mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Vine vara! Hai la terasa!

A venit vara si, odata cu ea, s-au inmultit iesirile la terasa, statul prelungit afara si intalnirile cu prietenii. Am iesit si noi sa luam pulsul teraselor din Mamaia si nu numai, asa ca m-am gandit sa fac si un articol pe tema asta.

Pentru ca plimbam cu noi, aproape de fiecare data, si doi copii, cautam sa ne asezam la terase cu un loc de joaca pentru cei mici. Astfel, avem asigurate cateva minute in care putem conversa cu adultii, ca intre adulti. Chiar daca din cand in cand ne mai ridicam sa alinam o cazatura, sa cautam un fugar sau sa ascultam o poveste.

Pana acum am gasit cateva terase la care ne vom intoarce cu drag. Serviciile au fost ok, mancarea (acolo unde am consumat) a fost gustoasa si nu am avut motive sa ne intrebam daca e proaspata sau nu si cei mici s-au simtit bine. Azi va povestesc despre Goa Beach, Bicaz Pirates Resort si restaurantul marinei de la Limanu.

La Goa Beach am ajuns de cateva ori cu cateva prietene si copiii nostri cei mici (intre 1 an jumate si 2 ani). Noi am stat relaxate pe terasa sau la plaja, cei mici fiind ocupati la locul de joaca sau in nisip, pe malul marii. Am fost tratate frumos, cafeaua este ok-ish, limonada este si ea buna, nu am consumat mancare, deci nu stiu daca e buna sau nu. Ne-a placut locul de joaca de langa terasa care i-a tinut ocupati 2 ore pe copii, fara a ne solicita pe noi, mamicile, foarte mult.

la Bicaz Pirate`s Resort am ajuns din intamplare, la o sueta cu prietenii. Langa terasa este un loc de joaca in forma de corabie unde T a alergat vreo 2 ore fara sa dea semne de oboseala. Am si mancat si am fost multumiti de alegere, de calitatea mancarii si de servire. Din pacate, desi e asezata langa plaja, nu aveam vedere la mare, in fata terasei fiind o cladire mica (probabil beach barul lor). M a dormit tot timpul, asa ca nu a fost nevoie sa stau cu el la locul de joaca (ar fi trebuit supravegheat, locul fiind destinat copiilor mai mari). Mi-a placut tare mult si receptia hotelului, creata in forma unei corabii de pirati, podeaua ma ducea cu gandul la apa. In receptie era si un papagal tare simpatic si vorbaret. Si era foarte curat.

Intr-o zi de week-end pentru care nu aveam cine stie ce planuri, ne-am gandit sa vizitam Marina din Limanu. Acolo am gasit si un restaurant, cu terasa, unde am luat pranzul. Nu am vazut vreun loc de joaca, insa baietii au fost incantati sa priveasca ambarcatiunile cat au asteptat mancarea, sa culeaga melci si sa alerge. Personalul restaurantului a fost amabil si nu parea deranjat in vreun fel de energia celor mici. Dimpotriva, se mai juca cu ei in pauze. Am mancat peste bun si proaspat si inghetata.

Vara e abia la inceput, asadar, pe masura ce voi mai gasi terase in care sa ne simtim bine alaturi de copii, va voi povesti aici despre ele.

Voi ce recomandari mai aveti?


1 Comment

Secretul monstrului… sau carte cu talc pentru mari si mici deopotriva

Nu am ajuns la Bookfest si eram ingrijorata ca va trece mult timp pana voi reusi sa iau cartea Otiliei Mantelers, Secretul monstrului. Insa o prietena mi-a facut o surpriza minunata si mi-a adus-o in weekend. Nu am avut rabdare pana acasa, si, desi eu nu citesc in masina (mi se face rau), l-am intrebat pe T daca vrea sa o rasfoim. El a luat-o, s-a uitat pe ea singur, si mi-a intins-o, spunand: `Citeste-mi-o!`. M-am conformat, mai ales ca eram si eu curioasa care e secretul monstrului.

DSC_6426.JPG

M-am asezat comfortabil, sa poata vedea si T din spate, si am inceput sa citesc. Nu m-a intrerupt deloc. A ascultat cu atentie pana la sfarsit si apoi a dat verdictul: `Mai citeste-o o data!`. L-am refuzat ca deja mi se facuse rau, insa i-am promis ca o vom citi a doua zi, cand ajungem acasa.

A doua zi dimineata, cum m-am trezit, cartea ma astepta linistita pe fotoliu. Dupa toaleta de dimineata i-am citit-o iar. Ii place. Nu au fost intrebari deosebite, nu a fost curios de monstru si de ce nu mai are putere dupa lupta cu familia Pisicescu si ma intrebam cum asa…

DSC_6429.JPG

Apoi mi-am amintit ca in urma cu aproximativ un an a venit de la gradinita cu ideea de monstri… Ne tot spunea ca ii e frica de monstru, de bau bau… E drept, nu a refuzat niciodata somnul seara din cauza vreunui monstru, insa devenise suparator pentru noi, parintii, cand vedea acel monstru. Degeaba i-am spus noi ca nu exista in realitate, ca noi nu il vedem… din cand in cand isi aducea aminte de monstru si ne spunea ca el nu merge in dormitor de teama monstrului. Intr-o seara ne-am luat la bataie cu monstrul. Am intrat in jocul lui si ne-am batut cu perne, ne-am alergat prin casa si am ras pana am obosit. A doua zi am repetat povestea… si, cumva, monstrul a disparut ca prin minune… Citisem despre fricile copiilor si lupta cu ele cu ceva timp inainte, atat pe blogul Otiliei, cat si in cartea lui Larry Cohen. Si, deloc surprinzator pentru mine, ideile au functionat.

Lupta copiilor cu monstrii e povestita foarte frumos de Otilia in aceasta carte. E utila si rapid de urmarit pentru parinti, e o poveste minunata, ilustrata frumos pentru copii. Si e o poveste reala, chiar daca personajele sunt animale.

Ce i-a placut cel mai mult lui T din poveste? Exact secretul monstrului, un secret neasteptat, care arata vulnerabilitatea lui si il face chiar simpatic.

Sper ca Otilia sa scrie muulte povesti asemanatoare, utile si pline de surprize!

Si stiu ca v-am mai zis, insa nu uitati de seminarul despre limite de pe 10 iunie! Ne vedem acolo!


Leave a comment

Contraste in purtarea bebelusului

Azi ma miscam cu ceva treaba prin oras.

In prima parte a diminetii M (1 an jumate aproape) dormea, asa ca il purtam de zor in SSC. Il mai mangaiam, il mai pupam… Intru intr-un magazin sa iau ceva de mancare. O vanzatoare tanara, draguta, zambitoare. Dupa ce ma serveste spune: `Ce fel sta el acolo!` Zambesc. Incurajata, continua: `Eu n-as putea sa stau asa!`. Ma gandesc, cu rautate recunosc, `cine te-ar tine!`. Raspund zambind: `Cum asa? Lipit de mama ta? In siguranta? Simtind bataile inimii? Simtind iubirea mamei tale? E cel mai bun loc din lume pentru el!`. A ramas putin cu gura cascata… Am iesit nerabdatoare din magazin.

Mai tarziu am luat niste fructe din piata si pentru a nu alerga cu pungile in mana dupa M, l-am pus in SSC. Ne jucam frumos, iniminimainimo. El incerca sa ma imite, radeam amandoi. Mai ales cand ii iesea… Ne opreste un batran (peste 70 de ani dupa statura, fata si port), zambind. Imi  spune zambind: `Nu va suparati pe mine, lasati-ma sa va dau un sfat!`. Ascult. Si el continua: `Sa fiti intotdeauna prietena copilului acesta, sa radeti, sa va jucati cu el asa, ca acum. Sa ii spuneti povesti… si el va veni la dumneavoastra. Ca stie ca este iubit.`M-a emotionat, recunosc. I-am promis ca asa voi face.

De ce va povestesc? Pentru ca intalnesc des aceste `personaje` pe strada, fiecare cu filozofia lui de viata, fiecare cu povestile lui. Cand am timp, ma opresc sa ascult ce au de spus. La inceput ma enervam cand nu gandeau ca mine. Acum sunt mai calma. Incerc doar sa scot in evidenta ce cred eu si cam atat…

 


Leave a comment

Despre targuri si produsele lor

Sunt un mare fan al targurilor. Handmade, de copii, de mancare sau haine si incaltaminte, orice targ ar fi imi place sa merg, sa vad si sa cumpar atunci cand gasesc ceva interesant sau bun.

Am fost zilele trecute la targul de la Pavilionul expozitional din Mamaia. Nu mai fusesem de multa vreme si eram curioasa daca gasesc ceva fain. Eram si cu chef de cheltuit, asa ca m-am pus pe vizitat. Am gasit si rele si bune. Si despre astea vreau sa va vorbesc acum.

Afara, in parcarea targului erau tarabe (multe) cu flori, mancare si oarece produse chipurile handmade. Florile erau frumoase, chiar tentante. Mancarea… era peste tot. Erau producatori (sau distribuitori, nici nu mai conteaza) de preparate de carne, fructe, paine si branzeturi. Toate produsele erau expuse la vedere, afara, in aer liber, neacoperite. Oricine putea pune mana, stranuta pe langa ele, erau fructele langa branza si carne. Mi s-a parut o bomba microbiologica acolo. Nu sunt pretentioasa de felul meu, insa nu am avut curaj sa gust sau sa cumpar ceva de pe acele tarabe. Stiam ca produsele perisabile trebuie protejate, tinute la frig, chiar si in cazul targurilor. Aici nu erau asa… erau peste tot, intinse pe tarabe, in bataia soarelui si la indemana oricui. Oare cei de la ANPC sau DSV controleaza aceste targuri? Mie mi se pare ca nu.

Tot afara erau si asa zisii mestesugari,  cu produse `hand made in china`. Nu contest ca acei papuci, linguri, oale si ce mai vindeau ei acolo, nu erau facute de mana. Insa calitatea lor era vizibil slaba si etichetele (acolo unde existau) dovedeau provenienta.

La acest targ am intalnit si cativa artisti handmade locali. Ii vad des la targurile de profil, le apreciez munca si sper sa razbata in lumea asta. Nu le dau numele azi pentru ca nu sunt sigura ca mi-i amintesc pe toti si nu as vrea sa fiu partinitoare. Insa am gasit haine pictate manual, bijuterii din fimo, plante prinse in rasina, purtabile ca bijuterii,  produse cosmetice, papioane si bentite.

Despre hainele din targ (exceptandu-le pe cele pictate manual) nu am cuvinte de apreciere. Mi s-au parut de slaba calitate, din materiale  urate si uneori nesanatoase, prea scumpe. Eu una nu am gasit nici o haina care sa ma imbie sa o probez. Si nu sunt `in pas cu moda`, ci doar imi plac hainele frumoase, care imi lasa pielea sa respire, comode.

Dezamagita de ceea ce am gasit la haine, am plecat fara sa incerc sa vad ce incaltaminte s-a expus la targ. Poate data viitoare… desi nu sunt convinsa ca imi fac timp sa ajung…


Leave a comment

Festivalul Dapyx si Festival du bonheur

Am fost la Medgidia la Festivalul Dapyx si la Festival du bonheure, asa ca revin cu detalii, in caz ca vreti sa stiti cum a fost.

Ieri a fost a doua zi a Festivalului Dapyx si prima cu ateliere. am fost cu cei mici, bineinteles. Si s-au distrat foarte bine.  Si noi, adultii, ne-am simtit bine. Mi-a placut ca nu era aglomerat, ca taberele erau asezate in spatii generoase si nu era necesar sa ne inghesuim pentru a vedea ceva. Poate am avut si putin noroc pentru ca am ajuns la primele ore, cand unii copii inca mai dorm (dupa 10, oricum). Cei mici au vazut o multime de lucruri, au putut tine o pusca in mana, au probat caschete si aparatori, au tras cu arcul, au batut monede sau au olarit. Au avut de unde alege si, desi era foamea mare, cu greu s-au dat dusi din tabara.

Masa de pranz am luat-o la Festival du bonheur si nu am regretat. Nu mai stiu ce nebunii am mancat, insa au fost delicioase. Cei mici ai mancat paste (proaspat facute) cu rosii si busuioc si le-a placut si lor. Desertul a fost si el delicios, eu am ales o pizza cu nutella si alune (cum altfel?!) si sotul o placinta cu mere. Asadar, si masa de pranz a fost un succes.

Seara ne-am intors la Medgidia pentru concert. A fost seara Rock si am ascultat Pasarea Rock si Iris. Pentru Cargo nu am mai putut ramane, cei mici dormeau deja si era greu sa stam cu ei in brate. Concertul s-a tinut pe stadion si picii s-au jucat, au alergat, au topait, au dansat… s-au simtit bine. T a adormit strigand Iris! Iris! Iris!

DSC_6103

Ziua de ieri a fost un mare succes. Festivalurile au fost pe placul nostru si le recomand cu drag.


2 Comments

Redescopera femeia din tine sau cum ma incarc eu cu energie pozitiva…

Aseara am fost la evenimentul Redescopera femeia din tine, organizat de BB Center. V-am spus cum ma incarc eu de toata energia pozitiva atunci cand merg la evenimentele BB Center? Nu imi dau seama ce e… poate faptul ca rezonez cu ceea ce se discuta si se gandeste in acel mediu, poate faptul ca parintii care frecventeaza BBCenter sunt mai relaxati, mai veseli, mai fericiti…

Poate doar mi se pare… desi, la fiecare eveniment la care am participat am simtit aceeasi energie pozitiva… Stiu, unii vor spune ca am luat-o razna… ca simt energii… insa nu e chiar asa… doar ca de fiecare data vin acasa mai vesela, cu idei noi, utile, cu forte proaspete, gata sa o iau de la capat…

Sunt convinsa ca fiecare dintre noi experimenteaza astfel de trairi intr-un anumit mediu… Unii vin incarcati pozitiv de la sala, altii de la munca, iar unii de la cafenea… indiferent de unde va intoarceti mai veseli si mai plini de energie, e bine sa frecventati acel loc cand timpul va permite. Eu merg din cand in cand la evenimentele organizate de BB Center si, pe langa faptul ca aflu lucruri noi, ma incarc si de energie…

De exemplu, azi am aflat ca #suntfrumoasa. Ca atitudinea e esentiala. Si ca pot avea timp pentru mine, daca imi doresc asta cu adevarat. Ca trebuie sa incetez sa caut scuze pentru lipsa mea de timp si sa incep sa caut solutii si activitati placute…

Voi ce ati facut azi pentru voi?


Leave a comment

Parenting si antiparenting…

Mi-am amintit, datorita unei postari pe un grup, de grupul de Antiparenting si experienta mea (foarte scurta) in acest grup.

Initial, mi-a sarit in ochi, bineinteles ca pe Facebook, denumirea grupului: Antiparenting. Am zis ca e interesant, un grup impotriva ideei de parenting. Ma gandeam, in prostia mea, ca niste oameni draguti, care s-au saturat de blogurile si trainerii de parenting, au creat un astfel de grup in care isi promoveaza ideile proprii, bazate pe respect si intelegere pentru copii. Pentru ca imi vine greu sa cred ca in zilele noastre mai  sunt parinti care vor sa isi bata copiii, sa ii trateze agresiv… Stiu ca exista acesti parinti, insa ma gandeam eu ca ei inca nu au descoperit metodele prin care sa renunte la agresivitate, nicidecum nu m-am gandit ca vor sa isi agreseze copiii.

Se pare ca m-am inselat. Exista parinti care, desi stiu ca sunt cai prin care sa educe pozitiv copiii, ei aleg sa ii bata. Mai mult, grupul acesta este creat si administrat de un om al bisericii, adica exact un om care ar trebui sa protejeze copiii de agresiune. Si care nu are copii…

Am rezistat pe acest grup mai putin de o zi, timp in care am citit doar cateva postari. Si imi venea sa plang. Pentru ca nu pot concepe cum poti merge la Biserica sa te inchini unui Dumnezeu iubitor si bland, si totodata sa agresezi copiii (fie doar cu o palma, fie verbal). Nu sunt practicanta de religie. Nu am nimic cu cei care practica o forma sau alta de religie. Ma gandesc ca e bine. Si cred ca Dumnezeu, indiferent de forma sa (Allah, Buda etc.) ne iubeste pe fiecare in parte, mai ales pe copii. Si daca Dumnezeu ne iubeste, si daca religia promoveaza pacea intre oameni, iubirea fata de semenii tai, cum Doamna iarta-ma, sa inciti la violenta asupra copiilor, tu slujitor al Domnului?

Subiectul este atat de sensibil pentru mine ca nici macar nu reusesc sa imi gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce simt. In orice caz, grupul cred ca si-a atins tinta… a adunat destui oameni care acum au gasit scuza perfecta sa isi mai verse nervii pe copii, fara a fi priviti altfel, fara a simti vreo urma de regret, ca doar asa a zis `parintele`. Care parinte, intre timp, si-a facut publicitate si bani pe spatele/fundul unor copii nevinovati… Pacat!