mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Despre scoala si educatie… doar ganduri

Stiu, nu am mai scris de multa vreme, insa va asigur ca am un motiv destul de serios. Mi-as dori sa scriu mai des… uneori nici macar nu stiu despre ce sa scriu…

Azi am ales sa mai eliberez din gandurile despre scoala care nu imi dau pace in ultima vreme… Urmaresc de ceva vreme situatia invatamantului din tara si mi se pare incredibil cate transformari s-au produs in ultimul timp. Nici macar nu e vorba de educatia propriu-zisa, cat de birocratia din spatele ei. Copiii sunt buimaci, parintii nu mai stiu incotro s-o apuce iar profesorii sunt depasiti. Totul se schimba cu viteza luminii, nu stim in ce consta schimbarea, nimeni nu a facut o proiectie pe termen mediu si lung pentru a intelege unde duc aceste modificari.

Avem invatamant obligatoriu de la varste fragede (ceea ce nu e neaparat rau, atat timp cat se tine cont de dezvoltarea fiecarui copil in parte), insa nu avem gradinite si scoli capabile sa ii primeasca. Am mai dat si in institutiile particulare, care absorbeau o parte din numarul de copii de varsta scolara. Nu avem oameni pregatiti sa educe copiii cu diverse afectiuni, insa trimitem acesti copii in clase supraaglomerate, obligatoriu. Nu avem oameni pregatiti suficient, insa ii punem sa completeze hartii pana la epuizare. Vrem rezultate `ca afara`, insa nu le dam informatia necesara, materialele de lucru, metodica. Si tot asa…

In acest context, ma intreb ce sens are educatia? Cum poate ajuta scoala la dezvoltarea armonioasa a copilului meu, cand el nu este decat un numar asociat unui nume. Observ din ce in ce mai putini oameni daruiti meseriei lor, din ce in ce mai multa politica in scoala, din ce in ce mai putin timp pentru lucrurile cu adevarat importante. Si nici macar nu exista alternative… legale… sau legalizate…

Practic, statul ma obliga sa imi duc copilul la o scoala de stat, unde nu ii poate oferi conditii minime de siguranta. Nu mai vorbesc de dezvoltare emotionala… Statul nu se ingrijeste de astfel de lucruri de finete… Pentru ca nu stie… Sau nu poate…. Sau, si mai sigur, nu ii pasa.

Eu una nu mai am incredere in educatia pe care statul o poate oferi copiilor mei. De la profesori, la programa si conditiile din scoli si gradinite, toate sunt defavorabile unei educatii propice. Refuz sa imi trimit copilul la scoala/gradinita, unde ii sunt incalcate constant drepturile, unde este umilit de colegi si de cadrele didactice, unde propovaduim iubirea de Dumnezeu insa ne purtam urat cu semenii nostri, unde nota e mai importanta decat cunostintele acumulate, unde hartiile sunt degraba pregatite, insa lectiile nu au mai fost revizuite de ani buni… Unde se intampla multe, mai putin educatie…

Si ma tot intreb, din ce in ce mai des, ce as putea face eu sa schimb ceva? Pot scrie despre aceste lucruri, pot observa, pot trage de maneca atunci cand observ ceva nepotrivit… Insa mi se pare insuficient… Pot sa cer drepturile copilului meu, insa ma lupt cu morile de vant… Sau cel putin asa am impresia…

Ce credeti ca putem face pentru a schimba in bine situatia din sistemul de invatamant?

Advertisements


Leave a comment

Despre serbari, din nou…

Pentru ca azi este ultima zi de gradi/scoala de anul acesta, pentru ca si noi sarbatorim Craciunul si pentru ca evenimentele din ultimele zile m-au determinat sa ma gandesc mai mult la serbari, iata ca va scriu din nou despre ele.

Inca imi mentin parerea ca serbarile, cel putin la gradinita (insa si la scoala), asa cum sunt ele intelese de parinti si cadre didactice, nu aduc nici un beneficiu in viata copilului mic. Copiii sunt pusi sa invete poezii si cantece si sa le recite in fata unor oameni pe care nu-i cunoaste, sunt tinuti in stres (`stai acolo`, `nu te murdari`, `stai drept`, `fa asa`….), sunt emotionati si nimeni nu are timp sa le valideze emotiile si multe altele. Copiii nu invata despre traditii, despre motivele pentru care sarbatorim, despre prezenta scenica. Ei sunt pusi sa faca niste lucruri si le fac. Mai ales ca acum, in aceasta perioada vine Mos Craciun si trebuie sa fie ascultatori.

Mai mult, parintii alearga disperati dupa costumele picilor, dupa cadouri, multe cadouri, de parca doar despre asta e Craciunul… Cadou pentru copil la gradi, cadou pentru doamna, cadou pentru directoare, cadou pentru toti cei pe care poate nici nu-i salutam cand ii vedem pe strada… As fi curioasa ce s-ar intampla daca, in locul acestor cadouri cumparate, copiii ar aparea cu mici lucruri facute de mana lor, un glob, o decoratiune, o felicitare etc.

Rareori aud de serbari (intalniri) relaxate, unde copiii participa la pregatirea casei/gradinitei pentru sosirea colindatorilor, unde se impodobeste bradul, unde nu este asteptat Mosu` ci sunt asteptati colindatorii si sarbatoarea in sine. Se intampla, insa mult prea rar.

Ma gandesc ca viata noastra, a tuturor, ar fi mult mai relaxata si mai usoara daca am inlocui goana dupa mancare si cadouri cu timp petrecut impreuna…

Aceasta este rezolutia mea pentru aceste Sarbatori. Ceea ce va urez si voua!

Pana atunci, as fi curioasa sa stiu unde (la ce gradinita/scoala), in Constanta, se sarbatoreste Craciunul asa cum se cuvine, fara Mos si alte artificii, doar cu timp de calitate impreuna? Ma ajutati voi?