mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…


1 Comment

Saptamana alaptarii… 2017

Intotdeauna voi incuraja si voi sustine mamicile care aleg sa isi alapteze puii. Pentru ca stiu ca e cea mai buna hrana pentru ei… Pentru ca stiu ca astfel se simt implinite, alegand sa faca cu sanii ceea ce natura a stabilit de la bun inceput: sa ofere hrana dulce bebelusilor.

Asadar, pentru ca incepe saptamana mondiala a alaptarii, pentru ca intotdeauna aceasta e o ocazie buna de a promova beneficiile alaptarii, sustin si eu proiectul initiat de BBCenter.

Ca in fiecare an, BBCenter ajunge si anul acesta in mijlocul mamelor, mai noi sau mai vechi, care vor sa afle de ce,  cum, unde, cum ne putem alapta bebelusii. Urmarind pagina lor, am aflat ca vor fi evenimente frumoase, colorate, pline de surprize. Joi, 3 august si vineri, 4 august, incepand cu orele 18.00, unde altundeva, decat in parcul Tabacariei, vor fi jocuri, scenete, informatii, muzica, dans prin care se urmareste apropierea de natural, de ceea ce este normal si noi mai uitam uneori.

Luni, 7 august, de la 17.30, la Hotel Flora din Mamaia, Liliana va asteapta la o conferinta utila despre alaptare.

Asadar, sa inceapa distractia! Spor la titilit!

Advertisements


Leave a comment

Turisti la mare… la Mamaia…

Zilele trecute am intrat putin in pielea turistilor din Mamaia si am incercat cateva terase de la malul marii. Am promis copiilor ca mergem la plimbare pe plaja si cum cea mai apropiata plaja de noi este cea din Mamaia, acolo am facut ceva experimente turistice.

Am observat (ceea ce stiam din anii trecuti) ca s-a pastrat trendul de crestere a calitatii serviciilor, insa si a preturilor, dinspre Cleopatra (unde e mai ieftin), spre Hotelul Rex (care e inchis de vreo 2 ani). Ieri, de exemplu, am ales zona Hotelului Rex, a promenadei din zona. Unde e scump, chiar foarte scump, fara a beneficia, cel putin la prima vedere, de ospitalitate suplimentara.

Am inceput cu o tratorie, care avea terasa si pe plaja si unde am fost tratati cu spatele de toti angajatii, atat noi, cat si cuplul care a intrat inaintea noastra pe terasa. Nimeni nu ne-a ajutat sa gasim loc, nu ne-a facilitat cumva accesul (aveam caruciorul cu noi), nu ne-a bagat in seama. Am cerut totusi un meniu si dupa ce l-am consultat, am decis sa plecam. Preturile mi s-au parut exagerate, nefiind nimic in jur care sa ma faca sa cred ca merita sa platesc 20 de lei pe o apa plata (un chef bucatar cunoscut, o ambianta atipica, servicii ireprosabile, orice).

Apoi am mers la o alta terasa unde se tinea si o masa festiva pentru un grup de oameni. Mancau deja… Peste, fructe de mare… Am fost primiti cu zambetul pe buze, ne-am asezat si am cerut meniu de mancare. Ni s-a comunicat ca nu au decat un singur meniu, care e rupt si ca ne pot servi cu ceva pizza, paste sau salate. Nu am gasit ceva convenabil pentru cei mici, plus ca nu mi se pare normal sa nu vad ce contine fiecare fel de mancare, ce gramaj, ce pret are. In graba si cu gandurile aiurea mi-am uitat poseta acolo. Dupa 10 minute, cand a mers sotul sa o ia, nimeni nu l-a intrebat nimic, a plecat pur si simplu cu poseta mea pe umar… putea oricine sa faca asa…

Am ajuns, intr-un final, la terasa Ten. Preturile pamantesti. Am ales o masa langa plaja, astfel ca baietii s-au jucat frumos in nisip cat am asteptat mancarea. Care a venit destul de repede. Si a fost si gustoasa. Am mancat linistiti in bataia brizei, vazand apa si urmarind jocurile si nazbatiile celor mici. Exact ca in povesti!

Altfel spus, aveti grija unde mancati, ce mancati. Daca ceva nu pare in regula, nu ezitati sa plecati. Poate fi benefic pentru sanatatea voastra! Vacanta frumoasa!


Leave a comment

Icterul fiziologic si … fenobarbitalul

Citeam zilele trecute o postare despre un bebelus cu icter fiziologic caruia i se administra fenobarbital… Apoi am remarcat ca tot mai multi parinti primesc indicatia de a trata icterul fiziologic cu fenobarbital. Si, ce ma intriga cel mai mult, fara a face niste analize prealabile copilului si in perioada in care icterul este fiziologic. Adica normal.

Si mi-am amintit ca la M am primit si eu aceeasi indicatie de la un medic pediatru. Nu trecusera 2 saptamani de cand a aparul icterul (avea vreo 10 zile copilul) si fusesem la un control de rutina, ca mi se parea mie ca M are muci.  Medicul, de cum l-a vazut mai galben la fata, mi-a prescris fenobarbital. Nu m-am impacat cu ideea de a administra un astfel de medicament copilului meu nou-nascut, asa ca am cerut si parerea medicului meu de familie si, impreuna, am pus la cale un plan de monitorizare si tratament adecvat varstei copilului. In acest timp m-am informat temeinic, sa fiu sigura ca nu ii fac rau copilului.

Icterul fiziologic apare la mare parte din bebelusi ca urmare a acumularii bilirubinei in sange. Ficatul nu face fata procesarii bilirubinei, aceasta ramane in cantitate mare in sange si da pielii o culoare galbuie, la fel si ochilor. Bebelusii sunt mai somnolenti, mananca mai putin, ca prefera sa doarma si, ca atare, pot lua mai putin in greutate. Toata povestea asta poate dura pana la 2 saptamani. Daca se prelungeste, inseamna ca functia ficatului de a degrada bilirubina nu este completa si vorbim de icter prelungit, icter ce poate avea si alte cauze, ce trebuie stabilite prin analize, impreuna cu medicul (icter datorat incompatibilitatii de rh, de exemplu). S-a constatat ca bebelusii alaptati au, de multe ori, perioade mai lungi de icter decat cei hraniti cu formula. In acest caz se urmareste cu atentie daca iau in greutate, se urmaresc anumiti indicatori, pentru a stabili cand si cum trebuie intervenit.

Icterul poate provoca complicatii grave, daca nu este tinut sub observatie. Totul sta in cantitatea de bilirubina prezenta in sange. Daca bilirubina din sange depaseste 25 mg/dL, copilul poate avea complicatii grave care pot duce chiar la moartea lui.

Oricum ar fi, mi se pare prea mult un tratament cu fenobarbital, dat ca pe paine calda, unor bebelusi abia veniti pe lume, fara analize in prealabil si fara a incerca alte cai de tratare. Si fara a astepta perioada in care icterul e fiziologic. Sunt multe alternative pentru a ajuta copilul sa treaca mai usor peste perioada icterica, printre care expunerea la soare, fototerapie, iar in cazuri mai grave se fac transfuzii de sange sau tratamente cu imunoglobulina.

Noi, eu si medicul de familie, am monitorizat cu atentie bilirubina din sange. Maxim a avut 15 mg/dL, asa ca nu mi-am facut prea multe griji. Chiar daca era iarna, am stat mult cu bebelusul afara, il tineam langa fereastra in casa. Am facut si un tratament natural sa il ajutam. Si cam atat, pentru ca a trecut pe la 2-3 luni. In ultima perioada valorile erau din ce in ce mai mici, insa pielea ii era in continuare colorata.

Ceea ce vreau sa spun cu acest articol nu este sa refuzati tratamentul, oricare ar fi el, insa inainte de a da fenobarbital unui bebelus nu ar strica putina documentare. Fenobarbitalul este un medicament puternic, poate avea efecte grave pe termen lung si chiar daca multi copii au fost tratati de icter in acest mod, nimic nu va garanteaza ca si copilul vostru va tolera bine acest medicament. Unele organizatii nu recomanda fenobarbital copiilor mai mici de 12 ani deoarece nu s-a putut confirma siguranta in utilizarea lui la aceasta grupa de pacienti. Desi in prospectul romanesc apar doar cateva efecte adverse ale administrarii fenobarbitalului, in prospectele americane am gasit liste lungi de posibile efecte adverse, unele chiar foarte grave.

Fenobarbitalul a fost folosit pentru tratarea icterului fiziologic pana in 1950 (ca sa vedeti cat suntem de inapoiati la acest capitol), cand s-a descoperit fototerapia, aceasta devenind principala cale de tratare a icterului nou-nascutilor.

Este bine de stiut ca exista solutii mai usoare, cu mai putine efecte adverse, pentru tratarea icterului prelungit inainte de a apela la medicamente puternice sau transfuzii.


1 Comment

Ce mai facem in week-end… in Constanta…

calin ferma

…. Sau aproape de Constanta… Duminica dimineata T si-a exprimat dorinta de a merge sa vada animale. Pentru ca nu era vreme de plaja, insa nici de stat in casa, am decis sa ii respectam aceasta dorinta. Am mers catre microrezervatie unde am constatat ca aproape toti turistii aveau dorinte similare. Asa ca ne-am reorientat.

Auzisem de o noua ferma de animale situata intre Mihail Kogalniceanu si Targusor. Nu am gasit detalii pe net. Dupa ce ne-am invartit in jurul ei de trei ori, am gasit-o. Apoi am gasit si pagina de facebook: Calin, file din povestile Malinei. Ne-au intampinat proprietarii care ne-au vorbit cu pasiune de visele lor si de ideea acestei ferme. Pentru ca sunt la inceput si nu au toate detaliile puse la punct, ferma poate fi vizitata gratuit. Se pot organiza vizite cu scoala/gradinita si va garantez ca cei mici nu se plictisesc acolo.

Ferma se intinde pe  18 hectare, are cateva animale in tarcuri, si un loc de joaca intins, pentru cei mici. Copiii se pot plimba cu calul, cu tractorul, cu caruta, pot topai in trambulina, se pot da cu tiroliana si au la dispozitie o multime de alte activitati. Animalele pot fi hranite, mangaiate, observate. Parintii cu siguranta se vor relaxa, scapand de grija celor mici.

Cu siguranta ca mai au multe lucruri de pus la punct, insa mie mi-a placut tare mult spatiul si libertatea pusa la dispozitia noastra, T nu se mai dadea dus de acolo, iar M alerga de colo-colo, numai sa nu-l urcam in masina.

Asadar, daca vreti sa va relaxati intr-o zi, mergeti cu incredere la Ferma Calin. Pregatiti-va sa  nu plecati prea curand acasa…

 


Leave a comment

Dupa vacanta…

Povesteam zilele trecute ca am  fost in vacanta impreuna cu cei mici. Am avut ocazia sa ne conectam mai mult cu ei, sa facem muuulte lucruri impreuna, sa ne giugiulim, sa ne iubim si sa fim doar noi, fara alte atractii. Am petrecut mult timp in natura, am facut lucruri noi, interesante. Nu prea am avut ocazia sa ne certam. Chiar si cand erau foarte obositi, pentru ca eram conectati, cei mici erau cooperanti. Si a fost tare bine!

Ajunsi acasa ne asteptam  sa izbucneasca conflictele. Am avut norocul sa ne intoarcem din vacanta sambata, asadar am avut duminica la dispozitie sa facem trecerea usoara de la starea de vacanta la intrarea in program normal. Si totul a decurs de minune!

Duminica dimineata cei mici si-au redescoperit jucariile, lasandu-mi timp sa ma ocup de cele necesare desfacerii bagajelor, pregatirii mesei etc. Dupa-amiaza ne-am reconectat la plaja.

Si iata ca, dupa o saptamana de vacanta, T a mers linistit la gradinita, am avut o saptamana usoara, placuta, fara conflicte mari. Baietii s-au impacat bine, nu au simtit nevoia sa stea agatati de noi si sa se arunce pe jos cand li se refuza ceva. Nici macar nu au cerut prea des lucruri la care au acces limitat.

Asadar, o saptamana de deconectare de la cele casnice si de conectare cu familia face minuni!


Leave a comment

Impreuna in Bucovina, in tabara cu cei mici

Revin cu listele referitoare la tabara de familie in care am fost, lista cu ce mi-a placut si lista (foarte scurta) cu ce as fi vrut sa fie altfel.

Ce mi-a placut:

  • hotelul. Am fost cazati la Best Western Bucovina Hotel. Hotelul e situat chiar in centrul orasului Gura Humorului. Am stat la etajul 8 si aveam o priveliste fantastica spre dealurile din jur. Camerele sunt mari, curate (foarte curate) si amenajate frumos. Nu am fost nevoita sa fac prea mult `child-proofing`. Adica sa ascund eventualele lucruri care le-ar putea face rau celor mici (vase care se sparg, prize la indemana etc.). Camera era mare, la fel si baia. Cei mici s-au simtit in elementul lor, si-au imprastiat jucariile in toata camera si au dormit ca niste bebelusi in fiecare seara.
  • curatenia. Atat la hotel, cat si la han, am fost impresionata de curatenia exemplara. In camera de hotel intrau zilnic si faceau curat cu simt de raspundere, inclusiv pe balcon. La han, in ciuda faptului ca la ateliere se facea mizerie (materiale prin iarba, copiii lasau jocurile peste tot), urmatoarea zi gaseam totul ca si cum nimeni nu calcase pe acolo… Si orasul era curat, intretinut, plin de flori. Si cu oameni tare faini!
  • mancarea. Mi-a placut tot ceea ce am mancat in timpul taberei. Mancarea era sanatoasa, gatita bine si pe placul nostru. Intotdeauna aveam ce alege pentru a oferi copiilor, si ai mei au mancat asa cum au dorit. Personalul din restaurant era amabil si ne-a ajutat de fiecare data cand aveam nevoie.
  • activitatile. In fiecare zi am mesterit ceva. Un specialist ne povestea cum sa facem, sa iasa bine. Si astfel am inteles ca nu e chiar asa de usor sa pictezi pe sticla, sa faci masti, sa asamblezi o casuta de turta dulce, sa gatesti pentru `o armata de oameni`sau sa lucrezi lutul. Activitatile au fost relaxante si chiar si cei mai reticenti parinti au participat. Eu una m-am bucurat nespus ca am avut ocazia sa experimentez mestesuguri la care visam de mult timp. Iar cei mici s-au relaxat si au creat alaturi de parinti sau separat, indrumati cu multa pasiune de Nicoleta, Iulia si Dana.
  • spectacolele de teatru. Inutil sa mai spun cat ne-am bucurat de specatcolele Nicoletei si Iuliei! Atat noi, parintii (unii dintre noi vedeau in premiera altfel de spectacole de teatru pentru copii, diferite de Craiasa zapezii sau Punguta cu doi bani), cat si cei mici, care asteptau cu nerabdare sfarsitul spectacolului pentru a se juca cu recuzita. De fiecare data cei mici traiau spectacolul, erau parca hipnotizati de ceea ce se intampla acolo, se apropiau de `scena` atat de mult, incat fetele nu mai aveau unde sa joace. Insa se bucurau impreuna cu copiii de popularitatea `personajelor`.
  • organizarea (punctualitatea, adaptarea la vreme). Mda, stiu, imi place punctualitatea si ma enervez teribil cand vremea imi da planurile peste cap. Mai ales in vacanta. Nu a fost cazul in tabara. Organizatorii stiau ca se anunta o vreme urata in ziua programata pentru plimbarea cu caruta, asa ca au  modificat programul astfel incat sa facem si plimbarea, sa avem si activitate in ziua ploioasa. Am apreciat aceasta grija si mi-a placut ca nu am renuntat la nici una din activitatile programate.
  • faptul ca s-au gandit la tot. Tot timpul vacantei am avut impresia ca cei care au organizat stiu foarte bine ce au de facut, ce le trebuie si ce ne trebuie sa ne simtim bine. Fiecare detaliu a fost bine pus la punct si, eu una (si familia mea), m-am simtit excelent.
  • nu am simtit nevoia de a folosi laptop/tableta/telefon. Nici noi, nici juniorii. Obiectivul meu principal pentru aceasta vacanta a fost sa incerc o saptamana fara tableta/telefon/desene/filme etc. pentru cei mici. Nu numai ca acest obiectiv a fost atins, el a fost depasit. Nici noi, adultii, nu am simtit nevoia sa ne conectam la gadgeturi. Mai mult, la o saptamana dupa ce ne-am intors din vacanta T nu a mai fost atat de suparat ca nu primeste desene. Si nici nu a mai cerut la fel de des ca inainte. In schimb, avem mai multe activitati afara, la plaja si impreuna.

Ce nu mi-a placut:

Oricat de atenta am fost sa gasesc cumva si lucruri care nu imi plac in tabara (mai ales ca stiu ca suntem o familie destul de usor de multumit), nu am gasit mare lucru.

La inceput am fost putin trista cand am aflat ca hanul unde urmeaza sa se desfasoare mare parte din activitati este in parcul Arinis, putin mai departe de hotel. Cred ca ramasesem cu impresia ca sunt toate (hotel, han, piscina) in acelasi loc. Insa, dupa ce am facut traseul spre han, in prima zi de activitati, am constatat ca drumul e foarte frumos, prin sat, ca era un prilej de a face putina miscare dupa un mic dejun copios, ca mergeam in gasca, legand astfel prietenii si facand drumul si mai fain. Mai mult, pe drum cei mici gaseau diverse activitati, miroseau flori, mangaiau caini, mergeau cu bicicleta… si drumul era si mai frumos. Hanul era situat in parcul Arinis, totul era verde in jur, eram cumva izolati de lume. Si asta facea sa merite acest drum. In centrul orasului nu am fi gasit oaza aceea de liniste si verdeata.

Un alt lucru pe care l-am regretat a fost ca nu am reusit sa rezerv un ritual SPA la hotel. Hotelul are un centru SPA nou si modern si niste ritualuri foarte interesante (si nici prea scumpe). Desi am fost avertizati inainte de tabara ca, daca dorim servicii SPA, sa facem programarea inainte de a ajunge la hotel, am ignorat mesajul gandindu-ma:`cat de ocupat sa fie un SPA in Gura Humorului?`. Asa ca atunci cand am hotarat eu sa rezerv era prea tarziu, nu am gasit loc.

As face multe astfel de vacante, tabere, impreuna cu cei mici. Ne-am relaxat, ne-am conectat, am venit acasa odihniti, chiar daca drumul a durat mai mult de 12 ore. Tabara de familie in Bucovina a fost cea mai buna idee de vacanta pentru noi, din ultimii ani. Recomand!


Leave a comment

Educatie pentru viata

Am mai scris despre cum  ne educam, pe noi si pe cei mici, astfel incat sa ne protejam viata si sanatatea. Aici sunt cateva idei despre cum l-am invatat eu pe T sa traverseze strada. Cu multa rabdare.

In seara asta, in timp ce ma intorceam acasa din oras (eram la volan), am vazut/trait doua evenimente edificatoare. De nicaieri a aparut pe trecerea de pietoni de care ma apropiam un nene, pe bicicleta (urcat pe ea), cu o fetita frumoasa in fata. Am franat in timp util, spre norocul lor si al meu. Nu cred ca as putea trai frumos avand moartea cuiva pe constiinta, chiar daca nu sunt eu vinovata. Asadar, lasand la o parte ca atunci cand ai de traversat o strada, te dai jos de pe bicicleta si mergi pe langa ea, mai intai trebuie sa te asiguri ca nu vine cineva cu masina. Chiar daca esti pe trecerea de pietoni, aminteste-ti ca nu treci printr-un tunel. Oricand te poate lovi un sofer neatent sau care are viteza prea mare sa poata opri in timp util.

Al doilea eveniment pe care l-am trait a fost exemplul pozitiv al acestei situatii: tata si fiu se plimbau fiecare pe bicicleta lui. S-au apropiat de trecerea de pietoni, s-au dat jos de pe bicicleta si s-au asigurat. Cand li s-a parut sigur, au traversat. M-am bucurat ca mai exista speranta.

In acelasi registru se inscrie si purtarea centurii de siguranta. In ultima vreme am vazut foarte multi copii (unii mai mici de 5-6 ani) liberi pe bancheta din spate, intre scaune. Altii erau tinuti in brate in fata. Rareori parintii lor purtau centura de siguranta. Cred ca este important sa tinem la viata, sanatatea si integritatea copiilor nostri, sa le fim exemplu, sa ii invatam… stiu ca ne trebuie timp si rabdare, insa de-aia am ales sa fim parinti, nu?

Cu acest articol am vrut doar sa trag un semnal de alarma. Mi-ar placea sa vad tot mai multi copii care stiu sa traverseze strada, care stau in scaun special pentru copii cu centura pusa, care se bucura de fiecare moment al vietii lor, asa cum doar ei stiu s-o faca! Depinde doar de noi, parintii, sa ii ajutam.