mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


Leave a comment

Despre `aproape` Montessori

Vad din ce in ce mai des vorbindu-se despre activitati Montessori in diverse medii (gradinite, locuri de joaca etc.), gradinite cu cate o grupa Montessori (restul grupelor sunt traditionale), activitati in `stil` Montessori, jocuri si jucarii Montessori (si care, de fapt, sunt niste chinezarii ieftine si fara nici o legatura)… Nu ca sunt vreo experta, ca nu sunt, insa, de cand mi-am dus copiii la activitati Montessori am realizat ca nu orice activitate promovata astfel, este cu adevarat in spiritul a ceea ce a vrut Maria Montessori sa creeze.

Din pacate, denumirea Montessori nu este marca inregistrata, asadar oricine o poate folosi. Si poate nu m-ar deranja folosirea denumirii Montessori atunci cand mi se explica o anumita activitate sau cum functioneaza un joc. Insa ma deranjeaza aparitia acestei descrieri in mesaje publicitare tot mai agresive.

Nu e vorba ca se folosesc de aceasta denumire, insa, de cele mai multe ori, cei care fac astfel de afirmatii nu stiu nici ei despre ce e vorba. Nu stiu exact ce caracteristici are un joc Montessori, sau cum trebuie sa arate o carte in spiritul Montessori, sau cum se face o activitate Montessori. Si nici nu lucreaza cu cineva specializat in educatia Montessori. Nici eu nu stiu totul despre Montessori. Si nu am pretentia ca voi sti vreodata. Insa mi se pare nedrept sa folosesti denumirea fara a avea cunostinte minime legate de aceasta.

Unii cred ca daca pregatesti, impreuna cu copiii, la gradinita, o paine, ai facut o activitate Montessori. Insa nu e intotdeauna asa. Pentru ca cei mai multi, din lipsa de timp, spatiu, cunostinte etc., pregatesc ingredientele, le masoara, le amesteca, iar copiii se uita si au voie sa se joace putin cu aluatul. Eventual sa il puna in tava si sa ii urmareasca coacerea. In realitate, activitatea este Montessori atunci cand cei mici sunt implicati inca de la inceput. Ei trebuie sa isi caute ingredientele in bucatarie, sa isi ia ustensilele necesare, sa masoare singuri, sa amestece singuri, sa puna painea in cuptor si sa o verifice (cu ajutorul adultului, bineinteles) cand e gata. Mai mult, ei strang la finalul activitatii, spala vasele, dau cu matura. Asta implica multa mizerie, un timp indelungat si un anumit comportament al adultului supraveghetor. Iar un adult fara studii de specialitate, nu va avea rabdarea sa observe, fara sa intervina.

Repet, e doar parerea mea. E doar ceea ce am observat de-a lungul timpului.

Mai rau mi se pare ca nici potentialii clienti nu stiu exact despre ce e vorba. Adica, am fost si eu acolo. Copilul meu a fost dus la o clasa Montessori dintr-o gradinita traditionala. La inceput. Si am crezut ca e wow. Insa, abia mai tarziu, cand am incercat Montessori `adevarat`, cu oameni instruiti in acest sens, cu materiale Montessori, cu metode specifice de lucru, abia atunci am inteles ce nu e corect intr-o abordare `aproape` Montessori. De la atitudinea adultului, la spatiul creat special pentru copii, la programul de activitati si pana la materialele alese cu grija, prezentate cu un scop anume, totul formeaza `spiritul` Montessori. Nu, nu e suficient sa lasi copilul sa se descurce cum poate la imbracat sau dezbracat. Trebuie sa stii sa il ghidezi, sa il incurajezi. Iar acest lucru nu poate fi obtinut in `o zi/saptamana` cu activitati de tip Montessori. Sau intr-un loc de joaca `cu activitati tip Montessori`. Pai ori e Montessori, ori e o struto-camila…

Nu mai vorbesc de continuarea activitatilor in spiritul Montessori de acasa… e inutil… Macar acasa nu avem pretentia ca suntem instruiti in acest sens… Nu sunt multi parinti dispusi sa se pregateasca in educatia Montessori doar ca sa aplice acasa acest tip de educatie. Eu ii admir pe cei care incearca, insa, sa ofere o astfel de alternativa copiilor lor.

Voi ce experiente legate de educatia `aproape` Montessori aveti?

Advertisements


Leave a comment

Martisoare…cu cei mici

Nici anul acesta nu puteam sa lasam sa treaca 1 martie fara a face martisoare de daruit celor dragi. Baietii abia asteptau provocarea, asa ca am cautat pe repede inainte materialele de care avem nevoie.

Anul acesta i-am lasat sa aleaga ce fel de martisoare vor sa faca: din fimo sau din margele Hama (sau de la Ikea). Lucreaza de zor la ambele variante, pentru ca nu pot decide ce le place mai mult.

Pentru martisoarele din fimo am luat 3 culori de pasta de fimo (pana acum am folosit doar alb si rosu), niste ace cu care sa se prinda in piept si forme de decupat.

52605171_2140359846058329_6878453075879657472_n

Au intins pasta de fimo intr-o foaie subtire, folosind un facalet, au decupat cu formele alese de ei si au pus martisoarele pe tava, in cuptor. Dupa 10 minute la 130 de grade Celsius, martisoarele au fost gata! Urmeaza sa le lipim pe ace si sa atasam firul alb-rosu.

52467454_1150680985107697_1774898928743874560_n

Simplu! Nu?

Si lucrul cu margelele Hama le-a placut. De fapt, le avem la vedere de ceva vreme si ii tine ocupati. Au fost foarte fericiti cand le-am spus ca pot face martisoare din margele. Am scos de pe net cateva poze cu modele si ei au ales sa faca ce vor.

52601826_602118523584152_3543819031083483136_n

Si eu am lucrat cot la cot cu ei, este o activitate relaxanta si placuta. Urmeaza sa le lipim si pe ele de clame sau ace, sa le atasam snur si sa le daruim fetelor.

Voi ce martisoare lucrati?


2 Comments

Locurile de joaca si electronicele…

Stiu ca scriu la nervi acum, insa nu ma pot abtine… Pentru ca nu mi se pare ok sa merg cu baietii la loc de joaca si ei sa stea cu ochii tinta intr-un ecran… fie ca e vorba de un joc pe TV, fie ca e vorba de TV sau de telefonul/tableta unui alt copil prezent in spatiul de joaca…

Imi mai duc copiii uneori la locuri de joaca. Motivele sunt diferite, nu are sens sa le mentionez acum. Si nici nu sunt atat de importante… Mai important mi se pare modul in care sunt amenajate aceste locuri de joaca. Fie ca sunt puse la vedere, fie ca sunt mai ascunse, jocurile pe calculator/tableta/Wii etc. nu lipsesc din spatiile de joaca destinate copiilor. Cel putin din cele vizitate de mine pana acum… in Constanta. Si, cu siguranta, eu nu merg la locul de joaca cu scopul de a plati pentru joc pe electronice sau privit la TV.

Mai mult, inca ma enervez cand vad ca ai mei copii sunt neclintiti din fata dispozitivelor electronice, acolo unde le gasesc functionand. Stiu, nu ar trebui … fiecare parinte isi creste copilul asa cum doreste… Insa imi este tot mai dificil sa le explic, de fiecare data, ca nu am venit la loc de joaca pentru a sta in fata TV-ului, ci sa se joace…

Ei au inteles… Aseara s-au despartit destul de repede de locul dragut si cald din fata jocului pe care il jucau niste copii… Insa as vrea sa inteleg de ce unii parinti prefera aceasta abordare, de ce ai da bani sa lasi copilul in fata unui ecran? Nu poti beneficia de aceasta liniste acasa? Sau la o cafenea, in timp ce-ti savurezi cafeaua cu o prietena? Copilul se va bucura de aceeasi activitate, nu?

Si nu inteleg nici firmele care pun jocuri si ecrane in spatiile de joaca pentru copii.. Personal, ma indoiesc ca se castiga bine din aceasta activitate… Iar eu una, trebuie sa recunosc, ca mi-as dori sa nu castige deloc… Macar asa, poate, poate, nu mai gasesc ecrane in spatiile de joaca. Si nu, nu sunt rea… Insa nu-mi plac deloc efectele adverse ale privitului la ecran asupra creierului copiilor… Si nu sunt putine… De exemplu, in acest articol se vorbeste despre deprivarea de somn la adolescenti datorita folosirii ecranelor. Si exemplele pot continua…

Daca ar fi dupa mine, as interzice ecranele de orice fel in locul de joaca. In spatiul de joaca, strict. Pentru ca pot intelege un parinte care vine cu copilul la locul de joaca pentru ca el sa poata scrie niste emailuri… Sau sa citeasca (pe ebook, bineinteles). Sau orice… Insa nu pot intelege deloc parintii care platesc ora la spatiul de joaca si isi lasa copilul sa se joace pe TV/ecrane. Nu pot, si pace!

Voi in ce relatie sunteti cu ecranele?

 


Leave a comment

Despre creații si creatori…

Imi plac lucrurile facute de mana, cu drag… Imi place sa creez si sa folosesc creatiile cuiva… Nu e nici un secret ca imi plac lucrurile hand made…

De ceva vreme am descoperit o astfel de creatoare… Ceea ce iese din mainile ei e divin… De la jocuri pentru copii, la scaune/fotolii si decoratiuni, este divin… Am mai spus asta o data, nu?

Acum lucreaza la niste martisoare cu suflet, as putea spune… Zanele ei vor aduce cel putin un zambet pe fata celei care le primeste… Sa nu mai spun de povestea pe care aceste martisoare o poarta in spate…

Creații colorate aduce magie, culoare si placere in viața noastra prin minunatiile pe care le imparte cu noi.

Daca nu stiti de unde sa luati un cadou deosebit, daca vreti sa daruiti un martisor ‘altfel’ celor dragi, daca doriti un ‘ceva’ creat cu drag, nu ezitati sa va uitati pe pagina ei. Sigur va va incanta ceva.

Ei, ce spuneti? Am sau nu dreptate?


Leave a comment

Cum convingi copilul sa doarma singur?

Este intrebarea pe care am auzit-o tot mai des in ultima perioada… Iar raspunsul e simplu: nu-l convingi, il faci sa creada ca e alegerea lui si ca e cea mai buna alegere facuta vreodata!

Stiu, nu e simplu sa trimiti copilul in camera lui si el sa doarma singur fara sa riposteze… Nu e nici complicat, sau poate am avut noi noroc… Ideea e ca, de cand ne-am mutat, T si M sunt incantati sa doarma singuri. Adormiti de noi, fireste.

Ce am facut?

Pai inca de cand am inceput amenajarile la noua locuinta, i-am dus sa vada casa, sa isi aleaga dormitoarele, sa isi imagineze cum asezam mobila, jucariile si cartile. Am ales impreuna mobila, am montat-o impreuna cu ei si am aranjat impreuna camerele. Tot de la inceputuri am vorbit cu ei, le-am povestit cum vor putea ei dormi singuri la ei in camera, ca vor avea lumina de veghe si ca usile vor sta deschise, astfel incat sa poata veni la noi in orice moment.

Se pare ca au inteles. Au fost nerabdatori sa se mute in noua locuinta, sa isi ia fiecare in primire camera si nici macar nu au fost deranjati de lipsa jucariilor din primele zile.

T (6 ani) a dormit singur din prima noapte, dupa ce i-am citit o poveste si, pana acum, nu a dat semne ca ar avea nevoie sa stam mai mult cu el in camera. Ba, mai mult, dimineata isi face de lucru singur prin camera lui si nu ne mai deranjeaza somnul.

M (3 ani) a avut nevoie de o perioada de acomodare. In primele nopti de trezea dupa 2 ore de somn si venea la noi in camera. Era primit de fiecare data intre noi sa-si continue somnul. Apoi, a inceput sa vina spre dimineata (pe la 4-5 dimineata) si l-am primit la fel de bine. Acum nu doreste sa vina intre noi. Cand se trezeste peste noapte ne striga sa mergem sa-l adormim la el in pat. Astept cu nerabdare urmatoarea etapa…

Asadar, trebuie sa recunosc: sunt o norocoasa ca ai mei copii au acceptat sa doarma singuri… Sau poate doar asta a fost calea potrivita pentru noi: sa ii informez, sa accept ca nu vor vrea de la bun inceput ce vreau si eu, sa ii fac partasi la decizie.

Voi cum ati convins copiii sa doarma la ei in camera?


Leave a comment

Despre serbari, din nou…

Pentru ca azi este ultima zi de gradi/scoala de anul acesta, pentru ca si noi sarbatorim Craciunul si pentru ca evenimentele din ultimele zile m-au determinat sa ma gandesc mai mult la serbari, iata ca va scriu din nou despre ele.

Inca imi mentin parerea ca serbarile, cel putin la gradinita (insa si la scoala), asa cum sunt ele intelese de parinti si cadre didactice, nu aduc nici un beneficiu in viata copilului mic. Copiii sunt pusi sa invete poezii si cantece si sa le recite in fata unor oameni pe care nu-i cunoaste, sunt tinuti in stres (`stai acolo`, `nu te murdari`, `stai drept`, `fa asa`….), sunt emotionati si nimeni nu are timp sa le valideze emotiile si multe altele. Copiii nu invata despre traditii, despre motivele pentru care sarbatorim, despre prezenta scenica. Ei sunt pusi sa faca niste lucruri si le fac. Mai ales ca acum, in aceasta perioada vine Mos Craciun si trebuie sa fie ascultatori.

Mai mult, parintii alearga disperati dupa costumele picilor, dupa cadouri, multe cadouri, de parca doar despre asta e Craciunul… Cadou pentru copil la gradi, cadou pentru doamna, cadou pentru directoare, cadou pentru toti cei pe care poate nici nu-i salutam cand ii vedem pe strada… As fi curioasa ce s-ar intampla daca, in locul acestor cadouri cumparate, copiii ar aparea cu mici lucruri facute de mana lor, un glob, o decoratiune, o felicitare etc.

Rareori aud de serbari (intalniri) relaxate, unde copiii participa la pregatirea casei/gradinitei pentru sosirea colindatorilor, unde se impodobeste bradul, unde nu este asteptat Mosu` ci sunt asteptati colindatorii si sarbatoarea in sine. Se intampla, insa mult prea rar.

Ma gandesc ca viata noastra, a tuturor, ar fi mult mai relaxata si mai usoara daca am inlocui goana dupa mancare si cadouri cu timp petrecut impreuna…

Aceasta este rezolutia mea pentru aceste Sarbatori. Ceea ce va urez si voua!

Pana atunci, as fi curioasa sa stiu unde (la ce gradinita/scoala), in Constanta, se sarbatoreste Craciunul asa cum se cuvine, fara Mos si alte artificii, doar cu timp de calitate impreuna? Ma ajutati voi?


Leave a comment

Joaca, un nou mod de a convinge copiii…

Am mai scris despre joc si joaca, despre cat de usor poti convinge copiii sa faca ceea ce au de facut atunci cand nu au chef. Si voi mai scrie, cu siguranta…

De cand l-am descoperit pe Larry Cohen si a lui Retete de jocuri, am folosit jocul de multe ori in relatia cu copiii mei. Amandoi raspund `ca la carte` la o sedinta de joaca, asadar nu ma voi opri aici.

Ultima nazdravanie de genul acesta am facut-o zilele trecute, cand, satula de refuzul lor repetat de a merge la dus si la spalat pe dinti, am inceput sa inventez versuri. Avandu-i ca personaj principal pe ei, am cautat rime pentru dus si dinti si am tot spus. Bineinteles ca au fost incantati, au inceput sa rada si sa se pregateasca fericiti de dus… Mai mult, au cautat si ei rime si ne intreceam in versuri…

Nu, nu e nevoie sa iasa ritmata, sa aiba sens sau sa fie o capodopera… E suficient sa folosesti cuvinte interzise (caca, pipi), sa inteleaga ei ce ai vrut sa spui si sa rada…

Asta imi aduce aminte ca anul viitor, in martie, Larry Cohen va fi prezent pentru a patra oara in Romania, sa ne povesteasca din secretele jocului. Detalii despre eveniment puteti gasi aici si inca sunt reduceri. Este un eveniment ce nu trebuie ratat.

Voi ce jocuri funny faceti cu copiii vostri?