand avem masina folosim mai rar alternative de transport in comun si copiii sunt fascinati cand au ocazia de a calatori si altfel. Mai mult, este o ocazie potrivita de a-i invata pe cei mici care sunt pasii unei calatorii cu trenul, de unde luam biletele, cum ne comportam in tren. O sa scriu impresii dupa ce o realizam.

Voi ce alte activitati mai faceti cu cei mici cand nu aveti chef de plaja?


Leave a comment

Hotel St. Stefan, Nessebar – review

Am fost de cateva ori prin Nessebar, Bulgaria, in plimbarile noastre scurte. M-a fascinat aceasta bucatica de oras, partea veche, prin atmosfera pe care am gasit-o acolo de fiecare data. Strazi cu piatra cubica, putin circulate, case mici ce strajuiesc stradutele inguste, marea ce se simte la fiecare pas, toate imi dau o stare de relaxare pe care cu greu o intalnesc.

In mini-vacanta de 1 mai am hotarat sa mai vizitam o data Nessebar si bine am facut. Ne-am plimbat pe strazile inguste, am profitat de ziua superba si de vremea buna, ne-am relaxat la o terasa. Si pentru a duce relaxarea la maxim, am decis sa ramanem peste noapte in Nessebar.

Am intrebat de hotelurile deschise in aceasta perioada si am dat peste Family Hotel St. Stefan. Am luat o camera cu pat matrimonial si fotoliu extensibil sa fim siguri ca incapem toti. Nu numai ca am incaput, a mai ramas si loc. Si ne-am odihnit foarte bine!

Hotelul este situat aproape de mare. Din camera vedeam si auzeam marea. Camerele sunt destul de spatioase si curate. Personalul a fost destul de saritor, au rezolvat rapid problema pe care am avut-o cu cartela. Patul matrimonial este foarte mare, doi adulti si un copil am incaput fara probleme, cu spatiu intre noi.

DSC_3023

Pentru a nu cara bicicletele copiilor in camera sau la masina, le-am lasat in hol, sub paza receptionerului. Le-am putut lua si lasa ori de cate ori am avut nevoie.

Am avut si mic dejun, baietii sunt prea matinali pentru a cauta restaurante deschise cu noaptea-n cap. Desi nu a fost foarte variat, am avut ce alege si produsele au fost proaspete. Ne si asteptam sa nu gasim mare lucru de mancare, sezonul nu a inceput inca.

Nu au un loc de joaca, insa nici nu am simtit nevoia. La un minut de hotel se afla un loc de joaca exterior, public, curat si deschis non-stop. Baietii au fost incantati de el si de plimbatul pe bicicleta.

In jurul peninsulei, unde este situat orasul vechi, se afla bucati mici de plaja. Sunt inguste, cu pietre, insa intime. De data asta nu am profitat de plaja, insa cu siguranta vom reveni in zona.

Am vizitat pentru a nu stiu cata oara monumentele, ne-am bucurat de fiecare revedere cu marea si am colindat prin magazinele de suveniruri. Am profitat de vremea frumoasa. Ne-am relaxat la terasa. Asta a fost esenta unei excusii minunate in week-end-ul trecut!

Voi cum ati petrecut?