Ce facem in week-end? In Bucuresti…

E iarna, e frig si timpul de stat afara e limitat… Asadar, ramane intrebarea: ce facem in week-end cu copiii? Noi am ales sa mergem in Bucuresti week-end-ul trecut, la Oraselul cunoasterii.

Am mai fost acolo si anul trecut, stiam ce ne asteapta. Eram curiosi daca va avea acelasi farmec pentru copii. Si nu am fost deloc surprinsi de faptul ca cei mici s-au simtit din nou foarte bine, s-au jucat cateva ore fara sa se plictiseasca… dimpotriva, ar mai fi vrut sa stea daca foamea le-ar fi dat pace…

Oraselul cunoasterii e un concept relativ nou in Romania, un centru al stiintei si al experimentelor, potrivit deopotriva si celor mici, insa si celor mari. M, care are 1 an, nu s-a plictisit cele 3-4 ore petrecute in Orasel. Si nici nu a vrut sa doarma. Am `facut` impreuna puzzle, am verificat luminile, am privit bazinul de joaca cu apa, am cantat la harpa si pian si am masurat viteza cu care poate merge… A fost prezent in fiecare incapere si a participat cum a putut el mai bine la activitatile incepute de T si prietena lui.

T a incercat aproape toate experimentele din Orasel. Bineinteles ca locul favorit a fost laboratorul acvatic si locul de facut valuri. Nu reuseam sa il atrag spre alte activitati… Insa a fost incantat si de jocul cu electricitatea, de puzzle si jocul cu aer. Da, cu aer… unde a vazut ce putere poate avea aerul, cum este transmis sunetul si unde a incercat harpa fara corzi. La final nu se putea dezlipi de un joc cu magneti.

Mi se pare o idee minunata de a petrece un week-end mohorat, mai ales ca vizitand Oraselul cunoasterii copilul nici nu-si da seama cat de repede invata concepte fizice. Plus ca poate experimenta, nu doar observa. Noi am avut noroc, sambata dimineata nu era aglomerat, asadar copiii s-au jucat in voie fara sa fie nevoiti sa astepte randul. Si probabil daca era un restaurant in zona, am mai fi stat cateva ore sa experimentam.

Si nu, acesta nu e un post platit… este o recomandare sincera, traita de noi.

Voi unde mai mergeti la joaca?

Activitati indoor cu copiii. Azi, ora de pictura…

Voi ce faceti iarna cu copii, atata timp in casa? Vremea din ultimele zile nu ne lasa sa stam prea mult pe afara, asa ca trebuie sa regandim activitatile cu cei mici. Si nu, nu e vorba ca se plictisesc si fac prostii apoi, ci doar de faptul ca e bine sa isi mai exerseze si ei talentele.

Lui T ii place tare mult sa picteze, insa M este destul de … `imprastietor`, sa zicem… adica orice lucru noi prinde in mana, intai il imprastie prin toata casa, apoi se intreaba ce poate face cu el… Asa ca acuarele ii ajung in manute doar sub supraveghere stricta.

Zilele astea am dat peste o idee minunata. Cei mici pot picta fara sa se murdareasca. Nici macar un pic. Asa ca am pus in practica, si acum va povestesc si voua.

Aveti nevoie de pungi zipper (pungi cu fermoar), coli de hartie si acuarele (la tub). Se taie coala de hartie dupa dimensiunea exacta a pungii cu fermoar, se introduce in punga si se pun culorile pe foaie.

Se inchide punga (eventual se sigileaza fermoarul) si se inmaneaza copilului/copiilor. Distractie garantata.

La final se etaleaza operele de arta intr-un loc vizibil.

Distractie placuta!

Ce mai facem cu copiii? In Constanta

Se apropie vacanta de iarna si cei mai multi copii vor sta acasa, pe capul parintilor, plictisindu-se… sau nu… Am gasit pe net variante de ateliere si intalniri la care puteti merge cu copiii.

Cei de la Fire de magie au pregatit o saptamana intreaga cu ateliere de creatie, engleza, cunoastere si jocuri, in fiecare zi de vacanta, de la ora 9.00 si de la 10.50. Atelierele au loc si acum, de la inceputul anului, si au teme diverse si interesante, precum Calatorie in jurul lumii sau Recicleaza si creaza.  Pentru noi orele sunt putin nepotrivite, insa tot mai sper ca voi reusi sa ajung si eu cu T, macar o data.

Pentru cei cu copii mai mici exista in continuare atelierele Montessori la Clubul Montessori Start pentru Viata. Acolo merg si eu cu M de cateva luni si sunt incantata de abilitatile deprinse in tot acest timp. Este locul unde poti spera la o educatie mai buna, cu respect si empatie, pentru copii. Si unde copiii invata sa se descurce pe cont propriu.

Cei de la Helen Doron Constanta fac sambata, pe 28 ianuarie, de la 11.30, un atelier de creatie in limba engleza, la Bistraw Verde Viu. Atelierul de sambata e gratuit si necesita inscriere. Am vazut mai multe ateliere facute de ei in ultima vreme, asa ca nu ar fi rau sa le urmariti pagina de facebook. Si cursurile lor de engleza sunt faine. T a invatat destul de multe lucruri in cele cateva luni cat a fost.

School of Music Constanta ofera cursuri de canto, pian, chitara electrica/acustica,chitara-bass,vioara, actorie, limbi straine, tobe, dans si cor.

All in One Dance, Total Dance Center si Black Sea Dance Studio ofera cursuri de dans copiilor de diferite varste. NutriFitness Kids &Teens este o sala de sport noua care ofera cursuri de gimnastica, dans, trasee sportive si educatie in nutritie copiilor. Cursurile sunt in fiecare zi dupa ora 16.00.

Voi ce alte activitati indoor mai stiti in Constanta?

UPDATE: Am primit notificare de la prietenul facebook ca saptamana viitoare, pe 7 februarie de la ora 11.00, cei de la Helen Doron si Bistraw Verde Viu au programat un alt atelier fain pentru copii: Eat to be fit! Suna bine, asa ca m-am gandit sa va povestesc si voua…

Despre educatia rutiera

Vad din ce in ce mai des oameni, maturi, uneori chiar in varsta, care habar nu au cum sa traverseze strada. Cred ca toti stim ca cele cateva secunde de traversat pot face diferenta intre viata si moarte. Ii scot din calcul pe cei care se grabesc si traverseaza prin locuri nepermise, printre masini, convinsi ca nu li se poate intampla mare lucru… Inconstienti… Insa banuiesc ca ei sunt impacati cu alegerea lor… Insa sunt oameni care nu stiu sa traverseze nici pe la semafor sau trecerea de pietoni… Unii au impresia ca atunci cand sunt pe trecerea de pietoni trec printr-un tunel… E drept, daca da unul peste tine pe trecere si te accidenteaza, el poate face puscarie. Insa cu ce te ajuta pe tine, cel din spital sau de la morga, ca ala face inchisoare (uneori nu face nici atat)? Tie ti-a dat viata peste cap…

Mai grav, sunt unii care isi arunca copiii pe trecere, in carucior, pe bicicleta sau pe jos, ca si cum ar trece prin parc… Nu stiu sa se asigure, nu stiu sa ii arate copilului cum se asigura corect, uita sa fie atenti, sa isi ia telefonul de la ureche pentru cateva secunde pentru a obtine vizibilitate si atentie maxime, uita sa se dea jos de pe bicicleta, sau sa isi dea copilul jos de pe bicicleta… Noi suntem exemplu pentru copiii nostri si daca noi ne aruncam pe trecere sau la semafor fara sa ne asiguram, in graba, fara sa tinem cont de niste reguli elementare (in fond e viata noastra, nu?), atunci sa nu ne mire ca si ai nostri copii se arunca in fata masinilor, dupa o minge fugita prea repede de sub picior.

Cand T avea 1 an si putin si-a manifestat pentru prima data interesul pentru semafor si trecerea de pietoni. Era o zi in care plouase, primavara tarzie, si am iesit putin in jurul blocului la joaca. I-a placut semaforul, l-a urmarit, i-am povestit ce semnifica zebra si culorile semaforului, si am traversat, pe verde, de mana. Apoi a aseptat sa se faca iar verde, si am traversat in sens opus. Si tot asa, vreo jumatate de ora, ca se minunau vanzatoarele de la magazinele din apropiere cata rabdare are si am… Si nu, nu mi-a pasat de vorbele si privirile lor, am continuat sa traversez strada cu T pana cand el a considerat ca stapaneste procedura si a renuntat. De atunci, la fiecare trecere si semafor ne oprim, stie ca trebuie sa ma tina de mana sau sa stea langa mine, se asigura inainte, si apoi trece, asa cum a fost inavatat. Evident ca mai sunt si momente in care uita ce l-am invatat, sau poate se grabeste sa faca ceva, asa ca il iau frumos de mana, ii amintesc ce se intampla, fara sa il sperii si il rog sa se asigure si apoi sa traverseze. Sper sa fie o strategie buna si atunci cand va fi mai mare si va merge singur pe strada sa nu uite ca am petrecut ore bune impreuna inavatand sa traversam.

Gogosele cu branza, facute la cuptor

Am gasit pe net o reteta tare faina pentru gustarea copiilor. Asa ca, la primul moment liber, am incercat-o. mi-a placut ce a iesit, copiii au mancat cu pofta, asa ca o impart cu voi. E vorba de niste gogosele facute la cuptor, pline cu branza delicioasa.

Avem nevoie de:

O cana de apa (cam 200 ml)

70 g unt

O cana de faina (120 g)

3 oua

150 g Emmentaler ras

Ou batut

Cum se face?

Apa se pune pe foc impreuna cu 70 g de unt si se asteapta sa se topeasca untul. Se adauga un praf de sare. Dupa ce s-a topit untul se adauga faina si se amesteca bine. Se ia de pe foc si se incorporeaza 3 oua, unul cate unul. Se adauga 150 g de Emmentaler ras.

Se pun gogosele mici cu lingura sau cu posul pe hartia de copt din tava. Se ung cu ou batut. Se baga la cuptor, 25 de minute la 180 grade.

Pofta buna!

Psihologia din spatele alimentatiei copiilor

Am predat, in activitatea mea didactica la Universitate, si un seminar de Psihologia alimentatiei umane. O materie tare draga mie, si foarte usor inteleasa de studenti, mai ales ca informatia era in mare parte deja cunoscuta de ei. Un capitol din aceasta materie vorbea despre perioada copilariei si modul in care abordam alimentatia celor mici. Ii rugam pe studenti sa isi aminteasca cum erau `pacaliti` sa manance atunci cand erau mici, si daca acum, la varsta adulta, respecta indicatiile parintilor sau sfatul nutritionistilor in ceea ce priveste alimentatia…

Evident ca raspunsul lor era: `Daca prin alimentatie sanatoasa intelegeti cola, cafea, covrigi, sandvisuri si cartofi prajiti, sigur respectam aceste indicatii!`.

Dintre metodele folosite de parinti pentru a convinge copiii sa manance erau: bataia (in cele mai grave cazuri), respectiv amenintarea cu bataia si pedepsirea, rusinarea (`milioane de copii sufera de foame in lume, si tu nu vrei sa mananci`, `eu muncesc cu orele sa iti pun o mancare calda pe masa si tu nu mananci`), mituirea (`primesti dulciuri/tv/tableta daca mananci`), pacalirea (`nu, nu e broccoli, e o salata mai speciala cu gust bun`, `mmmm, ce buna e fasolea asta!`).

Bineinteles, ca si noi avem tendinta de a recurge la astfel de metode pentru a convinge copilul sa manance. Mai ales ca, oricat ar manca un copil, parca tot timpul mananca putin, ni se pare ca e prea slab sau ca nu se va dezvolta suficient. Pe de alta parte, putini sunt parintii care isi schimba dieta zilnica intr-una mai sanatoasa, astfel incat copilul sa aiba cel mai bun exemplu. Si e destul de greu sa gatim alaturi si impreuna cu copilul, oferindu-i astfel posibilitatea de a cunoaste mancarea in ansamblul ei…

Practicile alimentare din copilarie au repercursiuni asupra dietei adultului de mai tarziu. Si nu, nu o spun eu de la mine putere, ci o demonstreaza studiile din ultima vreme, precum si realitatea care ne inconjoara. In Romania, un sfert din copiii de opt ani sunt supraponderali sau obezi. Si obezitatea atrage alte probleme de sanatate. Deci nu e de glumit!

Asadar, sa le acordam putina incredere celor mici, sa nu ne temem ca vor suferi de foame, sa incercam sa ii hranim cat mai sanatos. Sa nu ii fortam sa manance, nici sa ii pacalim. Eu, de exemplu, ii spun lui T ca atunci cand mananca carne ii da organismului proteina, si proteina ajuta la contructia de celule. Chiar daca are 4 ani. Ca sa inteleaga mai bine, imi tot pune intrebari si ii raspund cu rabdare la fiecare. La fel i-am povestit si despre vitamine. Si despre zahar si nocivitatea lui i-am spus, mentionandu-i ca si mie imi place ciocolata. Acum e mai usor cand ii refuz desertul seara.

Daca nu sunt mancaciosi le putem lasa la indemana mici gustari, cu fructe sau seminte sau orice ni se pare sanatos si bun pentru ei. Sa ii implicam cat mai mult in pregatirea si prepararea mesei, sa ii facem ajutor de bucatar sau sa scornim jocuri interesante prin care sa ii atraga mancarea. Mancatul in fata televizorului si tabletei nu este o solutie. Nici macar pentru adulti. Cred ca daca le oferim informatia corecta intr-un mod atractiv, vor incerca sa manance si broccoli sau conopida. Si exemplul parintilor cantareste cel mai mult.

Voi cum ii convingeti pe cei mici sa manance?

Vindecarea ranilor emotionale ale copiilor

T isi schimba gradinita. Am observat ca si-a schimbat comportamentul in ultima perioada la gradi, ba chiar nu mai voia sa mearga la gradinita, asa ca l-am intrebat. Si a vrut sa viziteze o noua gradinita, chiar daca el e mai timid uneori si nu se simte in largul lui in preajma strainilor. I-a placut in gradinita cea noua, a vrut sa revina si, mai ales, a vrut sa renunte la vechea gradinita.

Acum, ca l-am asigurat ca nu va mai merge la vechea gradinita, a inceput sa capete curaj sa spuna si sa ne arate ce se intampla acolo. Intr-o seara a facut asta. Mi-a cerut, din senin, sa ne jucam de-a gradinita. Oh! Cat ma rugasem de el inainte sa ne jucam de-a gradinita! Zile intregi, in speranta ca voi afla si eu noutati de la gradi… ca pe camere nu se vedea mare lucru care sa explice comportamentul lui… Dadeam si roluri, insa nici o sansa. Aseara, din senin, ma intreaba daca vreau sa fiu eu dna educatoare, ca el este copilul la gradinita. Zic ok, insa ce educatoare sa fiu: cea veche sau cea noua? `Cea veche!`

Nu sunt convinsa ca educatoarea se purta cu el asa cum mi-a cerut el, insa am inceput sa strig la el, sa nu imi convina nimic din ceea ce face, sa il caut sa-l `ciufulesc`, sa il pun intr-un loc etc., cam tot ce credeam eu ca se intampla la gradinita. El radea. Un ras nervos, se vedea ca nu-i e bine, insa tot voia jocul. Si fugea de mine, se ascundea, tipa si ma ruga sa nu ma opresc.

Stiam ca e incarcat cu multe emotii pe care nu stie sa le gestioneze, stiam ca toata joaca asta il va ajuta. Asa ca am continuat pret de cateva minute, cat  ne-a lasat cel mic sa ne jucam asa… si T nu s-a saturat, tot cerea sa fiu educatoarea de la vechea gradinita.

Am incercat la un moment dat sa schimb rolurile, sa aflu si eu cum facea educatoarea. Insa nu a vrut. Nici atunci, nici dupa cateva zile cand l-am provocat iar…

Si apoi mi-am amintit ca am avut o perioada in care el imi spunea pe diverse nume (jucam pe legume, animale sau jucarii) si eu trebuia sa il alerg prin casa, prefacandu-ma suparata pe el… avea acelasi ras nervos….

Nu stiu daca am facut bine sau nu ca l-am mutat de la gradinita, insa stiu ca nu mai voia sa mearga, ca era prea trist cand trebuia sa mearga la gradi, el fiind un copil extrem de vesel de obicei. Voi afla peste o perioada daca am luat decizia corecta. Pana atunci, sper la tot mai multe jocuri de vindecare…

Ce mananca cel mic la gradinita?

Sau o scurta evaluare a meniului din gradinitele de stat din Constanta

Meniul copiilor este un subiect destul de controversat in zilele noastre, fiecare familie venind cu experienta si credintele proprii in domeniu, dar si cu un buget mai mult sau mai putin adecvat. Maniul copiilor la gradinita este cu atat mai controversat cu cat respecta intr-o masura mai mare sau mai mica legislatia in vigoare, pe langa experienta cu care vine fiecare familie/copil. Am fost curioasa cam ce mananca un copil care merge la o gradinita de stat in Constanta. Pentru ca la privat m-am cam lamurit…

Am cerut ajutorul mai multor mamici cu copii la gradinite de stat, rugandu-le sa isi aminteasca cam ce alimente consuma copiii lor la gradinita. Le multumesc si pe aceasta cale pentru implicare.

Meniul de la gradinitele de stat costa intre 6 lei si 12 lei/copil/zi. De acesti bani gradinita asigura micul dejun, una sau doua gustari si pranzul. Mamicile nu s-au aratat foarte multumite de alimentele care compun masa copiilor lor la gradinita.

Se pare ca, desi exista legislatie in domeniu, care spune clar ce are voie si ce nu sa manance un copil de gradinita, desi exista nutritionisti, medici si asistenti coaboratori cu gradinitele care se pot implica activ in aprobarea/crearea unui meniu cat mai sanatos pentru cei mici, meniurile sunt departe de ideale, fara vreo probabilitate sa ajunga la nivel acceptabil in curand.

Studiind putin meniurile celor mici am observat ca ceaiul e nelipsit din dieta lor, as spune aproape zilnic in majoritatea cazurilor. Am mai spus parerea mea cu privire la ceai. Nu vad de ce as umple stomacul unui copil sanatos cu ceai, care nu aduce mari beneficii organismului. Doar ca sa simta copilul ca plezneste? Doar ca sa fie la gramaj? Sa mai contabilizeze o lingurita de zahar, ca ma indoiesc ca le pun miere… Mai mult, se da ceai de plante, de multe ori… Adica toti copiii sunt bolnavi? Plantele au niste principii active, amelioreaza niste simptome de multe ori… de ce le-am folosi cand suntem sanatosi? Ca nu cred ca previn ceva… Si cireasa de pe tort, am vazut chiar si ceai cu esenta de rom? What?! De ce as da esenta de rom copilului?

Laptele si iaurtul sunt destul de rare prin meniurile gradinitelor. Si de regula in combinatii nepotrivite. Desi in ultima vreme e o moda evitarea produselor lactate, eu sunt de parere ca atat timp cat copiii sunt sanatosi nu ar trebui privati de proteinele de calitatea din acestea, de macro si microelementele si vitaminele pe care le contin. Pentru ca nu am vazut pe nimeni care sa dea copilului jumatate de kilogram de susan pe zi ca sa acopere nevoia acestuia de calciu, evitand astfel laptele. Atunci cand se ofera lapte copiilor la gradinita, acesta vine la pachet de cele mai multe ori cu cereale pline de zahar. Acum nu sunt absurda, insa mie mi se pare ca ii cam indopam pe bietii copii cu zahar (gem/dulceata, cereale cu zahar, gustare cu zahar, putina ciocolata etc.) si apoi le cerem sa stea linistiti, sa nu se agite, ii tinem mai mult in casa… Pai si zaharul ala cum sa se consume? Ca sa nu mai spun ce efect de drog are la nivel de SNC (sistem nervos central)!

Oul e rar in meniul de la gradinita, din pacate. Imi amintesc si acum cursul de nutritie in care se specifica ce proteina de calitate are oul, cum acopera 95% din proteina ideala, si cat de nutritiv este. E drept ca nu se recomanda prajit, insa noi facem de ani de zile oua coapte in tigaie, fara pic de ulei, si sunt foarte gustoase. Nu mai zic de omleta, oua fierte sau posate.

Si ar trebui sa mentionez la micul dejun si prezenta preparatelor din carne, in unele gradinite. Acum, daca ar fi facute exclusiv in bucataria proprie, nu as avea nimic de obiectat. Insa ele sunt cumparate din magazin, sunt pline de conservanti si aditivi de toate felurile si sunt nesanatoase. Nu mai mentionez cata sare si cat zahar contin! Da, zahar! Chiar daca sunt din pasare/curcan sau vita, tot nesanatoase sunt. Si legislatia in vigoare nu le recomanda.

Rareori apar legumele si fructele la micul dejun… din cand in cand cate o felie ratacita de rosie si/sau castravete. Oare nu avem legume ieftine suficiente?

Gustarea de dimineata, acolo unde e servita, consta in fructe (ura!!) sau dulciuri din comert (napolitane, covrigi, biscuiti, turta dulce etc.). In afara de faptul ca e ilegal (da, legea nu permite hranirea copiilor la gradinita cu dulciuri hipercalorice, sau care au un continut de zahar mai mare de 15 g zahar/100 g produs), zaharul e toxic, zaharul ne face copiii agitati, zaharul creaza dependenta si ne da sistemul digestiv peste cap. Nu zic sa nu le dam deloc, insa ar fi bine sa le limitam portia de zahar. Nu am vazut nici un meniu de gradinita in care indulcirea produselor sa se faca cu fructe. Sa nu mai spun ca exista prajituri foarte gustoase din fructe si nuci, care ar putea fi indragite de cei mici… si sunt si usor de preparat.

Pranzul vine cu nelipsita supa/ciorba. Nu exista gradinita, de stat sau privata, la care sa lipseasca supa/ciorba. Acum, in afara de faptul ca de multe ori supa este servita prima, umpland stomacul copilului cu apa saraca in nutrienti, nu am ce sa-i reprosez. Urmeaza felul 2, cine mai poate sa manance, cu carne si garnitura. Rareori am vazut in meniuri altfel de carne decat cea de pui/curcan. Nu mai spun ca vita si pestele au aparut o data sau de doua ori in relatarile parintilor. Garnitura e formata in 90% din cazuri din produse cu continut mare de amidon (cartofi, orez, paste fainoase). Legumele apar rar ca garnitura. La fel si salatele… Si dupa o masa copioasa, desertul plin de zahar e numai bun pentru niste copii activi… pentru ca dupa doua feluri de mancare, o prajiturica (eventual din comert), o napolitana sau turta dulce nu va face decat sa activeze copilul si sa ii ingreuneze somnul. Care, daca apare, poate fi agitat si neodihnitor…

Dupa somnul de pranz (cine poate sa adoarma cu atat dulce!), vine gustarea. E bine ca dupa somn copiii sa primeasca un `boost` de energie. Asadar, un dulce usor e bine venit. Insa nu si daca la celelalte mese zaharul a fost prezent in cantitati importante… Rareori in meniurile gradinitelor de stat apar fructele ca desert/gustare.

Chiar daca acasa copilul nu mai primeste nimic indulcit cu zahar, el tot va fi activ, ar putea avea probleme cu somnul sau chiar cu greutatea. Mi-am propus sa scriu cateva lucruri despre necesitatea si importanta zaharului in alimentatia unui copil, si cum il putem evita, intr-un articol viitor.

Nu stiu cine controleaza ca meniurile din gradinite sa fie conform legii. Dar cu siguranta nu isi face treaba. Eu sunt de parere ca nu ar trebui sa asteptam sa controleze autoritatile aceste meniuri ci noi, parintii, sa fim fermi, sa mergem cu lectia invatata si cu legea in mana. Cred ca daca mai multi parinti ar fi constienti de pericolele la care expunem copiii printr-o alimentatie necorespunzatoare, s-ar schimba mai repede modul in care copiii sunt hraniti la gradinita. E dreptul lor! Sa ii ajutam!

Cum iti convingi copilul sa manance… sanatos?

Inca dinainte de a naste mi-am pus problema unei alimentatii sanatoase pentru cei mici. Cand T a inceput diversificarea (putin dupa 6 luni) ma gandeam cum pot face sa gatesc repede pentru toata familia. Mi-am dat seama ca raspunsul era simplu, trebuia sa ii dau si lui ce mancam noi… Sau, mai degraba, trebuia sa ne schimbam noi adultii alimentatia, astfel incat sa poata manca si T cu noi. De atunci am inceput sa-mi schimb modul de a gati, mai ales ca timpul disponibil pentru aceasta activitate era din ce in ce mai scurt.

Pentru inceput ar trebui sa definesc ce inseamna pentru mine mancatul sanatos. Noi mancam multe legume si fructe, insa nici carnea/pestele si lactatele nu ne lipsesc la masa. Am grija ca la fiecare masa sa existe, pe cat posibil, atat proteina de origine animala, cat si legume. Fructele le mancam de regula intre mese, ca gustare. Uneori mai pot avea fructe ca desert, la cererea lor.

Rareori gatesc supe/ciorbe, pentru ca nu putem manca doua feluri de mancare. Si doar cu supa nu ne saturam. Gatesc la cuptor, si pana sa implineasca copilul 1 an am gatit fara sare. Si pana pe la 1 an jumate la T nu am avut zahar in casa. Si nici produse cu zahar la indemana.

Asadar, un prim pas pentru a convinge un copil sa manance sanatos este schimbarea alimentatiei parintilor, daca aceasta nu este considerata sanatoasa de catre acestia. Noi am mancat, atunci cand era posibil, cu totii la masa. Copilul era incantat ca avea aceeasi mancare ca si noi si manca cu placere. Poate am fost si putin norocoasa, T a fost inca de la inceput un mancacios si rareori refuza mancare. M in schimb, a fost mai selectiv si inca de la inceputul diversificarii a fost mai incantat de ceea ce aveam noi in farfurie decat legumele lui. Asa ca am reinceput sa gatesc fara sare, aveam tot timpul grija la ce legume pun in mancare, astfel incat sa nu amestec prea multe pentru M. Si am continuat sa luam masa impreuna. Inca nu este un mare mancacios, insa probabil ii trebuie mai putin decat fratelui lui.

Foarte mult ne-au ajutat povestile despre alimente, ce contin, la ce folosesc vitaminele, ce sunt microbii etc. (deh! Mami a studiat putina chimie a alimentelor!). T stie acum care sunt vitaminele, ce fac microbii, unde gaseste microorganisme bune etc. Ii povesteam in timpul mesei, sau ori de cate ori ma intreba (in seara asta m-a intrebat in timp ce statea pe wc) despre alimente si rolul lor. Acum este si el atent sa vada daca are carne in farfurie, ce legume sunt etc.

Tot in categoria povestilor sunt cartile si cd-urile de la Copilul Verde. Am dat peste site intamplator acum vreo 2 ani si am fost incantata de Fintifliusca, dinozaurul mancacios, si personajele din povestile lor, dar si de Buha si Owliver. Prin dialoguri pline de viata copiii sunt incurajati sa manance legume, sa manance sanatos si totul intr-un ton foarte amuzant. T este foarte incantat de povestile lor, stie cantecele pe derost si chiar si denumirile in limba engleza ale unor alimente (aici am mai contribuit si noi, recunosc).

O alta poveste pe care i-am achizitionat-o de curand este Erus si Valea Rabdarii. Este o poveste tare faina ce promoveaza alimentatia sanatoasa. T a fost foarte atent la inceput, insa, pentru ca povestea e lunga si greu de urmarit pentru el, o citim pe capitole. Cartea este potrivita pentru copiii mai mari (as aprecia eu de la 5-6 ani in sus). Mai mut decat atat, la sfarsitul cartii (si pe site) sunt niste link-uri catre melodii pe aceeasi tema, melodii ce iti raman pur si simplu in cap…

Mami, e gata? e o alta carte care ne-a inspirat, mai ales in alegerea unor retete simple, pe care le facem in gasca… Plus ca de cand am luat-o gatim mai des impreuna. Poate si pentru ca avem mai multa inspiratie…

Jocurile cu mancarea si de-a mancarea nu au lipsit din viata noastra. De la gatit impreuna, pana la aruncat cu mancare pe jos (trebuia sa observam traiectoria in functie de tipul de mancare etc, ca doar suntem ingineri!). Pe M l-am mai constrans in ceea ce priveste irositul mancarii, insa T a fost privilegiat din plin in acest sens…

Primii ani mi se par deosebit de importanti in educarea gustului alimentar si de aceea ne-am propus sa nu facem excese, insa nici sa interzicem bunatati. Unde a fost posibil, am inlocuit mancarea nesanatoasa cu ceva sanatos. Unde nu, am inchis ochii, am strans din buze si am sperat sa nu ii placa.

Voi ce trucuri folositi pentru a manca sanatos?

E mai usor cu 2 copii!?

Uneori asa pare… cum e si acum, cand scriu aceste randuri. Cel mare a fost destul de tacut cat a dormit cel mic. El nu a vrut sa doarma, asa ca s-a jucat in liniste. Cel mic si-a facut somnul si s-a trezit bine dispus. Asa ca am profitat… le-am starnit curiozitatea cu un joc si iata-i cum stau langa el si se joaca de aproximativ o jumatate de ora.

Nu imi vine sa cred… inca nu se aud tipete, nu se cearta, nu se bat si chiar au ceva de facut impreuna… Si nu sunt chiar rare momentele astea… Adica in ultima vreme si-au gasit de lucru impreuna si ne-au lasat si pe noi, cei mari, sa respiram…

Sunt si momente cand nu reusim sa ii convingem sa se dezlipeasca de mami si tati, si atunci profitam si ne jucam cu ei… sunt si momente in care ne jucam cu T si el nu se opreste din a spune `Hai sa ne jucam!`

Uneori ne dorim sa facem altceva, si nu sa ne jucam… Incepem joaca impreuna cu ei si cand sunt relaxati ii lasam sa continue singuri.

M este destul de mic deocamdata, insa viitorul pare atat de promitator uneori… Cum a fost si azi, dar si in multe alte zile inainte…

Sigur ca se mai cearta, sigur ca au momente cand nu se inteleg nicicum… De regula se potolesc cu `Asa cum te porti tu cu el acum, la fel se va purta si el cu tine in viitor. Noi suntem exemple pentru cei mai mici` spre cel mare, sau cu `Hai sa ne purtam frumos cu fratele tau!` spre cel mic. Functioneaza in 80% din cazuri. Fara tipete, fara urlete si cu muuult calm.

Asadar, da, pare mai usor cu 2 copii. Si, mai ales, e mult mai frumos!