Copiii si zaharul

De curand am decis sa ma informez mai mult cu privire la zaharul din alimentatia copiilor, subiect controversat si destul de actual. Asa ca am gasit ceva informatii interesante, pe care doresc sa le impartasesc cu voi.

Las deoparte informatiile despre chimia si biochimia zaharurilor. Le pastrez pentru un alt articol. Am sa spun doar ca ultimele studii arata ca prin ingerarea zaharului se creeaza o dependenta, similara pana la un anumit nivel cu dependenta de droguri. Este destul de periculos sa mancam zahar in nestire, pe masura ce consumam mai mult, ne dorim mai mult. Pe acest lucru pare sa se bazeze si industria restaurantelor.

OMS recomanda un consuma de zahar de maxim 10% din totalul energiei ingerate, iar zaharurile simple sa nu depaseasca 5% din totalul energiei ingerate. Adica, la o dieta zilnica de 1500 kcal, 150 kcal sa provina din zaharuri.

Insa consumul de zahar este asociat si cu alte procese, comportamente si boli, si am sa redau in continuare cateva concluzii din articole stiintifice pe aceasta tema. Am selectat doar 13 articole din cele peste 60000 prezentate pe sciencedirect la cautarea dupa cuvintele cheie `sugar` si `children`.

Un studiu din 2004 facut pe copii de 5-6 ani, in care li s-a prezentat o serie de oranjade cu concentratii diferite de zahar, a masurat preferinta pentru gustul dulce al acestor copii in functie de restrictia copilului la dulciuri. Copiii cu cele mai mari restrictii la dulciuri au ales cele mai dulci produse.

Factorii dominanti care influenteaza alegerea bauturilor dulci la copii includ gustul, practica de control parental, accesibilitatea si publicitatea, se arata in acest studiu.

Sunt studii care arata ca unele restaurante (in cazul de fata din Canada) adauga zahar in mesele pentru copii. Cantitatea de zahar adaugata depaseste uneori recomandarea OMS.

Consumul de bauturi cu zahar in primii ani de viata ai copilului e legat cu modul acestuia de a-si alege alimentele in viitor. In general, copiii care consuma bauturi indulcite tind ca mai tarziu sa aleaga alimente nenutritive, de calitate slaba.

Intr-un studiu pe copiii din Marea Britanie s-a aratat ca nu exista o legatura intre consumul de bauturi indulcite la varsta de 5-7 ani si obezitate la varsta de 9 ani. Insa, in acelasi studiu, s-a demonstrat o relatie pozitiva intre consumul de bauturi `zero` (low calories) si obezitatea de la varsta de 9 ani care poate fi explicata prin incercarea esuata a copiilor obezi la 5-7 ani de a slabi.

Parintii influenteaza alegerea si consumul de bauturi indulcite, spune un alt studiu. Promovarea dietelor sanatoase, limitarea accesului la TV si ecrane si reducerea consumului de alimente tip fast food contribuie la reducerea consumului de bauturi indulcite.

Dietele bogate in fructoza, in special cand fructoza este adaugata in alimente procesate, pot determina hiperinsulinemia, cresc trigliceridele si rezistenta la insulina, de aceea se recomanda limitarea consumului de fructoza in cazul diabeticilor.

Un studiu pe 87 de adolescenti obezi arata ca acestia consuma mai mult zahar atunci cand li se restrictioneaza accesul la produsele dulci, indiferent de cantitatea consumata anterior restrictiei.

Intr-un alt studiu se arata ca jocurile impreuna cu copiii pot stimula consumul de fructe proaspete in randul acestora. Jucand un joc tip `memory` cu fructe, copiii au consumat mai multe fructe dupa joc.

Consumul de zahar a fost asociat cu aparitia cariilor dentare, de aceea exista numeroase studii pe aceasta tema. Intr-unul din aceste studii se arata ca nu tipul de zahar determina aparitia cariilor, cat frecventa expunerii la alimente si bauturi cu zaharuri si lungimea meselor.

S-a studiat inclusiv efectul exercitiului fizic asupra starii emotionale data de consumul de zahar si s-a aratat ca exercitiile personalizate pot ajuta in tratarea bolilor metabolice si afective date de consumul de zahar.

Unul dintre articolele studiate de mine a aratat ca atunci cand parintii consuma putine sau deloc bauturi indulcite, nu tin astfel de bauturi in casa, copiii lor vor consuma si ei mai putine astfel de bauturi.

Si, nu in ultimul rand, se pare ca obisnuinta are cea mai mare influenta asupra consumului de zahar. Efectul direct al controlului si autocontrolului asupra consumului de zahar este mediat in intregime de obisnuinta. Obisnuintele nesanatoase puternice concureaza cu eficienta alegerii unui stil de viata sanatos.

Asadar, daca dorim sa reducem cantitatea de zahar din dieta copiilor nostri sa nu uitam sa le fim exemplu, sa nu tinem in casa alimente cu mult zahar, sa nu consumam nici noi astfel de alimente. Interzicandu-le sa manance dulciuri sau sa bea suc nu ii va ajuta in acest demers. Insa ii putem incuraja sa faca mai multa miscare, sa iasa afara mai des, sa se joace mai mult si sa petreaca tot mai putin timp in fata ecranelor. Ne putem juca cu ei, jocul fiind cea mai usoara cale prin care pot retine informatii utile. Sa gatim impreuna, sa mancam impreuna, sa facem impreuna piata si orice tine de alimentatie.

Sa nu exageram mi se pare cel mai important. Au nevoie de zahar in dieta lor, mai ales cand au zile pline in care nu stau in fata ecranelor. Insa atentie la cantitate!

 

 

Asadar, ce mancam?

Mai sunt doua zile pana la evenimentul organizat impreuna cu BBCenter: Noi ce mancam? Este o prezentare in care am pus mult suflet si, mai ales, cunostintele mele dobandite in cei cativa ani de invatamant superior (5 de facultate, 4 de doctorat, 10 de predat si cercetat).

As vrea sa raspund multor intrebari prin acest eveniment… As vrea sa va povestesc ce si de ce mancam, daca sa alegem sau nu bio/eco, daca sa devenim sau nu vegetarieni…

La fel de bine pot raspunde la intrebari de genul: Iaurtul e facut cu bacterii din fecale? sau… in mancarea noastra exista resturi de gandaci? Sau cat zahar mancam zilnic fara sa ne dam seama? Sau cat zahar mananca cei mici? Va voi povesti, desigur, si despre meniurile din gradinitele din Constanta vizitate de mine…

Bineinteles ca stiu sa va raspund la multe intrebari care tin de alimente, de cum sunt obtinute, preparate, stocate, despre cat de sanatoase sunt, cum pot fi falsificate…

Sunt convinsa ca sunteti curiosi, asa cum am fost si eu…

Asadar, nu uitati sa va inscrieti cu un email la alinaflorea@bbcenter.ro sau un telefon la 0733 462 057.

Va astept!

Mesele de sarbatori cu copiii

Vin Sarbatorile de iarna cu traditiile specifice acestor zile. Poporul roman are nenumarate traditii in aceasta perioada, inclusiv in ale alimentatiei. E inutil sa mai spun si eu ca de sarbatori ar trebui sa avem grija ce si cat mancam, sa incercam sa fim mai cumpatati. Mai ales pentru cei care tin post sau care de regula nu au o alimentatie bazata pe produse grase, alcool si dulciuri. Cred ca toti suntem ispititi in aceste zile de abundenta de mancare asezata frumos pe masa, de cadrul festiv, de intalnirea cu cei dragi….

As vrea totusi sa amintesc ca cei mici invata de la noi, inclusiv in aceasta perioada. Daca noi mancam pana ni se face rau si ii indopam si pe ei, copiii vor perpetua acest obicei. Din pacate!

Asa ca va propun sa fiti exemplu pentru copiii vostri, sa asezati frumos masa impreuna cu ei, sa ii invatati sa isi puna in farfurie atat cat le trebuie, sa le aratati ca se pot opri atunci cand nu mai simt nevoia sa manance, cand simt satietatea. Sa aveti multe fructe la indemana, pe care sa le consumati cu drag impreuna. Sub brad pot fi, alaturi de cadouri, si fructe in loc de dulciuri.

Nu zic sa nu mancam dulce, zic doar sa nu abuzam de zahar. Si astfel sa ne invatam copiii ce e cumpatarea. Dulciurile primite in aceasta perioada pot fi fractionate pe mai multe zile. Fructele se mananca pe tot parcursul zilei, fara probleme. Sucul din comert ar trebui evitat si in aceasta perioada, ca pe tot parcursul anului. Poate fi inlocuit cu suc de fructe proaspat stoarse, de limonada cu putina miere sau cu un ceai de fructe.

Daca un copil nu primeste carne de porc pe parcursul anului, nu e momentul sa invete cum e sa ai o dieta bazata pe produse din carne de porc. Oricat de slaba ar fi, imbuibarea cu carne de porc cateva zile consecutive poate conduce la crearea unui disconfort si vizita la spital e ultimul lucru de care aveati nevoie, nu?

Eu stiu sigur ca asa voi face, asa am facut si anii trecuti. Si a fost minunat, nu am avut incidente neplacute. Mai mult, dupa masa de Craciun am iesit la o scurta plimbare care ne-a ajutat la digestie.

Voi ce experiente aveti cu mesele de sarbatori?

Cum convingi copilul sa manance fructe?

Azi, inca de la prima ora, am avut o revelatie, in momentul in care M s-a servit singur cu o para, lasata la intamplare pe un raft (era intreaga, spalata, ceruta de T ieri si nemancata). Sa va povestesc…

Relatia lui T cu fructele a fost una foarte buna, inca de la inceputul diversificarii. A mancat aproape orice fruct, venea si imi cerea ori de cate ori simtea nevoia. In timp si-a schimbat gusturile, nu mai mananca orice fructe, insa mananca zilnic cateva (mai mult decat portia recomandata).

Trebuie sa mentionez ca sucul de fructe nu intra in categoria fructelor, din punctul meu de vedere. Este concentrat in zaharuri, fibrele raman in pulpa care se arunca si este mai sarac in nutrienti decat fructul intreg. Asa ca evit sa le ofer copiilor suc de fructe. Nici noi nu consumam, oferindu-le astfel un exemplu. Ii las sa bea suc la petreceri, insa acasa le ofer fructe sau apa cand le e sete.

Revin… M nu a fost deloc prieten cu fructele. Chiar daca sunt dulci, chiar daca le-am avut la vedere (insa nu undeva de unde sa se poata servi singur), el nu consuma fructe la fel de multe. Pentru a-l face curios am inceput sa mananc eu fructe in prezenta lui mai des, sa ii ofer. Uneori lua o gura, doua, se stramba si pleca. Alteori reusea sa manance o jumatate de fruct. Nu l-am fortat, nu i-am impus. I-am povestit de fiecare data de ce sunt bune fructele, cat sunt de sanatoase si… cam atat….

Insa aseara am lasat o para pe raftul din sufragerie. O para intreaga, dorita de fratele lui, care intre timp a adormit. Dimineata, M a vazut-o, a luat-o si a mancat-o. Just like that!

Asadar, cheia succesului, din punctul meu de vedere, pentru a convinge un copil sa manance fructe, este sa il lasi sa decida singur cand ii sunt necesare, sa il lasi sa aleaga singur, sa ii oferi exemplul personal si sa lasi fructele la indemana. Simplu, nu?

Voi cum stati cu fructele?

Inghetata baby-friendly… sau cum convingem copiii sa manance fructe

T este un mare consumator de fructe. Mananca zilnic, din proprie initiativa, multe, multe fructe. Nu ii plac fructele preparate termic sau pasate. M, in schimb, evita fructele. Zilnic ii pun la dispozitie fructe, insa el rareori alege sa rontaie o felie de mar sau putina banana.

Asa ca intr-o zi m-am gandit ca ar fi fain sa le fac un fel de ciocolata raw. Am mixat un mango, un avocado si jumatate de banana cu doua linguri de pudra de roscove si o lingura de miere. Bineinteles ca nu le-a placut. Am gustat si eu si chiar mi s-a parut faina. E drept ca nici unul dintre baieti nu e amator de ciocolata tartinabila.

Imi parea rau sa arunc totul la cos, asa ca am regandit totul. Am batut niste smantana pana am obtinut o frisca tare, am amestecat „ciocolata„ cu o lingura si am mai pus putina miere (nu mi se parea deloc dulce amestecul). Am turnat intr-o forma de briose, am pus un bat in mijloc si am bagat la congelator.

A doua zi le-am oferit inghetata pe bat. A fost delicioasa!

Zaharul si copiii

Zaharul e unul dintre cei mai buni prieteni ai copiilor, din pacate. Cercetarile din ultima perioada pe tema consumului produselor dulci in randul copiilor nu aduc vesti bune. Si cu toate acestea, in Romania, scolile si gradinitele sunt printre cele mai mari distribuitoare de produse cu continut mare de zahar.

Da, stiu povestea: si noi am consumat zahar si uite ce grasi si frumosi suntem! Exact! Grasi, cu ceva probleme de nutritie… si stiu ca nu doar feliile alea de paine umezita pe care presaram zahar sunt vinovate de starea noastra de sanatate, insa cu siguranta si ele au avut un cuvant de spus in cresterea ratei obezitatii, diabetului, bolilor cardiovasculare, etc.

Ma gandesc ca putina informare nu strica, asadar voi prelua niste idei din articole din reviste de specialitate, in mare parte cotate ISI, de pe sciencedirect.com.

Zaharul atrage in special prin faptul ca este rapid metabolizat si absorbit in organism, desi vine cu calorii `goale`, fara aport de vitamine si minerale. Consumul de zahar a crescut treptat, fiind initial folosit pentru indulcirea ceaiului. Oamenii au instinctiv o preferinta pentru produsele dulci, considerate sursa de energie, evitandu-le pe cele amare sau acre care, de regula, sunt asociate cu toxicitatea si pericolul. Privind in ansamblu, din punct de vedere fiziologic, corpul este o unitate chimica de procesare ce merge cu apa, oxigen si zahar. Mancarea pe care o consumam este intr-un final redusa la glucoza, un zahar simplu. Aceasta reactie chimica necesita un efort mai mic atunci cand oferim organismului zahar, indiferent de forma acestuia (lactoza, fructoza, zaharoza).

Modificarea obiceiurilor alimentare si stilul de viata sedentar au condus la cresterea obezitatii in toata lumea, WHO raportand 12% din populatia adulta ca fiind obeza in 2012.

• Obezitatea este considerata factor de risc pentru multe boli cronice, printre care bolile cardiovasculare, diabet si boli ale sistemelor muscular si osos.
• Dietele bogate in zahar si/sau sare au impact negativ asupra functiei reproductive la barbati si poate fi o cauza a incidentei in crestere a infertilitatii masculine.
• Inainte de dezvoltarea agriculturii moderne, sub 2% din necesarul zilnic de energie erau preluate din zahar; in zilele noastre, aproximativ 18-25% din energie deriva din zaharuri simple.
• Obiceiurile alimentare din primii ani de viata joaca un rol esential in cresterea si dezvoltarea copiilor; o introducere adecvata a alimentelor solide este extrem de importanta deoarece poate afecta acceptarea viitoare a unor alimente.
• Prescolarii se caracterizeaza printr-un necesar mai ridicat de micronutrienti comparativ cu necesarul de energie. Acest aspect, combinat cu faptul ca dietele lor contin niveluri ridicate de grasimi saturate si zahar si sunt sarace in fibre, face acest grup de varsta vulnerabil la dezvoltarea obezitatii si deficitul de micronutrienti. Mai mult, s-a demonstrat faptul ca cei mici prefera alimente cu densitate energetica mare datorita consecintelor fiziologice pozitive ale acestora raportate la satietate si necesarul de energie, ceea ce poate afecta consumul de fructe si legume.
• Exista studii care arata ca peste 80% dintre copiii participanti in studiu consuma mai putin de o portie de fructe si legume pe zi, iar peste 50% dintre ei nu consuma fructe si legume zilnic. Obiceiurile alimentare din primii ani de viata influenteaza dieta pe parcursul vietii deoarece expunerea timpurie la anumite alimente si arome influenteaza puternic acceptarea acestora pe termen lung si scurt.
• Studiile arata: consumul de fructe la 12 luni este in legatura directa cu consumul de fructe la 2-3 ani. De asemenea, s-a aratat o legatura intre consumul de sucuri, in special sucuri din comert (soft drinks) din primul an de viata si consumul (mai scazut) de legume la 2-3 ani.
• S-a demonstrat ca exista o preferinta innascuta pentru gustul dulce la copii si consumul lichidelor dulci la varste mici pot incuraja aceasta preferinta.
• Factorii socioeconomici si cadrul familial sunt asociate direct cu dezvoltarea obiceiurilor alimentare.
• S-a observat ca parintii cu nivel de educatie scazut, de regula ofera mai putine fructe si legume copiilor.
• Substituirea alimentelor preparate acasa si naturale cu alimente procesate este unul dintre factorii responsabili de rata crescuta a obezitatii si excesului de greutate in randul copiilor.
• Influenta tehnicilor de marketing, prin publicitate, ambalaje atractive si etichete, stimuleaza consumul excesiv a produselor industrializate.
• Studiile arata ca alimentele ultraprocesate sunt prezente in proportie mare in dieta copiilor sub 6 ani si aceasta proportie creste cu varsta.
• Boala `ficatului gras` din cauze nealcoolice este asociata cu un consum ridicat de zahar, in special fructoza, ce se gaseste cu precadere in bauturile racoritoare. Pacientii cu ficat gras consuma cantitati mai ridicate de carbohidrati simpli decat restul populatiei si consumul de bauturi racoritoare e un factor de risc comun la acesti pacienti.
• In urma unor studii efectuate pe copiii din SUA, s-a constatat ca a crescut consumul de fructe si legume in randul copiilor, chiar si in familiile cu posibilitati reduse, prin activitati de preparare a mancarii la scoala/gradinita si in familie, prin invatarea copiilor sa citeasca etichete, sa cunoasca beneficiile aduse de fructe si legume.
• S-a demonstrat ca dieta vestica (western diet), caracterizata prin cantitati ridicate de zaharuri rafinate si grasimi saturate, este asociata cu o functionare mai lenta a creierului. Mai mult, adolescentii din Australia care consuma o dieta vestica prezinta o incidenta mai ridicata de ADHD decat cei ce urmeaza o dieta sanatoasa.
• Unele cercetari arata ca riscul de boli cardiovasculare creste exponential odata cu cresterea procentului de calorii provenite din zahar. In plus, studiile au aratat ca zaharurile adaugate pot creste riscul de tensiune arteriala si trigliceride, chiar si la copii.
• WHO a lansat recent un ghid de recomandari prin care sugereaza ca zaharul adaugat in alimente de catre producatori nu ar trebui sa depaseasca 10% din energia zilnica totala consumata (ideal ar fi 5%).

Asadar, e bine sa evitam zaharul la inceput de diversificare, sa ii oferim copilului cat mai multe fructe si legume proaspete, in diverse forme, incurajand astfel consumul lor. De asemenea, povestile cu vitamine si minerale sau cu fructe si legume trebuie incurajate. La fel si pregatirea meselor in familie sau la gradinita/scoala. Momentan, legea e de partea parintilor, produsele bogate in  zahar nu au ce cauta in  meniul copiilor la scoala sau gradinita. Depinde doar de noi, parintii, sa ne cerem drepturile acolo unde e cazul.

Voi cum ii incurajati pe cei mici sa manance sanatos?

Psihologia din spatele alimentatiei copiilor

Am predat, in activitatea mea didactica la Universitate, si un seminar de Psihologia alimentatiei umane. O materie tare draga mie, si foarte usor inteleasa de studenti, mai ales ca informatia era in mare parte deja cunoscuta de ei. Un capitol din aceasta materie vorbea despre perioada copilariei si modul in care abordam alimentatia celor mici. Ii rugam pe studenti sa isi aminteasca cum erau `pacaliti` sa manance atunci cand erau mici, si daca acum, la varsta adulta, respecta indicatiile parintilor sau sfatul nutritionistilor in ceea ce priveste alimentatia…

Evident ca raspunsul lor era: `Daca prin alimentatie sanatoasa intelegeti cola, cafea, covrigi, sandvisuri si cartofi prajiti, sigur respectam aceste indicatii!`.

Dintre metodele folosite de parinti pentru a convinge copiii sa manance erau: bataia (in cele mai grave cazuri), respectiv amenintarea cu bataia si pedepsirea, rusinarea (`milioane de copii sufera de foame in lume, si tu nu vrei sa mananci`, `eu muncesc cu orele sa iti pun o mancare calda pe masa si tu nu mananci`), mituirea (`primesti dulciuri/tv/tableta daca mananci`), pacalirea (`nu, nu e broccoli, e o salata mai speciala cu gust bun`, `mmmm, ce buna e fasolea asta!`).

Bineinteles, ca si noi avem tendinta de a recurge la astfel de metode pentru a convinge copilul sa manance. Mai ales ca, oricat ar manca un copil, parca tot timpul mananca putin, ni se pare ca e prea slab sau ca nu se va dezvolta suficient. Pe de alta parte, putini sunt parintii care isi schimba dieta zilnica intr-una mai sanatoasa, astfel incat copilul sa aiba cel mai bun exemplu. Si e destul de greu sa gatim alaturi si impreuna cu copilul, oferindu-i astfel posibilitatea de a cunoaste mancarea in ansamblul ei…

Practicile alimentare din copilarie au repercursiuni asupra dietei adultului de mai tarziu. Si nu, nu o spun eu de la mine putere, ci o demonstreaza studiile din ultima vreme, precum si realitatea care ne inconjoara. In Romania, un sfert din copiii de opt ani sunt supraponderali sau obezi. Si obezitatea atrage alte probleme de sanatate. Deci nu e de glumit!

Asadar, sa le acordam putina incredere celor mici, sa nu ne temem ca vor suferi de foame, sa incercam sa ii hranim cat mai sanatos. Sa nu ii fortam sa manance, nici sa ii pacalim. Eu, de exemplu, ii spun lui T ca atunci cand mananca carne ii da organismului proteina, si proteina ajuta la contructia de celule. Chiar daca are 4 ani. Ca sa inteleaga mai bine, imi tot pune intrebari si ii raspund cu rabdare la fiecare. La fel i-am povestit si despre vitamine. Si despre zahar si nocivitatea lui i-am spus, mentionandu-i ca si mie imi place ciocolata. Acum e mai usor cand ii refuz desertul seara.

Daca nu sunt mancaciosi le putem lasa la indemana mici gustari, cu fructe sau seminte sau orice ni se pare sanatos si bun pentru ei. Sa ii implicam cat mai mult in pregatirea si prepararea mesei, sa ii facem ajutor de bucatar sau sa scornim jocuri interesante prin care sa ii atraga mancarea. Mancatul in fata televizorului si tabletei nu este o solutie. Nici macar pentru adulti. Cred ca daca le oferim informatia corecta intr-un mod atractiv, vor incerca sa manance si broccoli sau conopida. Si exemplul parintilor cantareste cel mai mult.

Voi cum ii convingeti pe cei mici sa manance?

Ce mananca cel mic la gradinita?

Sau o scurta evaluare a meniului din gradinitele de stat din Constanta

Meniul copiilor este un subiect destul de controversat in zilele noastre, fiecare familie venind cu experienta si credintele proprii in domeniu, dar si cu un buget mai mult sau mai putin adecvat. Maniul copiilor la gradinita este cu atat mai controversat cu cat respecta intr-o masura mai mare sau mai mica legislatia in vigoare, pe langa experienta cu care vine fiecare familie/copil. Am fost curioasa cam ce mananca un copil care merge la o gradinita de stat in Constanta. Pentru ca la privat m-am cam lamurit…

Am cerut ajutorul mai multor mamici cu copii la gradinite de stat, rugandu-le sa isi aminteasca cam ce alimente consuma copiii lor la gradinita. Le multumesc si pe aceasta cale pentru implicare.

Meniul de la gradinitele de stat costa intre 6 lei si 12 lei/copil/zi. De acesti bani gradinita asigura micul dejun, una sau doua gustari si pranzul. Mamicile nu s-au aratat foarte multumite de alimentele care compun masa copiilor lor la gradinita.

Se pare ca, desi exista legislatie in domeniu, care spune clar ce are voie si ce nu sa manance un copil de gradinita, desi exista nutritionisti, medici si asistenti coaboratori cu gradinitele care se pot implica activ in aprobarea/crearea unui meniu cat mai sanatos pentru cei mici, meniurile sunt departe de ideale, fara vreo probabilitate sa ajunga la nivel acceptabil in curand.

Studiind putin meniurile celor mici am observat ca ceaiul e nelipsit din dieta lor, as spune aproape zilnic in majoritatea cazurilor. Am mai spus parerea mea cu privire la ceai. Nu vad de ce as umple stomacul unui copil sanatos cu ceai, care nu aduce mari beneficii organismului. Doar ca sa simta copilul ca plezneste? Doar ca sa fie la gramaj? Sa mai contabilizeze o lingurita de zahar, ca ma indoiesc ca le pun miere… Mai mult, se da ceai de plante, de multe ori… Adica toti copiii sunt bolnavi? Plantele au niste principii active, amelioreaza niste simptome de multe ori… de ce le-am folosi cand suntem sanatosi? Ca nu cred ca previn ceva… Si cireasa de pe tort, am vazut chiar si ceai cu esenta de rom? What?! De ce as da esenta de rom copilului?

Laptele si iaurtul sunt destul de rare prin meniurile gradinitelor. Si de regula in combinatii nepotrivite. Desi in ultima vreme e o moda evitarea produselor lactate, eu sunt de parere ca atat timp cat copiii sunt sanatosi nu ar trebui privati de proteinele de calitatea din acestea, de macro si microelementele si vitaminele pe care le contin. Pentru ca nu am vazut pe nimeni care sa dea copilului jumatate de kilogram de susan pe zi ca sa acopere nevoia acestuia de calciu, evitand astfel laptele. Atunci cand se ofera lapte copiilor la gradinita, acesta vine la pachet de cele mai multe ori cu cereale pline de zahar. Acum nu sunt absurda, insa mie mi se pare ca ii cam indopam pe bietii copii cu zahar (gem/dulceata, cereale cu zahar, gustare cu zahar, putina ciocolata etc.) si apoi le cerem sa stea linistiti, sa nu se agite, ii tinem mai mult in casa… Pai si zaharul ala cum sa se consume? Ca sa nu mai spun ce efect de drog are la nivel de SNC (sistem nervos central)!

Oul e rar in meniul de la gradinita, din pacate. Imi amintesc si acum cursul de nutritie in care se specifica ce proteina de calitate are oul, cum acopera 95% din proteina ideala, si cat de nutritiv este. E drept ca nu se recomanda prajit, insa noi facem de ani de zile oua coapte in tigaie, fara pic de ulei, si sunt foarte gustoase. Nu mai zic de omleta, oua fierte sau posate.

Si ar trebui sa mentionez la micul dejun si prezenta preparatelor din carne, in unele gradinite. Acum, daca ar fi facute exclusiv in bucataria proprie, nu as avea nimic de obiectat. Insa ele sunt cumparate din magazin, sunt pline de conservanti si aditivi de toate felurile si sunt nesanatoase. Nu mai mentionez cata sare si cat zahar contin! Da, zahar! Chiar daca sunt din pasare/curcan sau vita, tot nesanatoase sunt. Si legislatia in vigoare nu le recomanda.

Rareori apar legumele si fructele la micul dejun… din cand in cand cate o felie ratacita de rosie si/sau castravete. Oare nu avem legume ieftine suficiente?

Gustarea de dimineata, acolo unde e servita, consta in fructe (ura!!) sau dulciuri din comert (napolitane, covrigi, biscuiti, turta dulce etc.). In afara de faptul ca e ilegal (da, legea nu permite hranirea copiilor la gradinita cu dulciuri hipercalorice, sau care au un continut de zahar mai mare de 15 g zahar/100 g produs), zaharul e toxic, zaharul ne face copiii agitati, zaharul creaza dependenta si ne da sistemul digestiv peste cap. Nu zic sa nu le dam deloc, insa ar fi bine sa le limitam portia de zahar. Nu am vazut nici un meniu de gradinita in care indulcirea produselor sa se faca cu fructe. Sa nu mai spun ca exista prajituri foarte gustoase din fructe si nuci, care ar putea fi indragite de cei mici… si sunt si usor de preparat.

Pranzul vine cu nelipsita supa/ciorba. Nu exista gradinita, de stat sau privata, la care sa lipseasca supa/ciorba. Acum, in afara de faptul ca de multe ori supa este servita prima, umpland stomacul copilului cu apa saraca in nutrienti, nu am ce sa-i reprosez. Urmeaza felul 2, cine mai poate sa manance, cu carne si garnitura. Rareori am vazut in meniuri altfel de carne decat cea de pui/curcan. Nu mai spun ca vita si pestele au aparut o data sau de doua ori in relatarile parintilor. Garnitura e formata in 90% din cazuri din produse cu continut mare de amidon (cartofi, orez, paste fainoase). Legumele apar rar ca garnitura. La fel si salatele… Si dupa o masa copioasa, desertul plin de zahar e numai bun pentru niste copii activi… pentru ca dupa doua feluri de mancare, o prajiturica (eventual din comert), o napolitana sau turta dulce nu va face decat sa activeze copilul si sa ii ingreuneze somnul. Care, daca apare, poate fi agitat si neodihnitor…

Dupa somnul de pranz (cine poate sa adoarma cu atat dulce!), vine gustarea. E bine ca dupa somn copiii sa primeasca un `boost` de energie. Asadar, un dulce usor e bine venit. Insa nu si daca la celelalte mese zaharul a fost prezent in cantitati importante… Rareori in meniurile gradinitelor de stat apar fructele ca desert/gustare.

Chiar daca acasa copilul nu mai primeste nimic indulcit cu zahar, el tot va fi activ, ar putea avea probleme cu somnul sau chiar cu greutatea. Mi-am propus sa scriu cateva lucruri despre necesitatea si importanta zaharului in alimentatia unui copil, si cum il putem evita, intr-un articol viitor.

Nu stiu cine controleaza ca meniurile din gradinite sa fie conform legii. Dar cu siguranta nu isi face treaba. Eu sunt de parere ca nu ar trebui sa asteptam sa controleze autoritatile aceste meniuri ci noi, parintii, sa fim fermi, sa mergem cu lectia invatata si cu legea in mana. Cred ca daca mai multi parinti ar fi constienti de pericolele la care expunem copiii printr-o alimentatie necorespunzatoare, s-ar schimba mai repede modul in care copiii sunt hraniti la gradinita. E dreptul lor! Sa ii ajutam!

Cum iti convingi copilul sa manance… sanatos?

Inca dinainte de a naste mi-am pus problema unei alimentatii sanatoase pentru cei mici. Cand T a inceput diversificarea (putin dupa 6 luni) ma gandeam cum pot face sa gatesc repede pentru toata familia. Mi-am dat seama ca raspunsul era simplu, trebuia sa ii dau si lui ce mancam noi… Sau, mai degraba, trebuia sa ne schimbam noi adultii alimentatia, astfel incat sa poata manca si T cu noi. De atunci am inceput sa-mi schimb modul de a gati, mai ales ca timpul disponibil pentru aceasta activitate era din ce in ce mai scurt.

Pentru inceput ar trebui sa definesc ce inseamna pentru mine mancatul sanatos. Noi mancam multe legume si fructe, insa nici carnea/pestele si lactatele nu ne lipsesc la masa. Am grija ca la fiecare masa sa existe, pe cat posibil, atat proteina de origine animala, cat si legume. Fructele le mancam de regula intre mese, ca gustare. Uneori mai pot avea fructe ca desert, la cererea lor.

Rareori gatesc supe/ciorbe, pentru ca nu putem manca doua feluri de mancare. Si doar cu supa nu ne saturam. Gatesc la cuptor, si pana sa implineasca copilul 1 an am gatit fara sare. Si pana pe la 1 an jumate la T nu am avut zahar in casa. Si nici produse cu zahar la indemana.

Asadar, un prim pas pentru a convinge un copil sa manance sanatos este schimbarea alimentatiei parintilor, daca aceasta nu este considerata sanatoasa de catre acestia. Noi am mancat, atunci cand era posibil, cu totii la masa. Copilul era incantat ca avea aceeasi mancare ca si noi si manca cu placere. Poate am fost si putin norocoasa, T a fost inca de la inceput un mancacios si rareori refuza mancare. M in schimb, a fost mai selectiv si inca de la inceputul diversificarii a fost mai incantat de ceea ce aveam noi in farfurie decat legumele lui. Asa ca am reinceput sa gatesc fara sare, aveam tot timpul grija la ce legume pun in mancare, astfel incat sa nu amestec prea multe pentru M. Si am continuat sa luam masa impreuna. Inca nu este un mare mancacios, insa probabil ii trebuie mai putin decat fratelui lui.

Foarte mult ne-au ajutat povestile despre alimente, ce contin, la ce folosesc vitaminele, ce sunt microbii etc. (deh! Mami a studiat putina chimie a alimentelor!). T stie acum care sunt vitaminele, ce fac microbii, unde gaseste microorganisme bune etc. Ii povesteam in timpul mesei, sau ori de cate ori ma intreba (in seara asta m-a intrebat in timp ce statea pe wc) despre alimente si rolul lor. Acum este si el atent sa vada daca are carne in farfurie, ce legume sunt etc.

Tot in categoria povestilor sunt cartile si cd-urile de la Copilul Verde. Am dat peste site intamplator acum vreo 2 ani si am fost incantata de Fintifliusca, dinozaurul mancacios, si personajele din povestile lor, dar si de Buha si Owliver. Prin dialoguri pline de viata copiii sunt incurajati sa manance legume, sa manance sanatos si totul intr-un ton foarte amuzant. T este foarte incantat de povestile lor, stie cantecele pe derost si chiar si denumirile in limba engleza ale unor alimente (aici am mai contribuit si noi, recunosc).

O alta poveste pe care i-am achizitionat-o de curand este Erus si Valea Rabdarii. Este o poveste tare faina ce promoveaza alimentatia sanatoasa. T a fost foarte atent la inceput, insa, pentru ca povestea e lunga si greu de urmarit pentru el, o citim pe capitole. Cartea este potrivita pentru copiii mai mari (as aprecia eu de la 5-6 ani in sus). Mai mut decat atat, la sfarsitul cartii (si pe site) sunt niste link-uri catre melodii pe aceeasi tema, melodii ce iti raman pur si simplu in cap…

Mami, e gata? e o alta carte care ne-a inspirat, mai ales in alegerea unor retete simple, pe care le facem in gasca… Plus ca de cand am luat-o gatim mai des impreuna. Poate si pentru ca avem mai multa inspiratie…

Jocurile cu mancarea si de-a mancarea nu au lipsit din viata noastra. De la gatit impreuna, pana la aruncat cu mancare pe jos (trebuia sa observam traiectoria in functie de tipul de mancare etc, ca doar suntem ingineri!). Pe M l-am mai constrans in ceea ce priveste irositul mancarii, insa T a fost privilegiat din plin in acest sens…

Primii ani mi se par deosebit de importanti in educarea gustului alimentar si de aceea ne-am propus sa nu facem excese, insa nici sa interzicem bunatati. Unde a fost posibil, am inlocuit mancarea nesanatoasa cu ceva sanatos. Unde nu, am inchis ochii, am strans din buze si am sperat sa nu ii placa.

Voi ce trucuri folositi pentru a manca sanatos?

Cand dam ceai copiilor?

Am mai scris despre ceai si proprietatile lui, insa e un subiect destul de arzator, asa ca revin cu informatia. Si mai adaug…

Ceaiul este bautura obtinuta prin infuzia frunzelor culese de la planta Camellia sinensis. Exista ceai negru, verde, rosu, alb etc., toate fiind diferite prin perioada in care au fost culese, metoda de prelucrare, proprietatile senzoriale pe care le au. In general aceste ceaiuri contin cantitati mari de teina, un compus chimic asemanator ca structura cu cofeina (din cafea) si care are proprietati de excitare a sistemului nervos. De aceea nu se recomanda aceste ceaiuri nici unui copil. Eu i-as da ceai negru/verde copilului meu atunci cand as fi pregatita sa ii dau si cafea… adica mai tarziu.

Tot sub denumirea de ceai sunt prezentate si infuziile unor plante (cum sunt musetelul, teiul, menta etc.), avand efect terapeutic asupra organismului nostru. Sau infuzia de fructe uscate. Desi in trecut aceste ceaiuri se foloseau inca de la nastere pentru a calma bebelusul, in timp s-a descoperit ca ele au mai mult efecte negative decat pozitive si se recomanda evitarea lor. In primele 6 luni de viata bebelusul ar trebui hranit doar cu lapte. Indiferent ca este lapte matern sau lapte praf, ceaiul este un aliment care trebuie evitat. De ce?

In primul rand datorita continutului in teina, care, asa cum spuneam si mai sus, are efect excitant asupra sistemului nervos, putand agita bebelusul. Apoi, ceaiul este bogat in polifenoli care inhiba absorbtia fierului in organism. Adica bebelusul poate face anemie feripriva, o boala destul de frecventa si cu repercursiuni asupra dezvoltarii lui. Apoi, frunzele sau florile de ceai (in special cele cultivate in zone populate si poluate) pot contine cantitati importante de fluor sai aluminiu, ambele cu efecte devastatoare asupra sistemului nervos si rinichilor. Tot in ceai se pot gasi cantitati mici de oxalati (prea mici pentru a fi periculoase), si acestia se pot acumula la nivelul rinichilor, imbolnavindu-i. Asadar, oferirea ceaiului bebelusilor este de evitat pentru a creste un copil sanatos.

Mai mult, ceaiul nu are valoare nutritiva, si nu va face decat sa umple stomacul unui bebelus, fara sa-i ofere nutrientii necesari. Iar bebelusul va refuza laptele, adica exact ceea ce are menirea sa-l hraneasca. Si OMS recomanda alaptarea exclusiva sau oferirea de lapte praf acolo unde nu e posibil, fara a da copilului apa sau ceai in primele 6 luni de viata.

Eu cred ca nici dupa 6 luni nu ar trebui sa ii dam ceai copilului. Exceptand cazurile in care e bolnav si un ceai i-ar putea ameliora simptomele. Insa cu siguranta ca daca oferim ceai in loc de apa, acel ceai nu va mai avea efectul scontat atunci cand chiar are nevoie de el.

Pe cand avea putin peste 2 ani, T a descoperit ceaiul. I l-am prezentat frumos, ca pe un obicei al unor popoare, ca motiv de socializare, i-am povestit despre ceaiuri si ce fac ele, cum se prepara si cum se consuma. Eram la o terasa si a fost incantat ca a putut desface singur saculetul, l-a lasat in apa fierbinte si a observat cum se coloreaza apa. Apoi a asteptat cuminte sa se raceasca si l-a baut cu inghitituri mici. Dupa ce l-a terminat a mai cerut unul. Nu l-a baut, insa i-a facut placere sa-l pregateasca. Acum T bea ceai cand este bolnav, uneori cand li se ofera la gradinita si rareori dimineata la micul dejun acasa.

Voi cum beti ceaiul?