mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Cand baietii nu se inteleg…

Aveti si voi zile in care copiii vostri par cei mai aprigi dusmani din lume? Zilele acelea in care ei se cearta din orice, tot timpul, iar tu, parintele, habar n-ai cum sa faci sa ii opresti?

Oh, da! vor spune, probabil, cei mai multi parinti cu mai mult de un copil… Eu zic ca uneori, sunt zile lungi, consecutive, in care cei doi baieti ai mei nu reusesc sa se inteleaga. Se bat, se imping, se musca, se trag de par, isi baga mainile in nas sau in ochi… Au descoperit toate formele posibile de agresiune… desi am incercat sa ii ferim de acest mod de interactiune…

Mi-am dat insa seama ca nu ii pot opri tinandu-le discursuri cu celebrele clisee: `sunteti frati, trebuie sa va iubiti` sau `daca nu va potoliti, va dau afara!`, asa ca am schimbat tactica. Am pus in aplicare mai multe idei din acest articol, insa cel mai bine a functionat sa ii las sa se bata pana se potolesc…

Da, ati citit bine… Ii las sa isi consume acea energie, frutarea si lipsa de atentie pana cand isi dau seama singuri ca se pot juca foarte frumos impreuna. Sunt atenta totusi sa nu fie vreunul pus in pericol. Am observat ca si ei sunt atenti sa nu se puna in pericol.

Ideea a venit tot de la ei. Intr-o zi i-am lasat jucandu-se frumos in sufragerie si m-am dus la bucatarie sa fac ceva. Imediat ce am disparut din raza lor vizuala au inceput sa se certe si sa se bata. Chiar ma si strigau, nemultumiti unul de comportamentul celuilalt. Nu m-am putut duce imediat la ei, asa ca si-au consumat din energie… Cand am ajuns eu langa ei (maxim 1 minut a durat lipsa mea), deja radeau si ma priveau senini: `Ce? Ne jucam!`… Asa ca, atunci cand nu sunt incarcata cu emotiile si frustrarile proprii, reusesc sa ii las sa isi stabileasca singuri ordinea in relatie.

Voi cum ii impacati pe frati?


Leave a comment

E prea mic pentru scoala?

Anul acesta ne-am luptat cu gandul ca T e prea mic pentru scoala. Si gandul a castigat… Inca nu suntem convinsi ca este cea mai buna varianta pentru el, insa, cu siguranta a fost cea mai buna optiune la momentul la care am luat decizia.

Desi avea dreptul sa fie inscris in clasa pregatitoare daca ar fi sustinut acel test psihologic, am decis noi, parintii, ca nu e cazul sa il supunem testelor (mai ales ca nu sunt deloc de acord cu diferitele testari ale cunostintelor copiilor mai mici de 12 ani), ca ar mai putea copilari un an, ca, desi e pregatit cognitiv (cred ca toti copiii in aceasta situatie sunt) mai putem lucra pe partea de inteligenta emotionala etc.

Asadar, multe motive pentru care T va merge tot la gradinita anul acesta si nu la scoala.

Cred ca toti parintii se intreaba daca au facut alegerea corecta pentru copilul lor. Noi ne-am dat seama ca am ales bine cand T a fost de acord cu noi. Da, stiu, am lasat copilul sa decida ce e mai bine/placut pentru el… parinti denaturati…

In acest mod am procedat in multe din alegerile pe care le-am avut de facut. Adica am cerut si parerea copilului, ne-am sfatuit noi, parintii si am pus pe hartie pros/cons. Si anul acesta a iesit ca vom mai astepta inca un an pana vom vedea scoala.

Asadar, urez succes parintilor si copiilor la inceput de an scolar! Nu uitati sa va relaxati!


Leave a comment

Vacanta la Primasol Sunrise, Nisipurile de aur…

Ca in fiecare an, chiar daca locuim aproape de mare, alegem sa petrecem cateva zile si intr-un resort all inclusive. Anul acesta am ales sa stam 4 zile in Nisipurile de Aur, la Hotel Primasol Sunrise. Am platit, pentru 4 zile, sistem all inclusive, 2 adulti si 2 copii, 1400 lei. Rezonabil, zic eu.

Nici vacanta nu a fost rea. Sa povestesc…

Plusuri:

Camera in care am stat (tripla) era mare, cu un balcon la fel de mare, dragut amenajata. Pe jos faianta, usor de curatat de nisip. Am avut doua paturi single si un fotoliu pat de care baietii au fost foarte incantati. Pentru ca am fost 2 familii, am primit camere alaturate ce comunicau intre ele. Astfel, camera s-a transformat in ditamai apartamentul, cu doua terase, in care baietii s-au putu juca atunci cand nu era vreme de plaja… sau dimineata foarte devreme, cand se trezeau. Camera era curata si curatata zilnic.

Mancarea se servea in sistem bufet. Desi nu erau foarte multe feluri de mancare, aveai de unde alege. Mai mult, nu prea am vazut mancare complicata, ci simpla, cu cat mai putine ingrediente. M-am gandit ca nu se refolosesc resturile ramase pentru crearea unor feluri noi. Mi-a placut ca nu a lipsit pestele, am gasit si alte carnuri in afara de pui (miel, vita, rata etc.) si, in general, am avut ce alege, atat pentru noi cat si pentru cei mici. La fiecare masa au fost prezente fructele, ceea ce m-a bucurat. Mi-a mai placut ca se putea lua masa si pe terasa, atunci cand prindeai loc.

Piscina este faina, in cascada, pe etaje… Piscinele nu erau adanci, inca un avantaj pentru cei cu copii. In general am gasit sezlong la piscina, chiar daca mergeam dupa-amiaza sau mai tarziu. Insa am fost si la sfarsit de sezon… Apa curata, nu ne-am intors cu nici o problema de acolo. In afara de cucuiele aferente alunecarilor pe gresie…

Cei mici au fost intretinuti de animatori daca alegeam plaja la piscina. Si pentru cei mari erau evenimente de cateva ori pe zi (jocuri, concursuri, evenimente sportive etc.). De la 20.00 la 20.30 era mini-disco, jumatatea nostra de ora libera. Copiii erau antreenati la joc si dans si s-au distrat de minune. Langa hotel era si un loc de joaca pe care cei mici l-au folosit cand erau nevoiti sa astepte…

Minusuri:

In camera au aparut niste furnici, probabil si de la firimiturile lasate de baieti… Nu ne-au deranjat, au fost material de studiu in diminetile in care se trezeau prea devreme…

Unele feluri de mancare nu erau chiar pe gustul nostru (de exemplu prea grase), insa cam asa se gateste la vecinii bulgari. Cartofii prajiti erau cam tari, pana si baietii i-au refuzat. Insa asta ar putea fi considerat avantaj din punctul meu de vedere…

Drumul pana la plaja pare destul de lung la intoarcere. Mai ales cand baietii sunt obositi… Insa mie mi-a placut acest drum. Este pe la umbra in mare parte si, in afara de faptul ca trebuie urcate cateva trepte (vreo 200), nu mi s-a parut obositor.

In concluzie, ne-a placut la Hotel Sunrise. Nu ne dorim neaparat sa ne intoarcem, insa nici nu a fost rau.