Dupa cum spuneam aici, am inceput acomodarea cu M la gradinita. Iata ca a trecut deja prima saptamana, suntem teferi amandoi si, mai mult decat atat, M isi doreste sa mearga la gradi in fiecare dimineata. Ca un efect aditional, in ultima vreme si T a fost mai grabit catre gradinita dimineata, incurajat probabil de placerea cu care se pregatea cel mic.
Acomodarea a durat cam o saptamana, poate putin mai mult, tinand cont si de vizitele de saptamana trecuta, pentru cunoasterea educatoarei si mediului. Primele doua zile am fost cu el cate o ora, timp in care a stat in curte si si-a cunoscut colegii. Apoi, a treia zi a urcat si in sala, a avut activitate o ora, si in curte alta ora. A patra si a cincea zi l-am dus de la prima ora a diminetii, a servit micul dejun impreuna cu colegii lui (desi mancase destul de bine si acasa), au facut activitati in sala si apoi afara. Saptamana aceasta a inceput sa ramana si la masa de pranz. Este foarte obosit cand il iau, insa e vesel cand ma vede si doreste sa mearga iar la gradinita.
Asadar, dupa prima saptamana la gradinita, copilul e vesel, in fiecare dimineata se trezeste zambind si nerabdator sa mearga la joaca cu copiii. Mami e si ea vesela si inca nu stie ce sa faca cu neasteptatul timp liber.
Ce m-a ajutat in aceasta perioada: atitudinea relaxata, faptul ca nu sunt presata de timp (mai am o luna pana sa fiu nevoita sa ma intorc in campul muncii), increderea acordata educatorilor si mediului in care merge M, experienta primului copil (care probabil m-a ajutat in castigarea atitudinii relaxate).
In cea de-a treia zi de acomodare, datorita oboselii si foamei, M mi-a aratat ca poate face un tantrum exact ca la carte. A durat vreo jumatate de ora pana am reusit sa restabilesc echilibrul. Copilul a adormit, l-am trezit din gresala dupa 10 minute, si a continuat provocarea… pana a mancat. Satul, mangaiat si iubit, descarcat de toate fricile si frustrarile mersului la gradinita, a adormit multumit. Urmatoarele zile a fost ok, bucuros. Ba chiar imi spunea ca vrea inapoi la gradinita, atunci cand mergeam sa il iau.
Asadar, se poate face o adaptare usoara, graduala, a copilului la gradinita. Fara lacrimi, fara lupte de putere. Cu dragoste, intelegere, vointa. Cu oameni dedicati, care urmaresc interesul copilului.
Va multumesc oameni buni ca ati avut atata rabdare!