mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Vopsit sanatos? Se poate!

M-am intrebat deseori cum ma pot vopsi mai sanatos, mai ales ca firele albe isi tot fac aparitia si arata…neplacut. Pe timpul celor doua sarcini am fost foarte stresata de modul in care arata parul meu, insa nu m-am incumetat sa il vopsesc foarte des… Stiu ca vopseaua de par e sigura in sarcina si alaptare, insa mirosul… si chimicalele… expunerea… nu mi s-au parut ok. Asa ca am facut-o cand eram nevoita (evenimente, stima de sine scazuta etc.)

Insa, de curand, am descoperit vopsitul sanatos! Da, exista si asa ceva, chiar aici, in Constanta! V-am mai povestit de Nicoleta, despre cat de mult imi place cum lucreaza si despre cat de deschisa este.

De curand, Nicoleta a adus in Constanta vopsea de par si produse specifice organice, Oway. Prima data cand mi-a propus sa ma decoloreze si sa ma vopseasca cu Oway, am fost destul de reticenta. Cine n-ar fi? Ma gandeam ca va trebui sa platesc o gramada de bani in plus doar pentru ca pe eticheta acestor produse scrie `Organic`. Insa am acceptat totusi provocarea, curioasa fiind. Si nu am regretat!

Stiti cum arata parul vostru atunci cand il decolorati si il vopsiti, nu? Fara vlaga, matura, nu se asaza etc. Asa arata si al meu, chiar daca este foarte scurt. Parca mi-am pus o matura pe cap! Ei, dupa ce m-am vopsit cu produsele Oway, parul era matasos, moale, se aseza frumos… Ma gandeam ca minunea nu va dura mult. Mai ales ca dupa fiecare vopsire si decolorare, cumva se facea ca parul isi pierdea stralucirea dupa prima spalare si aparea in peisaj acea culoare de `galben pui`, specifica decolorarii cu pudra. Nu a mai fost cazul de data aceasta. Parul a ramas la fel de frumos colorat multa vreme, pana a trebuit sa il vopsesc din nou ca a crescut prea mult.

Cu o luna in urma, pentru ca aveam un eveniment si trebuia sa ma vopsesc, insa nu eram in Constanta, am ales iar vopsitul clasic. Mi-am luat vopsea de decolorare si o vopsea bio de la un magazin cu produse profesionale din mall. Am regretat mult aceasta decizie! Am revenit la parul `matura`, dupa prima spalare a inceput sa iasa vopseaua si aratam ca o zebra…

Nerabdatoare, am ajuns iar la Nicoleta si am apelat la produsele Oway. Sunt fericita ca le-am descoperit. Nu mai trebuie sa stau in mirosul specific de chimicale, parul ramane moale chiar daca il decolorez, sunt evident mai sanatoase! Nu cred ca ma voi mai intoarce la vopselurile clasice pentru par.

Voi unde va vopsiti parul?

Advertisements


Leave a comment

Povestea mea de alaptare…

Sau cum am reusit sa esuez si sa reusesc in alaptare

Nu mai stiu daca am povestit sau nu despre inceputul meu in alaptare, insa simt ca e cazul sa ma destainui din nou. Mai ales ca acum vad lucrurile cu alti ochi. Pe masura ce trece timpul imi dau seama ca lucrurile s-au intamplat intr-un anume fel cu un motiv. Si pe masura ce trece timpul sunt mai impacata cu mine pentru startul prost in alaptare…

Stiam ca vreau sa alaptez inca de cand eram la facultate. La cursul de nutritie am avut parte de un cadru didactic extraordinar, care a stiut si a subliniat importanta alaptarii in viata unui copil, unei mame, unei familii. Cand am ramas insarcinata prima data nu stiam cum vreau sa nasc, insa stiam ca vreau sa alaptez. Acest lucru m-a facut sa ma indrept spre cursurile Lamaze… si asa mi-am adancit si mai mult convingerea ca imi doresc sa alaptez. Mi se parea ca totul se va intampla natural, nu aveam nici cea mai mica teama ca va fi altfel. Insa realitatea a fost putin diferita…

Pentru ca bebe T era mic, lenes, cu icter si somnolent, nu tragea din `sisi` suficient. Incercarile mele de a-l trezi si a-l mentine treaz esuau de fiecare data. Asa ca incepuse sa se deshidrateze. Biberonul a fost solutia. Insa nu am acceptat acest lucru atat de usor. Asa ca am inceput sa citesc, sa caut solutii. Am incercat de mai multe ori sa alaptez exclusiv, insa nu am reusit. Insa nu am renuntat la `sisi`, am continuat sa ii dau. Apoi completam cu lapte praf. Am avut noroc ca a iubit mai mult `sisi` decat biberonul. Cand am inceput diversificarea (putin dupa 6 luni), am inceput sa scot din laptele praf, pe masura ce introduceam alimentele solide. Asa am reusit ca la 7-8 luni T sa nu mai manance lapte praf, ci `sisi` si mancare solida. La esecul meu au contribuit si informatiile false, subliminale, pe care le primeam fara sa vreau. De exemplu, aveam o imagine deja formata, cum ca bebe mananca la cateva ore, cate 5-10 minute. In rest, intre supturi, e vesel, sta in pat si gangureste, sau doarme. Sigur ca stiti imaginea, aproape in fiecare film sau reclama este intalnita. Apoi, la inceputul acomodarii cu viata de mamica, cand oboseala avea cote alarmante, parea atat de simplu sa prepari laptele praf… Pana am descoperit somnul impreuna, si alaptatul in orice pozitie. Cand T avea vreo 2 luni am experimentat somnul cu `sisi` in gura. Sugea toata noaptea, cand voia. Eu ma trezeam doar cateva secunde, pana ii bagam sanul in gura si apoi adormeam impreuna… atunci mi-am dat seama cat de greu si de obositor este sa te trezesti noaptea, sa deschizi bine ochii si luminile din casa, ca sa nu gresesti cumva masurile pentru lapte praf. Of, si cat de mult dura sa incalzesti apa la temperatura potrivita! Nu mai mentionez cat e de greu sa alegi apa potrivita pentru prepararea laptelui. Eram atat de fericita cand am reusit sa scot laptele praf noaptea! Si atat de odihnita! Si cand am reusit sa inlocuiesc laptele praf cu mancare solida, am fost si mai fericita! Aveam o grija mai putin, si e mare lucru la inceput de mamicie!

Cand am ramas insarcinata a doua oara, stiam ce am de facut. Stiam ca trebuie sa am rabdare si sa pun bebe la san cat de des pot. Asa ca inca din prima seara bebe M a dormit langa mine, cu sanul in gura. Chiar daca a avut icter prelungit, a fost mai sensibil si se putea trezi sa-l alaptez. Asa ca am facut-o, oricand, oriunde, fara frica sau rusine. Pentru ca trebuia sa manance. Mi-am luat un sistem si alaptarea a devenit mai usoara.. am dormit impreuna, iar din a treia luna chiar toti patru. Si e tare bine! Noptile sunt mai usoare, caci bebe are sanul la dispozitie si se poate hrani cand ii e foame. Excursiile si toate plimbarile sunt mai usoare pentru ca nu trebuie sa car o geanta plina cu aparatura de pregatit lapte praf dupa mine, pentru ca intotdeauna puiul are ceva de mancare la indemana, chiar daca mergem intr-o zona in care restaurantele sunt mai rare.

Alaptez de mai bine de 4 ani si iubesc fiecare moment in care am facut si fac asta. Faptul ca am reusit sa imi implinesc dorinta de a alapta e important pentru mine. Concluzia mea dupa 4 ani de alaptat: e cea mai frumoasa si plina de iubire perioada din viata mea ca mama (pana acum), cea mai usoara cale de a ma conecta cu puii mei, e dragostea cea mai pura…