Vad din ce in ce mai des vorbindu-se despre activitati Montessori in diverse medii (gradinite, locuri de joaca etc.), gradinite cu cate o grupa Montessori (restul grupelor sunt traditionale), activitati in `stil` Montessori, jocuri si jucarii Montessori (si care, de fapt, sunt niste chinezarii ieftine si fara nici o legatura)… Nu ca sunt vreo experta, ca nu sunt, insa, de cand mi-am dus copiii la activitati Montessori am realizat ca nu orice activitate promovata astfel, este cu adevarat in spiritul a ceea ce a vrut Maria Montessori sa creeze.
Din pacate, denumirea Montessori nu este marca inregistrata, asadar oricine o poate folosi. Si poate nu m-ar deranja folosirea denumirii Montessori atunci cand mi se explica o anumita activitate sau cum functioneaza un joc. Insa ma deranjeaza aparitia acestei descrieri in mesaje publicitare tot mai agresive.
Nu e vorba ca se folosesc de aceasta denumire, insa, de cele mai multe ori, cei care fac astfel de afirmatii nu stiu nici ei despre ce e vorba. Nu stiu exact ce caracteristici are un joc Montessori, sau cum trebuie sa arate o carte in spiritul Montessori, sau cum se face o activitate Montessori. Si nici nu lucreaza cu cineva specializat in educatia Montessori. Nici eu nu stiu totul despre Montessori. Si nu am pretentia ca voi sti vreodata. Insa mi se pare nedrept sa folosesti denumirea fara a avea cunostinte minime legate de aceasta.
Unii cred ca daca pregatesti, impreuna cu copiii, la gradinita, o paine, ai facut o activitate Montessori. Insa nu e intotdeauna asa. Pentru ca cei mai multi, din lipsa de timp, spatiu, cunostinte etc., pregatesc ingredientele, le masoara, le amesteca, iar copiii se uita si au voie sa se joace putin cu aluatul. Eventual sa il puna in tava si sa ii urmareasca coacerea. In realitate, activitatea este Montessori atunci cand cei mici sunt implicati inca de la inceput. Ei trebuie sa isi caute ingredientele in bucatarie, sa isi ia ustensilele necesare, sa masoare singuri, sa amestece singuri, sa puna painea in cuptor si sa o verifice (cu ajutorul adultului, bineinteles) cand e gata. Mai mult, ei strang la finalul activitatii, spala vasele, dau cu matura. Asta implica multa mizerie, un timp indelungat si un anumit comportament al adultului supraveghetor. Iar un adult fara studii de specialitate, nu va avea rabdarea sa observe, fara sa intervina.
Repet, e doar parerea mea. E doar ceea ce am observat de-a lungul timpului.
Mai rau mi se pare ca nici potentialii clienti nu stiu exact despre ce e vorba. Adica, am fost si eu acolo. Copilul meu a fost dus la o clasa Montessori dintr-o gradinita traditionala. La inceput. Si am crezut ca e wow. Insa, abia mai tarziu, cand am incercat Montessori `adevarat`, cu oameni instruiti in acest sens, cu materiale Montessori, cu metode specifice de lucru, abia atunci am inteles ce nu e corect intr-o abordare `aproape` Montessori. De la atitudinea adultului, la spatiul creat special pentru copii, la programul de activitati si pana la materialele alese cu grija, prezentate cu un scop anume, totul formeaza `spiritul` Montessori. Nu, nu e suficient sa lasi copilul sa se descurce cum poate la imbracat sau dezbracat. Trebuie sa stii sa il ghidezi, sa il incurajezi. Iar acest lucru nu poate fi obtinut in `o zi/saptamana` cu activitati de tip Montessori. Sau intr-un loc de joaca `cu activitati tip Montessori`. Pai ori e Montessori, ori e o struto-camila…
Nu mai vorbesc de continuarea activitatilor in spiritul Montessori de acasa… e inutil… Macar acasa nu avem pretentia ca suntem instruiti in acest sens… Nu sunt multi parinti dispusi sa se pregateasca in educatia Montessori doar ca sa aplice acasa acest tip de educatie. Eu ii admir pe cei care incearca, insa, sa ofere o astfel de alternativa copiilor lor.
Voi ce experiente legate de educatia `aproape` Montessori aveti?
mamicieblog 