mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Cum ii invatam sa poarte centura?

Zilele acestea imi aminteam prin cate am trecut pana l-am convins pe T ca e o idee buna sa poarte centura de siguranta de fiecare data in masina.

In jurul varstei de 2 ani, cand cei mici devin mai independenti, si vor sa le fie recunoascuta aceasta independenta, T a inceput sa traga de centuri si sa isi scoata bratele din centura, ramanand prins doar in partea de jos. Si nu era ok. Opream, ii explicam cat este de periculor. Insa, in zadar. Deoarece el nu vedea un efect imediat, nu i se parea periculos fara centura.

Degeaba ii aratam ca si noi purtam centura, degeaba dadeam mii de explicatii, nimic nu parea sa functioneze. In fine, dupa `lupte` de putere, dupa planset si linistire, reuseam sa plecam la drum.

Apoi, am incercat sa schimbam abordarea. Satui sa stam cu orele in loc pentru a convinge un copil de utilitatea centurii de siguranta, atunci cand isi scotea mainile din centura, incepeam sa ii povestim ce se poate intampla, cum am putea primi amenda daca ne-ar vedea un politist, cum am putea folosi acei bani in alte scopuri, cum am putea sta la pat daca am avea un accident etc. Nu va imaginati ca ii spuneam povesti horror, doar adevarul, folosind cuvinte simple, usor de inteles pentru un copil. Si il lasam pe el sa decida daca poarta centura corect sau nu. De cele mai multe ori alegea sa poarte centura.

Mi-am dat seama ca nu mi-am pierdut timpul povestind cu el despre utilitatea centurii de siguranta cand a fost plimbat de varul meu, pe niste drumuri de tara si cand, chiar daca a fost invitat sa stea fara centura in masina, a refuzat. S-a dus singur pe locul din spate, si-a pus singur centura si nu a acceptat altceva.

S-a mai intamplat o data, cu o matusa. A procedat la fel: pe locul din spate, pus centura si nu a acceptat altceva. Mie mi se pare ca am facut o treaba buna. Voi cum ati reusit sa ii convingeti pe cei mici sa poarte centura?

Advertisements


Leave a comment

Un altfel de advent calendar

In fiecare an numaram zilele de decembrie pana la Craciun folosind un calendar advent. Am avut calendar cu carti, cu activitati, cu jucarii… mai rar dulciuri. Si in fiecare an, datorita programului haotic si a plimbarilor dese din perioada aceasta, uitam cu zilele sa ne mai uitam in calendar.

Asa ca, in acest an vom merge pe o varinta `light`… Si din lipsa de spatiu, si din lipsa de consecventa, am decis sa las la voia intamplarii alegerea activitatilor de numarare a zilelor pana la Craciunul Magic.

Nu-i vorba, deja am pregatit activitati, carti, am lista cu filme de vazut in aceasta perioada si lucruri de facut, inclusiv in bucatarie. Mi-am propus sa le aleg impreuna cu baietii, in fiecare zi, in functie de starea noastra din ziua respectiva.

Printre activitatile `calendarului` nostru se numara:

  • Vizionarea de filme. Mi-am propus sa vedem cateva (probabil maxim 3 filme in toata perioada) cu tematica Craciun.
  • Facem caramele, biscuiti, tort snikers raw si alte dulciuri specifice sau nu acestei sarbatori.
  • Activitati de craft. Mi-am propus sa fac un bradut din fire, felicitari pentru membrii familiei, sa decupam si sa coloram ghirlande, sa impodobim casa, sa ne costumam, sa ajutam bradul cu noi decoratii.
  • Plimbari. Cu siguranta vom iesi si dincolo de mall (unde il vom vedea probabil pe Mos), la munte, la iarna, la zapada si jocuri in frig. Apoi vom intra in casa la un ceai cald si biscuiti cu aroma de scortisoara (daca apucam sa facem!)
  • Carti. Sunt cateva carti pe care le-am `ochit` pentru aceasta perioada. Carti de fictiune, insa mai ales carti care povestesc legenda mosului, cum il asteapta copiii si adulti in alte tari, colinde etc.
  • Invatam colinde si poezii tematice. Iubesc perioada aceasta, colindele care ma introduc in atmosfera de Craciun si bucuria copiilor cand primesc nuci si covrigi pentru colinda. Asa ca voi incerca sa ii incurajez pe ai mei sa intre in `holidays mood`.

Cam atat am gandit deocamdata. Cred ca sunt suficiente activitati pentru a acoperi cele 24 de zile pana la Craciun. Si abia astept sa vad cum ne descurcam!

Voi ce activitati pregatiti pentru aceasta perioada? Poate ma inspir…


Leave a comment

Cum invatam copiii sa se spele pe maini?

Azi, in timp ce ieseam de la baie, intr-o baie publica, am observat o doamna care a iessit dupa mine de la baie, a trecut pe langa mine, fara sa isi spele mainile si a plecat. Imediat m-am gandit ca poate manca ceva cu mainile murdare… microbiologul din mine parca vedea toti `gandacii` (microorganismele) de pe mainile ei…

Apoi am realizat ca T se spala pe maini dupa fiecare utilizare a toaletei, fara sa fie nevoie sa i se spuna acest lucru. Si ma gandeam eu, in sinea mea, oare ce am facut bine, de nu trebuie sa insist sa isi spele mainile cand iese de la baie… Mai ales ca in alte domenii inca sunt nevoita sa repet sutele de explicatii, pana intelege si face asa cum e sanatos.

Am realizat ca i-am prezentat obiceiul sanatos de a se spala pe maini atunci cand este nevoie, intr-un stil natural, montessorian, daca as putea spune asa. Cand venim de afara, dupa ce folosim toaleta, inainte de masa sau cand este nevoie, de cand era mititel, ii povesteam ce trebuie sa facem, ii aratam cum e corect sa te speli pe maini si ii povesteam ce se intampla in organismul nostru cand nu ne spalam pe maini. Povesteam despre microorganisme, cu bune si rele. Si nu insistam.

Am profitat de perioada in care era incantat sa se joace cu apa si il lasam sa se spele ori de cate ori dorea, povestind intr-una despre beneficiile spalatului pe maini.

Apoi, am folosit exemplul personal. Dupa fiecare folosire a toaletei, chiar si atunci cand doar il asistam pe el, spalam mainile impreuna. Apoi, dupa fiecare schimbare de scutec al lui M, spal mainile. Si T a observat. Uneori ma intreaba de ce ma spal pe maini si ii povestesc de ce sunt murdara si cum ma spal.

Si dupa toate acestea, vad, aud, observ, ca de fiecare data cand foloseste toaleta, se spala pe maini. Si nu pot decat sa ma bucur ca nu am vorbit degeaba…

 


Leave a comment

Pregatiti pentru 5 ani

A fost ziua de nastere a lui T si, ca in fiecare an, am sarbatorit cat mai frumos posibil. Bineinteles ca si anul acesta am marcat ziua lui T acasa, la gradinita si la un loc de joaca… Ce sa facem daca avem multi prieteni?!

Ca in fiecare an, dimineata l-a gasit pe T inconjurat de baloane si de cadoul de ziua lui. Plus o briosa, cu o lumanare in care sa sufle.

Apoi, la gradinita, a avut parte de un ritual deosebit, specific aniversarilor Montessori. A servit colegii si cadrele didactice cu briose si limonada, s-a jucat, a participat cu emotie la ceremonie si… a adormit pe drumul spre casa…

Anul acesta am ales locul de joaca Lumea copiilor si pentru petrecerea lui T, dupa ce anul trecut am facut petrecere la Wonderland si am fost dezamagiti. Ca de fiecare data, am fost tratati frumos, cei de la locul de joaca sunt corecti, deschisi la ideile mele si m-au ajutat sa fac o zi memorabila. Au inteles nevoia mea de a nu lasa dulciuri la indemana copiilor, de a alege sucuri cat mai naturale, de a aduce cateva lucruri de acasa. Nici nu ne-am dat seama cand a trecut timpul si s-a terminat petrecerea.

Pentru a marca frumos evenimentul, T a ales o tema frumoasa: masinute. Asa ca am cautat sa ii aduc tema la locul de joaca in mai multe moduri.

Am facut o masinuta din carton, pe care am folosit-o pentru a face poze. Am avut abtibilduri cu masini, steaguri cu masini si niste ochelari din carton, evident, tot cu masini.

DSC_0494

Dintr-un ornament cu Happy Birthday luat din Jumbo am facut un ornament pentru masa copiilor, cu masini.

DSC_0495

Am avut si o pinata, de la locul de joaca, cu aceeasi tema, Cars. Nu am apucat sa ii fac poze, copiii au ”devorat-o”. Probabil se asteptau sa gaseasca dulciuri… insa au fost bucurosi si de micile jucarii gasite in ea.

Pentru micile cadouri din partea sarbatoritului, am ales sa fac un mic caiet in tema aleasa. Am cautat imagini si activitati pe net, le-am pus intr-un document si le-am imprimat. Am atasat cateva culori si a iesit un caiet anti-plictiseala numai bun de luat in calatorie.

DSC_0479

Tortul, vedeta serii, a venit cu tema aleasa de sarbatorit, de la Cristina Palade. Ca de fiecare data a fost si aratos si gustos. De data aceasta am avut un tort rafaello, nuca de cocos fiind printre preferatele lui T in ultima vreme.

DSC_0544

Asadar, iata ca am sarbatorit frumos si cea de-a 5a petrecere a lui T. El s-a declarat foarte incantat, a fost hiper-excitat de tot ceea ce s-a petrecut in ziua aniversarii iar noi, parintii, ne-am bucurat de fericirea lui.


Leave a comment

Librarii in Constanta

Povesteam aici despre cat de putine librarii sunt in orasul nostru. Zilele trecute am mai descoperit o librarie, nou deschisa, chiar in centrul orasului. Mai precis, pe Bulevardul Ferdinand, langa parcul din centru.

Libraria se numeste Dorian Grey (personaj controversat al romanului lui Oscar Wilde) si mi-am facut timp sa o vizitez. Am gasit un spatiu generos, plin de carti (cum altfel?), amenajat frumos. Se poate bea o cafea sau un ceai in incinta librariei, se pot rasfoi carti. Copiii au si ei un colt dedicat, cu suficient spatiu pentru a rasfoi si a decide ce carti doresc sa cumpere.

Am fost intampinata cu zambete, am fost ajutata sa gasesc ceea ce ma interesa, angajatii mi s-au parut foarte prietenosi si amabili. Mi-a placut foarte mult asezarea cartilor, erau usor de vizionat, nu m-am pierdut printre titluri. M-a interesat, ca de obicei, in special sectia pentru copii unde am si gasit cateva titluri pe care nu le-am gasit in alta parte in oras… momentan.

Asadar, presimt ca vom ajunge des pe la aceasta librarie si va sfatuiesc si pe voi sa o faceti, mai ales ca vine frigul…


1 Comment

Ceremonia aniversarii… Montessori style

Doar ce m-am intors de la celebrarea celor 5 ani de cand sunt mamica si de cand am cel mai fain baiat mare! T a sarbatorit si la gradinita implinirea celor 5 ani de cand ne bucura inimile si ne pune mintea pe jar… Pe cat de simpla, pe atat de frumoasa a fost ceremonia, in care copiii constientizeaza atat de frumos ce s-a intamplat cu ei de la nastere pana in momentul prezent.

Nu stiu daca ati avut sau nu ocazia de a participa la un astfel de ritual, insa, daca se va ivi ocazia, sa nu ratati momentul! Copiii aud cum au crescut ei de cand s-au nascut, pana in momentul prezent, vad cum a trecut timpul, fie in poze, fie in ritualul de plimbare a globului pamantesc in jurul ”soarelui” si aud povestea vietii lor spusa de educator si de parinti. E minunat!

DSC_0405

T este sensibil la astfel de povesti, iar ceremonia de azi l-a facut foarte fericit. Si-a consumat toata energia in acest ritual, a adormit imediat cum l-am pus in masina. Nu a mai avut rabdare pana acasa.

Mi-a placut tare mult ceremonia aniversarii. Desi stiam la ce sa ma astept, stiam cum vor decurge lucrurile (vazusem niste filmulete pe net), totusi emotia traita de mine, ca parinte, dar si de copilul meu, nu poate fi transpusa in cuvinte.

Multumesc celor ce au facut acest lucru posibil!

 


Leave a comment

De ce merg la psiholog?

Incepand cu momentul in care am devenit mama pentru prima data, schimbarea mea a inceput. Pe masura ce timpul trecea, imi dadeam seama ca ma transform, ca vreau sa fiu altfel, ca sunt multe lucruri pe care doresc sa le schimb.

Fac parte din acea categorie de oameni care crede ca mersul la psiholog este egal cu nebunie, `boli la cap` si altele asemenea. Trebuie sa specific acest lucru, pentru ca nu a fost usor sa trec peste aceste pre-conceptii.

Prima data am avut nevoie de psiholog atunci cand T nu se mai oprea din muscat la gradinita. De fapt, atunci a fost prima data cand am mers, nevoie as fi avut mult mai devreme… Si atunci am realizat cat de benefica este aceasta vizita… In 3 sau 4 sedinte viata noastra s-a schimbat radical, copilul a inceput sa vorbeasca, noi am inceput sa vedem altfel lucrurile… Am avut noroc, am intalnit persoana potrivita, care a vazut lucrurile prin ochii nostri si ne-a ajutat sa vedem problema in ansamblu. Problema s-a rezolvat aproape de la sine apoi, pentru ca am inteles ce se intampla in jurul nostru si am luat deciziile potrivite atunci cand a fost necesar.

Apoi am inceput sa ma gandesc mai mult la mine. Pe masura ce timpul trecea, copiii cresteau, imi descopeream frici despre care habar nu aveam ca mai exista, descopeream comportamente care nu pareau sa fie ale mele, descopeream ganduri pe care nu stiam cum sa le ordonez… Intr-un moment de conflict interior am luat decizia de a vizita si eu psihologul, pentru problemele mele, de aceasta data. Si e bine!

Ce s-a intamplat? Fara ca eu sa fac vreun efort, totul in jurul meu s-a schimbat. In bine! Am devenit mai constienta de ce am, ce (cine) sunt si ce pot, am vazut ca schimbarea incepe cu mine, am experimentat acest lucru. Atat timp cat eu sunt bine cu mine, sunt impacata cu deciziile mele, totul in jurul meu se transforma. Atat timp cat eu ii accept pe cei din jur asa cum sunt ei, ma accept si pe mine, cu bune si mai putin bune… Totul in viata mea s-a concentrat in jurul gandurilor mele, pentru ca la psiholog am invatat ca daca ma concentrez suficient pe un anumit gand, tot universul va lucra ca ceea ce imi doresc eu sa se intample. Tot Veronica m-a invatat despre mindfulness, despre meditatie si despre acceptare.

Acum am facut o pauza de la terapie. Nu neaparat pentru ca eram pregatita, poate datorita conceptiei despre care mentionam la inceput, sau poate doar pentru ca imi place prea mult sa incerc sa imi rezolv singura problemele. Acum am la indemana cateva instrumente pe care le folosesc cu drag ori de cate ori e necesar. Sau cand am timp. Sau cand vreau sa meditez. Just like that!

Ma bucur ca am descoperit psihoterapia. Ma bucur enorm ca am intalnit psihologul potrivit pentru mine! De cand am mers prima data la psiholog, intreaga viata mi s-a schimbat, relatiile cu cei din jur s-au schimbat, eu m-am schimbat. Evident ca nu sunt 100% `vindecata`, ca sunt multe aspecte in viata mea cu care vreau sau trebuie sa lucrez. Insa toate la randul lor. Schimbarea a inceput si merge in directia potrivita. Si asta e tot ce conteaza!