mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Vopsit sanatos? Se poate!

M-am intrebat deseori cum ma pot vopsi mai sanatos, mai ales ca firele albe isi tot fac aparitia si arata…neplacut. Pe timpul celor doua sarcini am fost foarte stresata de modul in care arata parul meu, insa nu m-am incumetat sa il vopsesc foarte des… Stiu ca vopseaua de par e sigura in sarcina si alaptare, insa mirosul… si chimicalele… expunerea… nu mi s-au parut ok. Asa ca am facut-o cand eram nevoita (evenimente, stima de sine scazuta etc.)

Insa, de curand, am descoperit vopsitul sanatos! Da, exista si asa ceva, chiar aici, in Constanta! V-am mai povestit de Nicoleta, despre cat de mult imi place cum lucreaza si despre cat de deschisa este.

De curand, Nicoleta a adus in Constanta vopsea de par si produse specifice organice, Oway. Prima data cand mi-a propus sa ma decoloreze si sa ma vopseasca cu Oway, am fost destul de reticenta. Cine n-ar fi? Ma gandeam ca va trebui sa platesc o gramada de bani in plus doar pentru ca pe eticheta acestor produse scrie `Organic`. Insa am acceptat totusi provocarea, curioasa fiind. Si nu am regretat!

Stiti cum arata parul vostru atunci cand il decolorati si il vopsiti, nu? Fara vlaga, matura, nu se asaza etc. Asa arata si al meu, chiar daca este foarte scurt. Parca mi-am pus o matura pe cap! Ei, dupa ce m-am vopsit cu produsele Oway, parul era matasos, moale, se aseza frumos… Ma gandeam ca minunea nu va dura mult. Mai ales ca dupa fiecare vopsire si decolorare, cumva se facea ca parul isi pierdea stralucirea dupa prima spalare si aparea in peisaj acea culoare de `galben pui`, specifica decolorarii cu pudra. Nu a mai fost cazul de data aceasta. Parul a ramas la fel de frumos colorat multa vreme, pana a trebuit sa il vopsesc din nou ca a crescut prea mult.

Cu o luna in urma, pentru ca aveam un eveniment si trebuia sa ma vopsesc, insa nu eram in Constanta, am ales iar vopsitul clasic. Mi-am luat vopsea de decolorare si o vopsea bio de la un magazin cu produse profesionale din mall. Am regretat mult aceasta decizie! Am revenit la parul `matura`, dupa prima spalare a inceput sa iasa vopseaua si aratam ca o zebra…

Nerabdatoare, am ajuns iar la Nicoleta si am apelat la produsele Oway. Sunt fericita ca le-am descoperit. Nu mai trebuie sa stau in mirosul specific de chimicale, parul ramane moale chiar daca il decolorez, sunt evident mai sanatoase! Nu cred ca ma voi mai intoarce la vopselurile clasice pentru par.

Voi unde va vopsiti parul?

Advertisements


2 Comments

La restaurant Ana si Ion `respectam` clientul!

Am fost zilele trecute sa mancam o ciorbita la vestitul restaurant Ana si Ion din centrul orasului. Ne aminteam de bine despre mancarea lor si mai ales despre ciorbe, asa ca nu am avut nici o ezitare. Mai ales cand am vazut si micul loc de joaca amenajat pe terasa…

Baietii, desi infometati, accepta mai usor sa astepte atunci cand gasesc ceva interesant de facut. Vazand locul de joaca, au sarit in hamac si in leagan, noi ne-am asezat linistiti la masa si am dat comanda.

Terasa era aproape goala. Au mai aparut 2 copii si cativa adulti. Din ceea ce am observat, erau de-ai casei, probabil patroni sau prieteni ai acestora. La scurt timp dupa aparitia celor doi copii care se jucau si ei la locul de joaca apare un barbat, putin nervos si fixeaza niste afise in jurul locului de joaca. Se pare ca acel loc de joaca nu era destinat jocului… Cel putin nu pentru copiii nostri, ca ai lor aveau voie.

Dupa cum se observa si din poza, cel care a facut afisul a fost destul de grabit, nici nu a observat ca a scris gresit. Apoi, mi se pare nepoliticos sa imi dai copiii afara dintr-un loc ce imbie la joaca, in asemenea mod. Si la fel de nepoliticos este sa iti trimiti copiii tai sa se joace, sfidand afisul pus tocmai de tine.

Am ales acel restaurant tocmai pentru locul de joaca. Comportamentul celor de acolo, angajati sau patroni, nici nu mai conteaza, m-a determinat sa nu mai calc pe acolo. Nu eram eu un client fidel… Mi-am dat seama si de ce… Nu e prima data cand suntem tratati urat de cei din restaurant. Ne aminteam mancarea lor buna si uitam de multe ori ca eram tratati urat… Insa de aceasta data nici mancarea nu ne-a mai impresionat… Asa ca spor la clienti, dragilor! Noi ne-am lamurit!

Aveti si voi intamplari asemanatoare de la Ana si Ion?


Leave a comment

Gymboland City, un loc de joaca cu pretentii

Pentru ca cele mai citite articole ale mele din anul care tocmai s-a incheiat, au fost cele despre gradinitele din Constanta si cele despre locurile de joaca, as vrea sa impartasesc cu voi si experienta scurta pe care am avut-o cu Gymboland City mall.

Nu ducem prea des copiii la locul de joaca, iar in ultima perioada acest lucru s-a intamplat foarte rar. Ieri, pentru ca aveam putina treaba si cei mici sunt in vacanta, m-am gandit sa ii duc la un loc de joaca. Bineinteles, cu acordul lor. Mi-a fost mai usor sa merg la Gymboland in City mall. Maaare teapa!

Domnisoara de la intrare m-a intrebat varsta copiilor. I-am spus ca au 2 si 5 ani si ca vreau sa intru cu cel de doi ani. Stiu regula locurilor de joaca in care copiii sub 3 ani trebuie insotiti de parinti. Asa este si in regulamentul de pe site-ul lor. Si eram ok cu asta. M se descurca singur sau cu ajutorul lui T, iar eu as fi putut butona putin, fiind langa ei.

Insa nu toate locurile de joaca isi doresc clienti. Sau stiu sa ii respecte pe cei pe care ii au… Domnisoara m-a trimis la plimbare cu un `Nu va pot lasa sa intrati decat pana ce se aglomereaza. Apoi trebuie sa va dau afara!` Nu sa ies eu, ci sa ma dea ea afara… pe banii mei, bineinteles.

Cand a auzit asta, T a spus ca fara fratele lui el nu intra acolo. L-am apreciat pentru aceasta decizie si pentru cum a putut el sa refuze o ora de joaca intr-un loc nou, solidar fiind cu fratele lui.

Am plecat cu un gust amar. In primul rand pentru ca regula mi s-a parut stupida: poti intra cu copii mai mici doar pana se aglomereaza, apoi te da afara. Cu alte cuvinte, daca intri cu un copil de 2 ani si 11 luni, acesta se va juca doar pana decid ei ca e aglomerat si trebuie sa iasa acel copil… care, culmea, a platit bilet de intrare. Apoi, atitudinea fetei de la receptie mi-a lasat un gust amar… Nu pentru ca am fost refuzata (stiu sa apreciez un refuz bine ambalat), ci pentru aroganta si modul de exprimare. Insa nu e numai vina ei, e vina celui care a angajat-o, e vina celor care sunt clienti si o accepta asa…

Asadar, inca un loc de joaca taiat de pe lista mea, si asa destul de scurta…

Voi ce experiente ati avut la Gymboland?


Leave a comment

Carti fara pereche: Sub pamant… sub ape…

Azi am ales sa scriu despre o alta carte pentru copii, foarte interesanta si utila… T nu reuseste sa se mai desparta de ea de o luna, de cand a primit-o cadou de ziua lui: Sub pamant… Sub ape…

Pe scurt, cartea este o mica enciclopedie a ceea ce gasim sub pamant, respectiv sub ape… Este chiar impartita in aceste doua parti, astfel ca e foarte usor de parcurs continutul…

Desi are doar 5 ani, T intelege continutul cartii, ideile nu sunt foarte multe pe pagina si desenele sunt incitante si realiste. Copiii (si nu numai) afla specii de pesti de sub apa, afla despre scafandri si costumele lor, despre submarine, despre viata pe fundul marilor si oceanelor, despre monstrii din ape, despre cum functioneaza gheizerele si muuulte alte informatii. De asemenea, tot din aceasta carte aflam despre structura pamantului, despre ce animale traiesc sub pamant, ce plante se dezvolta sub pamant, despre conducte, gaz natural, platforme petroliere, apa subterana, mine si zacaminte naturale… Informatia e reala si frumos prezentata si ajuta pe cei mici sa inteleaga cum functioneaza lumea in care traim.

Dupa cum spuneam, este cartea citita zilnic de aproape o luna si T este mandru de cunostintele acumulate din aceasta carte. In sfarsit a uitat de Prima mea enciclopedie, o carte pe care o invatase deja.

Voi ce carti faine mai cititi?


Leave a comment

Icterul fiziologic si … fenobarbitalul

Citeam zilele trecute o postare despre un bebelus cu icter fiziologic caruia i se administra fenobarbital… Apoi am remarcat ca tot mai multi parinti primesc indicatia de a trata icterul fiziologic cu fenobarbital. Si, ce ma intriga cel mai mult, fara a face niste analize prealabile copilului si in perioada in care icterul este fiziologic. Adica normal.

Si mi-am amintit ca la M am primit si eu aceeasi indicatie de la un medic pediatru. Nu trecusera 2 saptamani de cand a aparul icterul (avea vreo 10 zile copilul) si fusesem la un control de rutina, ca mi se parea mie ca M are muci.  Medicul, de cum l-a vazut mai galben la fata, mi-a prescris fenobarbital. Nu m-am impacat cu ideea de a administra un astfel de medicament copilului meu nou-nascut, asa ca am cerut si parerea medicului meu de familie si, impreuna, am pus la cale un plan de monitorizare si tratament adecvat varstei copilului. In acest timp m-am informat temeinic, sa fiu sigura ca nu ii fac rau copilului.

Icterul fiziologic apare la mare parte din bebelusi ca urmare a acumularii bilirubinei in sange. Ficatul nu face fata procesarii bilirubinei, aceasta ramane in cantitate mare in sange si da pielii o culoare galbuie, la fel si ochilor. Bebelusii sunt mai somnolenti, mananca mai putin, ca prefera sa doarma si, ca atare, pot lua mai putin in greutate. Toata povestea asta poate dura pana la 2 saptamani. Daca se prelungeste, inseamna ca functia ficatului de a degrada bilirubina nu este completa si vorbim de icter prelungit, icter ce poate avea si alte cauze, ce trebuie stabilite prin analize, impreuna cu medicul (icter datorat incompatibilitatii de rh, de exemplu). S-a constatat ca bebelusii alaptati au, de multe ori, perioade mai lungi de icter decat cei hraniti cu formula. In acest caz se urmareste cu atentie daca iau in greutate, se urmaresc anumiti indicatori, pentru a stabili cand si cum trebuie intervenit.

Icterul poate provoca complicatii grave, daca nu este tinut sub observatie. Totul sta in cantitatea de bilirubina prezenta in sange. Daca bilirubina din sange depaseste 25 mg/dL, copilul poate avea complicatii grave care pot duce chiar la moartea lui.

Oricum ar fi, mi se pare prea mult un tratament cu fenobarbital, dat ca pe paine calda, unor bebelusi abia veniti pe lume, fara analize in prealabil si fara a incerca alte cai de tratare. Si fara a astepta perioada in care icterul e fiziologic. Sunt multe alternative pentru a ajuta copilul sa treaca mai usor peste perioada icterica, printre care expunerea la soare, fototerapie, iar in cazuri mai grave se fac transfuzii de sange sau tratamente cu imunoglobulina.

Noi, eu si medicul de familie, am monitorizat cu atentie bilirubina din sange. Maxim a avut 15 mg/dL, asa ca nu mi-am facut prea multe griji. Chiar daca era iarna, am stat mult cu bebelusul afara, il tineam langa fereastra in casa. Am facut si un tratament natural sa il ajutam. Si cam atat, pentru ca a trecut pe la 2-3 luni. In ultima perioada valorile erau din ce in ce mai mici, insa pielea ii era in continuare colorata.

Ceea ce vreau sa spun cu acest articol nu este sa refuzati tratamentul, oricare ar fi el, insa inainte de a da fenobarbital unui bebelus nu ar strica putina documentare. Fenobarbitalul este un medicament puternic, poate avea efecte grave pe termen lung si chiar daca multi copii au fost tratati de icter in acest mod, nimic nu va garanteaza ca si copilul vostru va tolera bine acest medicament. Unele organizatii nu recomanda fenobarbital copiilor mai mici de 12 ani deoarece nu s-a putut confirma siguranta in utilizarea lui la aceasta grupa de pacienti. Desi in prospectul romanesc apar doar cateva efecte adverse ale administrarii fenobarbitalului, in prospectele americane am gasit liste lungi de posibile efecte adverse, unele chiar foarte grave.

Fenobarbitalul a fost folosit pentru tratarea icterului fiziologic pana in 1950 (ca sa vedeti cat suntem de inapoiati la acest capitol), cand s-a descoperit fototerapia, aceasta devenind principala cale de tratare a icterului nou-nascutilor.

Este bine de stiut ca exista solutii mai usoare, cu mai putine efecte adverse, pentru tratarea icterului prelungit inainte de a apela la medicamente puternice sau transfuzii.


2 Comments

Vine vara! Hai la terasa!

A venit vara si, odata cu ea, s-au inmultit iesirile la terasa, statul prelungit afara si intalnirile cu prietenii. Am iesit si noi sa luam pulsul teraselor din Mamaia si nu numai, asa ca m-am gandit sa fac si un articol pe tema asta.

Pentru ca plimbam cu noi, aproape de fiecare data, si doi copii, cautam sa ne asezam la terase cu un loc de joaca pentru cei mici. Astfel, avem asigurate cateva minute in care putem conversa cu adultii, ca intre adulti. Chiar daca din cand in cand ne mai ridicam sa alinam o cazatura, sa cautam un fugar sau sa ascultam o poveste.

Pana acum am gasit cateva terase la care ne vom intoarce cu drag. Serviciile au fost ok, mancarea (acolo unde am consumat) a fost gustoasa si nu am avut motive sa ne intrebam daca e proaspata sau nu si cei mici s-au simtit bine. Azi va povestesc despre Goa Beach, Bicaz Pirates Resort si restaurantul marinei de la Limanu.

La Goa Beach am ajuns de cateva ori cu cateva prietene si copiii nostri cei mici (intre 1 an jumate si 2 ani). Noi am stat relaxate pe terasa sau la plaja, cei mici fiind ocupati la locul de joaca sau in nisip, pe malul marii. Am fost tratate frumos, cafeaua este ok-ish, limonada este si ea buna, nu am consumat mancare, deci nu stiu daca e buna sau nu. Ne-a placut locul de joaca de langa terasa care i-a tinut ocupati 2 ore pe copii, fara a ne solicita pe noi, mamicile, foarte mult.

la Bicaz Pirate`s Resort am ajuns din intamplare, la o sueta cu prietenii. Langa terasa este un loc de joaca in forma de corabie unde T a alergat vreo 2 ore fara sa dea semne de oboseala. Am si mancat si am fost multumiti de alegere, de calitatea mancarii si de servire. Din pacate, desi e asezata langa plaja, nu aveam vedere la mare, in fata terasei fiind o cladire mica (probabil beach barul lor). M a dormit tot timpul, asa ca nu a fost nevoie sa stau cu el la locul de joaca (ar fi trebuit supravegheat, locul fiind destinat copiilor mai mari). Mi-a placut tare mult si receptia hotelului, creata in forma unei corabii de pirati, podeaua ma ducea cu gandul la apa. In receptie era si un papagal tare simpatic si vorbaret. Si era foarte curat.

Intr-o zi de week-end pentru care nu aveam cine stie ce planuri, ne-am gandit sa vizitam Marina din Limanu. Acolo am gasit si un restaurant, cu terasa, unde am luat pranzul. Nu am vazut vreun loc de joaca, insa baietii au fost incantati sa priveasca ambarcatiunile cat au asteptat mancarea, sa culeaga melci si sa alerge. Personalul restaurantului a fost amabil si nu parea deranjat in vreun fel de energia celor mici. Dimpotriva, se mai juca cu ei in pauze. Am mancat peste bun si proaspat si inghetata.

Vara e abia la inceput, asadar, pe masura ce voi mai gasi terase in care sa ne simtim bine alaturi de copii, va voi povesti aici despre ele.

Voi ce recomandari mai aveti?


1 Comment

Secretul monstrului… sau carte cu talc pentru mari si mici deopotriva

Nu am ajuns la Bookfest si eram ingrijorata ca va trece mult timp pana voi reusi sa iau cartea Otiliei Mantelers, Secretul monstrului. Insa o prietena mi-a facut o surpriza minunata si mi-a adus-o in weekend. Nu am avut rabdare pana acasa, si, desi eu nu citesc in masina (mi se face rau), l-am intrebat pe T daca vrea sa o rasfoim. El a luat-o, s-a uitat pe ea singur, si mi-a intins-o, spunand: `Citeste-mi-o!`. M-am conformat, mai ales ca eram si eu curioasa care e secretul monstrului.

DSC_6426.JPG

M-am asezat comfortabil, sa poata vedea si T din spate, si am inceput sa citesc. Nu m-a intrerupt deloc. A ascultat cu atentie pana la sfarsit si apoi a dat verdictul: `Mai citeste-o o data!`. L-am refuzat ca deja mi se facuse rau, insa i-am promis ca o vom citi a doua zi, cand ajungem acasa.

A doua zi dimineata, cum m-am trezit, cartea ma astepta linistita pe fotoliu. Dupa toaleta de dimineata i-am citit-o iar. Ii place. Nu au fost intrebari deosebite, nu a fost curios de monstru si de ce nu mai are putere dupa lupta cu familia Pisicescu si ma intrebam cum asa…

DSC_6429.JPG

Apoi mi-am amintit ca in urma cu aproximativ un an a venit de la gradinita cu ideea de monstri… Ne tot spunea ca ii e frica de monstru, de bau bau… E drept, nu a refuzat niciodata somnul seara din cauza vreunui monstru, insa devenise suparator pentru noi, parintii, cand vedea acel monstru. Degeaba i-am spus noi ca nu exista in realitate, ca noi nu il vedem… din cand in cand isi aducea aminte de monstru si ne spunea ca el nu merge in dormitor de teama monstrului. Intr-o seara ne-am luat la bataie cu monstrul. Am intrat in jocul lui si ne-am batut cu perne, ne-am alergat prin casa si am ras pana am obosit. A doua zi am repetat povestea… si, cumva, monstrul a disparut ca prin minune… Citisem despre fricile copiilor si lupta cu ele cu ceva timp inainte, atat pe blogul Otiliei, cat si in cartea lui Larry Cohen. Si, deloc surprinzator pentru mine, ideile au functionat.

Lupta copiilor cu monstrii e povestita foarte frumos de Otilia in aceasta carte. E utila si rapid de urmarit pentru parinti, e o poveste minunata, ilustrata frumos pentru copii. Si e o poveste reala, chiar daca personajele sunt animale.

Ce i-a placut cel mai mult lui T din poveste? Exact secretul monstrului, un secret neasteptat, care arata vulnerabilitatea lui si il face chiar simpatic.

Sper ca Otilia sa scrie muulte povesti asemanatoare, utile si pline de surprize!

Si stiu ca v-am mai zis, insa nu uitati de seminarul despre limite de pe 10 iunie! Ne vedem acolo!