Particicp tot mai mult in discutii aprinse despre alimentatia noastra, despre a fi vegetarian sau nu, a manca carne si derivate sau nu, de unde ne cumparam alimentele, etc. Multi nutritionisti formati prin cursuri de 2-3 luni isi dau cu parerea si castiga adepti intr-o alimentatie dezechilibrata si scumpa. Unii au senzatia ca facem parte dintr-o strategie secreta de a fi decimati prin hormonii din macare, prin mancarea expirata de la raft si merele cerate din cos. Mi se pare putin trist si chiar imi este putin mila de cei care aleg sa traiasca cu frica, frica de a muri, frica de a fi imbolnavit de cine stie de conspiratie farmaceutica, frica de noi insine (daca mancam/facem ceva si murim).
Stiu, e acea frica cu care ne nastem de altfel, frica de moarte. Insa nu e putin trist ca in loc sa incerci sa diminuezi sau sa tratezi aceasta frica, tu sa o tot alimentezi? Parca uitam sa traim, sa ne bucuram de ceea ce avem… Stiu, si eu imi doresc ca ai mei copii sa traiasca fericiti si sanatosi cat mai mult timp, insa as dori sa le placa viata pe care o traiesc, si daca ei se simt bine mancand ciocolata sau inghetata din cand in cand, de ce sa le iau bucuria asta? Si eu caut sa imi hranesc cat mai bine copiii, fara E-uri multe, fara semipreparate si alte nebunii. Insa nu le refuz niste biscuiti atunci cand le e foame tare si eu nu sunt acasa cu ei. Prefer o minte limpede, si un timp de calitate petrecut impreuna, decat inca o masa sanatoasa si eu cu nervii la pamant de la tipetele lor.
In ultima vreme au aparut tot mai mult tehnicieni nutritionisti formati prin cursuri de scurta durata (2-3 luni) in care se acopera o parte foarte mica din informatia necesara unui specialist in nutritie. Putini mai asculta de medicii nutritionisti sau specialistii formati in facultate in acest scop, pentru ca e mai ieftin sa apelezi la un astfel de tehnician. Si mai la indemana. Nu am nimic cu tehnicienii, atat timp cat se ridica deasupra cursului, cauta sa se perfectioneze si se informeaza, totul este ok. Insa cand se rezuma doar la a da sfaturi cu ce a invatat el la curs in 1900 toamna, e putin cam trist. Sau cu ce citeste pe bloguri si din surse neavizate. Poate sunt putin invidioasa, am facut atata biochimie, nutritie, am lucrat in cercetare, cu drojdii, bacterii si mucegaiuri, am vazut cum se fac analizele fizico-chimice si microbiologice, insa, pana la urma, nu am atestat de nutritionist si nu ar trebui sa imi dau cu parerea la nutritie.
Am citit foarte multe articole in nutritie si nu numai. Si eu vreau sa imi hranesc copiii cat mai sanatos, si eu vreau ca ei sa se dezvolte armonios. Din tot ceea ce am citit as putea spune ca, in acest moment, nu exista studii care sa lege modul de alimentatie cu aparitia si dezvoltarea cancerului. Intr-adevar, sunt alimente care ar putea favoriza o forma de cancer, insa acel aliment singur nu poate provoca stricaciunile pe care le auzim/vedem la TV si nu numai. Nu exista studii care sa demonstreze ca, alegand un mod de alimentatie sau altul, vei fi ferit de boli si vei trai mai mult. Exista bolnavi de cancer vegetarieni, persoane obeze vegetariene. Pentru ca un mod de alimentatie nu este singurul raspunzator de aparitia sau nu a unor boli. Pana acum, la nivel mondial, din cercetarile efectuate de cei care se ocupa cu asta reiese ca da, vegetarianismul este o dieta buna, care poate ajuta in mentinerea starii de bine a unui organism, insa pe perioade limitate de timp, putand conduce in timp la carente nedorite. Si vorbim de vegetarianismul acela informat, in care combini corect alimentele astfel incat organismul sa aiba parte zilnic de toti nutrientii necesaripe care ti-i poate da sursele vegetale de hrana.
Personal nu cred in existenta unei entitati care doreste sa ne supuna, sau sa ne decimeze, oferindu-ne hrana alterata, indemnandu-ne sa mancam prostii. Nici macar nu cred ca industria farmaceutica ne face asta. Noi o facem. Refuzam sa dam carne copiilor, pe motiv ca e injectata cu hormoni, insa cumparam suplimente pentru imunitate cu tonele. In conditiile in care, in Europa, hranirea sau injectarea animalelor cu hormoni este interzisa. Nu spun ca toate alimentele de pe piata sunt sanatoase si ok pentru copii. Sunt multe pline de zahar, de aditivi sau cu ingrediente nesanatoase. Insa ele sunt cumva si o necesitate pentru populatia in crestere a globului, pentru productia din ce in ce mai mica de produse naturale, dar si pentru imposibilitatea de a fi pastrate altfel timp indelungat. Si exista alimente pentru toata lumea, mai scumpe, mai ieftine, mai sanatoase si mai putin sanatoase. Nu mancam mere aduse din tari straine pe care le putem gasi tot anul in supermarket, insa ne indopam de gemul plin de zahar si, uneori facut cu fructe stricate. Ca doar fructele stricate sunt sanatoase, nu?
In fine, e mult de scris despre alimente si alimentatie, poate daca sunt cereri, as putea face o categorie speciala cu informatii in domeniu, insa niste lucruri sunt sigure: un nutritionist adevarat, la zi cu informatia in domeniu, se va feri sa indemne spre vegetarianism sau raw vegan. Suntem omnivori, adica mancam si plante si animale, si asta din cele mai vechi timpuri. Nu am fi supravietuit ca specie daca nu ne-am fi hranit cu carne. O dieta normala trebuie sa fie diversa si echilibrata. Asta incluzand carbohidrati, grasimi si proteina. Atat timp cat o persoana este sanatoasa nu ar trebui sa excluda din alimentatie nici o categorie de alimente. Desi alimentele nu sunt singure raspunzatoare de anumite boli, uneori eliminarea unei categorii de alimente din dieta zilnica este singura metoda prin care se poate interveni. Copiii nu sunt exclusi.
Iar cine spune ca e o manipulare la nivel inalt practic anuleaza munca a sute, poate chiar mii de cercetatori in domeniu, fara sa se gandeasca la un lucru atat de simplu: cat de puternic poti fi, si cati bani sa ai si influenta astfel incat sute/mii de oameni din diverse colturi ale lumii sa faca sa se miste lucrurile cum vrei tu, sa aiba rezultatele, obtinute din statistica, asa cum ti le doresti. Mi se pare cam greu… sau poate nu gandesc eu ”big”…
mamicieblog 
