mamicieblog

blog de parenting, iubire si casa…

Despre Mormocel si reguli

Leave a comment

T nu mai vrea sa se supuna regulilor. Cand este foarte obosit, cand vrea sa i se acorde mai multa atentie sau cand pur si simplu nu intelege rostul unei reguli nu vrea decat sa incalce regulile. Asa ca, pentru a-l ajuta am inventat o poveste.

Nu stiu cum sunt alti copii, insa T este foarte receptiv la povesti. Avem zeci (daca nu chiar suta) de carti acasa, in cea mai mare parte sunt povesti educative, cu o oarecare morala. Sunt citite de zeci de ori fiecare. Si am observat ca T intelege mai bine o idee cand ii este prezentata intr-o poveste.

Desi era foarte obosit, in seara asta mi-a cerut sa citim povestea cu Mormocel. Si pentru ca azi am avut o discutie cu privire la reguli i-am propus sa ii spun eu povestea unui baietel frumos, blond, de 4 ani care avea ochii mari si pe care cei din jur il strigau Mormocel.

A fost de acord, asa ca am inceput. Mormocel era un baietel de 4 ani, cu parul blond si cret, cu ochii mari, albastri. El mergea la gradinita, unde isi facuse multi prieteni. Avea si o educatoare tare simpatica de care ii placea tare mult. Insa uneori, cand era prea obosit, Mormocel incalca reguli. Adica, atunci cand avea o hartie de pus la cos, el o lasa pe jos, sau cand trebuia sa traga apa la wc, nu o tragea. Cand trebuia sa spele vase, prefera sa le lase in chiuveta. Sau dupa ce a terminat de colorat, isi lasa creioanele pe jos, in loc sa le stranga si sa le aseze la locul lor.

Din cauza asta, uneori cei mari, insa si colegii lui deopotriva, se mai suparau. Insa Mormocel nu putea intelege de ce sunt necesare atatea reguli. Si mai ales, ce sunt regulile, cine le-a inventat si de ce trebuie el sa le urmeze?

Atunci Mormocel a inceput sa intrebe in stanga si in dreapta de ce trebuie el sa respecte regulile. Mai intai i-a intrebat pe prietenii lui de la gradinita. Si acestia i-au spus: Nu stim… pentru ca asta ii face fericiti pe cei mari… Si cand adultii sunt fericiti si noi ne simtim mai bine!

Insa Mormocel nu era multumit de raspuns. El nu voia doar sa ii faca fericiti pe adulti. Asa ca a intrebat-o pe educatoare: De ce trebuie sa respectam atatea reguli? De ce nu putem face doar ce vrem noi? Educatoarea s-a asezat langa el si a inceput sa ii explice. L-a  intrebat: Ce regula vrei sa incalci? Fiecare regula este facuta dintr-un anume motiv. In functie de regula pe care vrei s-o incalci, vei gasi si motivul pentru care nu e bine sa faci asta. Asadar, ce regula vrei sa incalci?

Pai… as vrea sa pot lasa creioanele colorate pe masa, nestranse, dupa ce colorez! Spune Mormocel. Si  educatoarea ii explica ca facand acest lucru, atunci cand un alt copil va vrea sa ia creioanele sa deseneze, nu le va gasi la locul lor. Si va fi trist. Mai mult, lasand toate jucariile nestranse dupa joaca nu vei mai avea loc sa te joci de ele. Si ai putea calca pe ele si te-ai putea rani. Asadar, strangem lucrurile dupa ce terminam o activitate, atat din motive de siguranta, cat si pentru ca ii respectam pe cei din jur.

Mormocel pare satisfacut de raspuns. Insa nu intelege acum de ce trebuie sa traga apa la wc sau sa se spele pe maini de fiecare data dupa ce foloseste toaleta. Sau dupa ce vine de la joaca. Sau inainte de a manca. Si educatoarea ii raspunde cu blandete ca igiena (spalatul pe maini, pe dinti, pe corp, trasul apei la wc) a fost inventata pentru a ne feri de boli. Ca spalandu-ne sau tragand apa, spalam si microbii care se asaza pe toaleta, pe maini. Si astfel, acesti microbi nu ne mai imbolnavesc.

Mormocel este acum fericit ca a inteles de ce exista reguli si va incerca sa respecte cat mai multe.

Si uite asa, T a adormit fericit si putin mai relaxat.

Voi ce povesti spuneti copiilor?

Author: mamicieblog

Sunt mamica de doi baieti, alaptati, cosleepuiti si iubiti cu nemarginire... Am multe de spus si sper ca prin blog ma voi face auzita... Sunt inginer de formare (deci nu prea le am cu scrisul), am fost cadru didactic aproape 10 ani, iar acum sunt mamica cu norma intreaga... cateodata si sotie... Ma puteti gasi la adresa mamicieblog@yahoo.com

Leave a comment