mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


1 Comment

Iubesc scoala!

Ma tot gandesc la un proiect, la o modalitate de a scoate in evidenta acei profesori, invatatori, educatori sau persoane care au legatura cu educatia copiilor nostri. Imi place sa cred ca exista si in scolile si gradinitele din Constanta, la stat sau la privat, cadre didactice dedicate unei educatii `altfel`, care empatizeaza cu elevul, care asculta parerile si emotiile copilului, care se foloseste de metode si materiale moderne pentru procesul de invatare, care intelege rostul temelor si jocului in viata copilului, care e diferit…

Stiu ca exista astfel de oameni angajati in gradinitele si scolile din oras si mi-ar placea sa le aflu povestile. Mi-ar placea sa stiu ca educatia nu se rezuma la numarul de concursuri la care participa un elev, la numarul de fise lucrate si la orele pierdute zilnic de copii pentru a-si face temele. Mi-ar placea sa stiu ca exista cadre didactice care le insufla celor mici pasiunea pentru citit, pentru arte, le arata ca matematica e usoara si frumoasa, ii accepta asa cum sunt ei, copiii, cu tot cu copilaria lor.

Mi-ar placea sa aflu despre astfel de oameni, sa povestim de ce sunt ei speciali, sa ii ajutam sa devina vedete, sa le recunoastem munca si talentul. Ma gandesc ca facand acesti oameni populari, ii vom ajuta sa priveasca cu incredere la viitorul lor in scoli si ne vom ajuta si pe noi, parintii, sa speram ca se poate mai bine si mai frumos pentru copiii nostri.

Asadar, va invit sa povestiti despre oamenii buni, sufletisti, talentati, inclinati spre binele copiilor nostri, pe care i-ati intalnit in scolile si gradinitele din Constanta. Imi puteti scrie pe mamicieblog@yahoo.com sau comentariu la aceasta postare, iar eu voi prelua povestile si le voi pune pe blog. Ce spuneti? Facem o `carte` cu povesti frumoase? Iubesc scoala!


Leave a comment

Icterul fiziologic si … fenobarbitalul

Citeam zilele trecute o postare despre un bebelus cu icter fiziologic caruia i se administra fenobarbital… Apoi am remarcat ca tot mai multi parinti primesc indicatia de a trata icterul fiziologic cu fenobarbital. Si, ce ma intriga cel mai mult, fara a face niste analize prealabile copilului si in perioada in care icterul este fiziologic. Adica normal.

Si mi-am amintit ca la M am primit si eu aceeasi indicatie de la un medic pediatru. Nu trecusera 2 saptamani de cand a aparul icterul (avea vreo 10 zile copilul) si fusesem la un control de rutina, ca mi se parea mie ca M are muci.  Medicul, de cum l-a vazut mai galben la fata, mi-a prescris fenobarbital. Nu m-am impacat cu ideea de a administra un astfel de medicament copilului meu nou-nascut, asa ca am cerut si parerea medicului meu de familie si, impreuna, am pus la cale un plan de monitorizare si tratament adecvat varstei copilului. In acest timp m-am informat temeinic, sa fiu sigura ca nu ii fac rau copilului.

Icterul fiziologic apare la mare parte din bebelusi ca urmare a acumularii bilirubinei in sange. Ficatul nu face fata procesarii bilirubinei, aceasta ramane in cantitate mare in sange si da pielii o culoare galbuie, la fel si ochilor. Bebelusii sunt mai somnolenti, mananca mai putin, ca prefera sa doarma si, ca atare, pot lua mai putin in greutate. Toata povestea asta poate dura pana la 2 saptamani. Daca se prelungeste, inseamna ca functia ficatului de a degrada bilirubina nu este completa si vorbim de icter prelungit, icter ce poate avea si alte cauze, ce trebuie stabilite prin analize, impreuna cu medicul (icter datorat incompatibilitatii de rh, de exemplu). S-a constatat ca bebelusii alaptati au, de multe ori, perioade mai lungi de icter decat cei hraniti cu formula. In acest caz se urmareste cu atentie daca iau in greutate, se urmaresc anumiti indicatori, pentru a stabili cand si cum trebuie intervenit.

Icterul poate provoca complicatii grave, daca nu este tinut sub observatie. Totul sta in cantitatea de bilirubina prezenta in sange. Daca bilirubina din sange depaseste 25 mg/dL, copilul poate avea complicatii grave care pot duce chiar la moartea lui.

Oricum ar fi, mi se pare prea mult un tratament cu fenobarbital, dat ca pe paine calda, unor bebelusi abia veniti pe lume, fara analize in prealabil si fara a incerca alte cai de tratare. Si fara a astepta perioada in care icterul e fiziologic. Sunt multe alternative pentru a ajuta copilul sa treaca mai usor peste perioada icterica, printre care expunerea la soare, fototerapie, iar in cazuri mai grave se fac transfuzii de sange sau tratamente cu imunoglobulina.

Noi, eu si medicul de familie, am monitorizat cu atentie bilirubina din sange. Maxim a avut 15 mg/dL, asa ca nu mi-am facut prea multe griji. Chiar daca era iarna, am stat mult cu bebelusul afara, il tineam langa fereastra in casa. Am facut si un tratament natural sa il ajutam. Si cam atat, pentru ca a trecut pe la 2-3 luni. In ultima perioada valorile erau din ce in ce mai mici, insa pielea ii era in continuare colorata.

Ceea ce vreau sa spun cu acest articol nu este sa refuzati tratamentul, oricare ar fi el, insa inainte de a da fenobarbital unui bebelus nu ar strica putina documentare. Fenobarbitalul este un medicament puternic, poate avea efecte grave pe termen lung si chiar daca multi copii au fost tratati de icter in acest mod, nimic nu va garanteaza ca si copilul vostru va tolera bine acest medicament. Unele organizatii nu recomanda fenobarbital copiilor mai mici de 12 ani deoarece nu s-a putut confirma siguranta in utilizarea lui la aceasta grupa de pacienti. Desi in prospectul romanesc apar doar cateva efecte adverse ale administrarii fenobarbitalului, in prospectele americane am gasit liste lungi de posibile efecte adverse, unele chiar foarte grave.

Fenobarbitalul a fost folosit pentru tratarea icterului fiziologic pana in 1950 (ca sa vedeti cat suntem de inapoiati la acest capitol), cand s-a descoperit fototerapia, aceasta devenind principala cale de tratare a icterului nou-nascutilor.

Este bine de stiut ca exista solutii mai usoare, cu mai putine efecte adverse, pentru tratarea icterului prelungit inainte de a apela la medicamente puternice sau transfuzii.


Leave a comment

Ce mai facem in week-end… in Constanta…

calin ferma

…. Sau aproape de Constanta… Duminica dimineata T si-a exprimat dorinta de a merge sa vada animale. Pentru ca nu era vreme de plaja, insa nici de stat in casa, am decis sa ii respectam aceasta dorinta. Am mers catre microrezervatie unde am constatat ca aproape toti turistii aveau dorinte similare. Asa ca ne-am reorientat.

Auzisem de o noua ferma de animale situata intre Mihail Kogalniceanu si Targusor. Nu am gasit detalii pe net. Dupa ce ne-am invartit in jurul ei de trei ori, am gasit-o. Apoi am gasit si pagina de facebook: Calin, file din povestile Malinei. Ne-au intampinat proprietarii care ne-au vorbit cu pasiune de visele lor si de ideea acestei ferme. Pentru ca sunt la inceput si nu au toate detaliile puse la punct, ferma poate fi vizitata gratuit. Se pot organiza vizite cu scoala/gradinita si va garantez ca cei mici nu se plictisesc acolo.

Ferma se intinde pe  18 hectare, are cateva animale in tarcuri, si un loc de joaca intins, pentru cei mici. Copiii se pot plimba cu calul, cu tractorul, cu caruta, pot topai in trambulina, se pot da cu tiroliana si au la dispozitie o multime de alte activitati. Animalele pot fi hranite, mangaiate, observate. Parintii cu siguranta se vor relaxa, scapand de grija celor mici.

Cu siguranta ca mai au multe lucruri de pus la punct, insa mie mi-a placut tare mult spatiul si libertatea pusa la dispozitia noastra, T nu se mai dadea dus de acolo, iar M alerga de colo-colo, numai sa nu-l urcam in masina.

Asadar, daca vreti sa va relaxati intr-o zi, mergeti cu incredere la Ferma Calin. Pregatiti-va sa  nu plecati prea curand acasa…

 


Leave a comment

Dupa vacanta…

Povesteam zilele trecute ca am  fost in vacanta impreuna cu cei mici. Am avut ocazia sa ne conectam mai mult cu ei, sa facem muuulte lucruri impreuna, sa ne giugiulim, sa ne iubim si sa fim doar noi, fara alte atractii. Am petrecut mult timp in natura, am facut lucruri noi, interesante. Nu prea am avut ocazia sa ne certam. Chiar si cand erau foarte obositi, pentru ca eram conectati, cei mici erau cooperanti. Si a fost tare bine!

Ajunsi acasa ne asteptam  sa izbucneasca conflictele. Am avut norocul sa ne intoarcem din vacanta sambata, asadar am avut duminica la dispozitie sa facem trecerea usoara de la starea de vacanta la intrarea in program normal. Si totul a decurs de minune!

Duminica dimineata cei mici si-au redescoperit jucariile, lasandu-mi timp sa ma ocup de cele necesare desfacerii bagajelor, pregatirii mesei etc. Dupa-amiaza ne-am reconectat la plaja.

Si iata ca, dupa o saptamana de vacanta, T a mers linistit la gradinita, am avut o saptamana usoara, placuta, fara conflicte mari. Baietii s-au impacat bine, nu au simtit nevoia sa stea agatati de noi si sa se arunce pe jos cand li se refuza ceva. Nici macar nu au cerut prea des lucruri la care au acces limitat.

Asadar, o saptamana de deconectare de la cele casnice si de conectare cu familia face minuni!


Leave a comment

Impreuna in Bucovina, in tabara cu cei mici

Revin cu listele referitoare la tabara de familie in care am fost, lista cu ce mi-a placut si lista (foarte scurta) cu ce as fi vrut sa fie altfel.

Ce mi-a placut:

  • hotelul. Am fost cazati la Best Western Bucovina Hotel. Hotelul e situat chiar in centrul orasului Gura Humorului. Am stat la etajul 8 si aveam o priveliste fantastica spre dealurile din jur. Camerele sunt mari, curate (foarte curate) si amenajate frumos. Nu am fost nevoita sa fac prea mult `child-proofing`. Adica sa ascund eventualele lucruri care le-ar putea face rau celor mici (vase care se sparg, prize la indemana etc.). Camera era mare, la fel si baia. Cei mici s-au simtit in elementul lor, si-au imprastiat jucariile in toata camera si au dormit ca niste bebelusi in fiecare seara.
  • curatenia. Atat la hotel, cat si la han, am fost impresionata de curatenia exemplara. In camera de hotel intrau zilnic si faceau curat cu simt de raspundere, inclusiv pe balcon. La han, in ciuda faptului ca la ateliere se facea mizerie (materiale prin iarba, copiii lasau jocurile peste tot), urmatoarea zi gaseam totul ca si cum nimeni nu calcase pe acolo… Si orasul era curat, intretinut, plin de flori. Si cu oameni tare faini!
  • mancarea. Mi-a placut tot ceea ce am mancat in timpul taberei. Mancarea era sanatoasa, gatita bine si pe placul nostru. Intotdeauna aveam ce alege pentru a oferi copiilor, si ai mei au mancat asa cum au dorit. Personalul din restaurant era amabil si ne-a ajutat de fiecare data cand aveam nevoie.
  • activitatile. In fiecare zi am mesterit ceva. Un specialist ne povestea cum sa facem, sa iasa bine. Si astfel am inteles ca nu e chiar asa de usor sa pictezi pe sticla, sa faci masti, sa asamblezi o casuta de turta dulce, sa gatesti pentru `o armata de oameni`sau sa lucrezi lutul. Activitatile au fost relaxante si chiar si cei mai reticenti parinti au participat. Eu una m-am bucurat nespus ca am avut ocazia sa experimentez mestesuguri la care visam de mult timp. Iar cei mici s-au relaxat si au creat alaturi de parinti sau separat, indrumati cu multa pasiune de Nicoleta, Iulia si Dana.
  • spectacolele de teatru. Inutil sa mai spun cat ne-am bucurat de specatcolele Nicoletei si Iuliei! Atat noi, parintii (unii dintre noi vedeau in premiera altfel de spectacole de teatru pentru copii, diferite de Craiasa zapezii sau Punguta cu doi bani), cat si cei mici, care asteptau cu nerabdare sfarsitul spectacolului pentru a se juca cu recuzita. De fiecare data cei mici traiau spectacolul, erau parca hipnotizati de ceea ce se intampla acolo, se apropiau de `scena` atat de mult, incat fetele nu mai aveau unde sa joace. Insa se bucurau impreuna cu copiii de popularitatea `personajelor`.
  • organizarea (punctualitatea, adaptarea la vreme). Mda, stiu, imi place punctualitatea si ma enervez teribil cand vremea imi da planurile peste cap. Mai ales in vacanta. Nu a fost cazul in tabara. Organizatorii stiau ca se anunta o vreme urata in ziua programata pentru plimbarea cu caruta, asa ca au  modificat programul astfel incat sa facem si plimbarea, sa avem si activitate in ziua ploioasa. Am apreciat aceasta grija si mi-a placut ca nu am renuntat la nici una din activitatile programate.
  • faptul ca s-au gandit la tot. Tot timpul vacantei am avut impresia ca cei care au organizat stiu foarte bine ce au de facut, ce le trebuie si ce ne trebuie sa ne simtim bine. Fiecare detaliu a fost bine pus la punct si, eu una (si familia mea), m-am simtit excelent.
  • nu am simtit nevoia de a folosi laptop/tableta/telefon. Nici noi, nici juniorii. Obiectivul meu principal pentru aceasta vacanta a fost sa incerc o saptamana fara tableta/telefon/desene/filme etc. pentru cei mici. Nu numai ca acest obiectiv a fost atins, el a fost depasit. Nici noi, adultii, nu am simtit nevoia sa ne conectam la gadgeturi. Mai mult, la o saptamana dupa ce ne-am intors din vacanta T nu a mai fost atat de suparat ca nu primeste desene. Si nici nu a mai cerut la fel de des ca inainte. In schimb, avem mai multe activitati afara, la plaja si impreuna.

Ce nu mi-a placut:

Oricat de atenta am fost sa gasesc cumva si lucruri care nu imi plac in tabara (mai ales ca stiu ca suntem o familie destul de usor de multumit), nu am gasit mare lucru.

La inceput am fost putin trista cand am aflat ca hanul unde urmeaza sa se desfasoare mare parte din activitati este in parcul Arinis, putin mai departe de hotel. Cred ca ramasesem cu impresia ca sunt toate (hotel, han, piscina) in acelasi loc. Insa, dupa ce am facut traseul spre han, in prima zi de activitati, am constatat ca drumul e foarte frumos, prin sat, ca era un prilej de a face putina miscare dupa un mic dejun copios, ca mergeam in gasca, legand astfel prietenii si facand drumul si mai fain. Mai mult, pe drum cei mici gaseau diverse activitati, miroseau flori, mangaiau caini, mergeau cu bicicleta… si drumul era si mai frumos. Hanul era situat in parcul Arinis, totul era verde in jur, eram cumva izolati de lume. Si asta facea sa merite acest drum. In centrul orasului nu am fi gasit oaza aceea de liniste si verdeata.

Un alt lucru pe care l-am regretat a fost ca nu am reusit sa rezerv un ritual SPA la hotel. Hotelul are un centru SPA nou si modern si niste ritualuri foarte interesante (si nici prea scumpe). Desi am fost avertizati inainte de tabara ca, daca dorim servicii SPA, sa facem programarea inainte de a ajunge la hotel, am ignorat mesajul gandindu-ma:`cat de ocupat sa fie un SPA in Gura Humorului?`. Asa ca atunci cand am hotarat eu sa rezerv era prea tarziu, nu am gasit loc.

As face multe astfel de vacante, tabere, impreuna cu cei mici. Ne-am relaxat, ne-am conectat, am venit acasa odihniti, chiar daca drumul a durat mai mult de 12 ore. Tabara de familie in Bucovina a fost cea mai buna idee de vacanta pentru noi, din ultimii ani. Recomand!


Leave a comment

Educatie pentru viata

Am mai scris despre cum  ne educam, pe noi si pe cei mici, astfel incat sa ne protejam viata si sanatatea. Aici sunt cateva idei despre cum l-am invatat eu pe T sa traverseze strada. Cu multa rabdare.

In seara asta, in timp ce ma intorceam acasa din oras (eram la volan), am vazut/trait doua evenimente edificatoare. De nicaieri a aparut pe trecerea de pietoni de care ma apropiam un nene, pe bicicleta (urcat pe ea), cu o fetita frumoasa in fata. Am franat in timp util, spre norocul lor si al meu. Nu cred ca as putea trai frumos avand moartea cuiva pe constiinta, chiar daca nu sunt eu vinovata. Asadar, lasand la o parte ca atunci cand ai de traversat o strada, te dai jos de pe bicicleta si mergi pe langa ea, mai intai trebuie sa te asiguri ca nu vine cineva cu masina. Chiar daca esti pe trecerea de pietoni, aminteste-ti ca nu treci printr-un tunel. Oricand te poate lovi un sofer neatent sau care are viteza prea mare sa poata opri in timp util.

Al doilea eveniment pe care l-am trait a fost exemplul pozitiv al acestei situatii: tata si fiu se plimbau fiecare pe bicicleta lui. S-au apropiat de trecerea de pietoni, s-au dat jos de pe bicicleta si s-au asigurat. Cand li s-a parut sigur, au traversat. M-am bucurat ca mai exista speranta.

In acelasi registru se inscrie si purtarea centurii de siguranta. In ultima vreme am vazut foarte multi copii (unii mai mici de 5-6 ani) liberi pe bancheta din spate, intre scaune. Altii erau tinuti in brate in fata. Rareori parintii lor purtau centura de siguranta. Cred ca este important sa tinem la viata, sanatatea si integritatea copiilor nostri, sa le fim exemplu, sa ii invatam… stiu ca ne trebuie timp si rabdare, insa de-aia am ales sa fim parinti, nu?

Cu acest articol am vrut doar sa trag un semnal de alarma. Mi-ar placea sa vad tot mai multi copii care stiu sa traverseze strada, care stau in scaun special pentru copii cu centura pusa, care se bucura de fiecare moment al vietii lor, asa cum doar ei stiu s-o faca! Depinde doar de noi, parintii, sa ii ajutam.


Leave a comment

Tabara de familie, sau cum sa te relaxezi cu copiii

Abia am revenit din tabara de familie `Impreuna in Bucovina` in care am fost, si sunt nerabdatoare sa va povestesc ce bine ne-am simtit. Am plecat de acasa cu gandul ca ne vom relaxa, ca vom uita de tablete, telefoane si alte gageturi (in special copiii), ca vom face lucruri noi si ca vom petrece mult timp impreuna. Si exact asta s-a intamplat!

Am fost primiti de gazde cu zambetul pe buze si acest zambet a stat acolo pana la sfarsit. In afara de noi, participantii, care dupa o saptamana de activitati, vizite, mancare, ne resimteam, organizatorii pareau abia incalziti… Ce-i drept,  mai primeau cateva serii dupa noi, asa ca aveau nevoie de energie.

Ce am facut in tabara? Am modelat lut, am pictat pe sticla, am facut masti, am gatit, am construit o casuta de turta dulce. Impreuna cu cei mici, sau separat. Cei mici au fost in permanenta antrenati in jocuri, la miscare, la ateliere concepute special pentru ei.

Apoi,  dupa masa de pranz, aveam alt tip de activitati: am fost in Aventura Park, la piscina, ne-am plimbat cu caruta pana la stana, am gatit cina impreuna cu bucatarul sef, am dormit la cort si am facut foc de tabara.

Inutil sa mentionez ca multe dintre aceste activitati erau noi pentru T, sau le uitase de cand nu a mai facut si ca s-a bucurat de fiecare activitate cu tot corpul lui. La final a fost imposibil sa-mi spuna ce i-a placut cel mai mult in tabara.

In fiecare seara, copii si parinti deopotriva erau invitati la un spectacol de teatru `altfel`. Spectacolul era destinat copiilor, insa Nicoleta si Iulia au implicat subtil si parintii, facand totul mai distractiv si mai antrenant. Dupa spectacol, cei mici erau invitati sa se joace cu recuzita si sa mestereasca ceva.

Tot timpul taberei Dana era disponibila si dispusa sa stea cu copiii, cat timp parintii se relaxau. I-a antrenat cu succes pe cei mici in diverse activitati si nu i-a lasat sa se plictiseasca. Noi nu am apucat sa apelam la serviciile ei, din pacate, ca ne-am cam intins la plimbare. Insa o recomand cu mare drag.

Si pentru ca mai am multe de spus, o sa revin cu siguranta asupra subiectului in zilele urmatoare.

apus


Leave a comment

Ganduri de vacanta…

Urmeaza sa plecam in tabara (scriam aici despre tabara in care am ales sa mergem anul acesta) si de vreo 2 zile imi sta gandul numai la bagaje si vacanta. Mi-am propus ca in aceasta tabara sa profit maxim de activitatile propuse de organizatori si sa vad cum rezista T fara timp la ecrane. Nici macar cele 10 minute la 2-3 zile.

Asa ca m-am inarmat cu rabdare (incamai lucrez sa ma conving ca pot) si astept cu nerabdare vacanta. Cu gandul la bagaje, am pregatit deja cateva activitati pentru masina si la restaurant. Drumul e lung, vom vorbi, vom juca diverse jocuri, vom asculta muzica si vom dormi. Insa am si cateva activitati, in cazul in care toate acestea nu sunt de ajuns.

DSC_6896[2850].JPG

Am luat niste clesti si sfoara sa leg in masina si sa ii pun sa prinda clestii. Mai am cateva foi si culori pentru a desena, cateva abtibilduri de lipit si un jurnal despre cum s-a creat lumea, unde trebuie sa desenam si sa coloram. Am luat carduri Montessori cu transformarile din natura (ii plac tare mult lui T) si cu animale. Mai am cateva carduri cu ghicitori si un joc cu sosete de la Haba. Am gasit prin cutiile mele si un kit de montare pentru un pirat. Desi nu este fan pirati, ma gandesc ca poate il conving sa il construim.

Intentionez sa mai iau niste carti, eventual si unele pe care sa se uite singur. Si probabil isi va cara si cateva masinute mici cu el. Avem cu noi si cateva lanterne pe care le poate folosi seara/noaptea sau cand se plictiseste. Cred ca este destul pentru o calatorie de 2 zile. Acolo, in tabara, cu siguranta vom fi foarte ocupati cu activitatile. Si cu somnul (sper eu!).

Vacata placuta, zic!